RODICA CULCER despre… „În SUA are loc un violent atac anarhist”

– Bazată pe un consens politic surprinzător, legea privind impozitarea pensiilor speciale a fost imediat atacată la Curtea Constituțională (CCR) de către Avocatul Poporului și de Curtea Supremă. Ce credibilitate are însă CCR să judece această speță, de vreme ce majoritatea absolută a membrilor săi beneficiază de generoase pensii speciale? Mai există vreo șansă ca legea privind impozitarea pensiilor speciale să fie aprobată?

– Este evident că majoritatea membrilor CCR se află în conflict de interese în această speță. Un conflict care nu poate, însă, să servească drept scuză PSD și PNL pentru farsa politică pe care au jucat-o împreună în Parlament, căci ambele partide au conceput în mod deliberat o lege inacceptabilă din punct de vedere constituțional. În primul rând, ea introduce o discri­minare între diferitele categorii de pensionari și vi­zează ceea ce este un drept câștigat, chiar dacă nu ne place, fie și pe nedrept. În al doilea rând, cum amintea Constantin Zegrean, jurisprudența UE a stabilit că orice impozitare peste 50% este echivalentă cu o con­fiscare, ceea ce este inacceptabil. Ne putem întreba, desigur, unde era PNL când guvernele PSD acordau fără număr pensii speciale pentru diplomați și aviatori, pentru parlamentari și primari. Tot în gașcă cu PSD, desigur, ca și acum, când amândouă partidele au votat scoa­terea de pe ordinea de zi a Parlamentului a pro­iectului USR privind desființarea pensiilor parlamen­tarilor. Au preferat să încalce regulile parlamentare, votând a doua oară legea supraimpozitării, astfel încât ea să includă și pensiile parlamentarilor, ceea ce mai adaugă o categorie de paraziți pe spinarea contribua­bilului. Dacă voiau cu adevărat o rezolvare a pro­ble­mei, pnl-iștii ar fi trebuit să schimbe modul de calcul al pensiilor speciale, căci de aici rezultă sumele abe­rante de care beneficiază tinerii pensionari din ma­gistratură, poliție, armată etc. Este singura soluție le­gală, chiar dacă se aplică pentru viitor. Dar PNL refuză să o ia în calcul, preferând o mascaradă organizată în deplină complicitate cu PSD. Este, din păcate, o manipulare cu mari șanse de succes, chiar dacă insultă inteligența electoratului.

– În plină pandemie, Statele Unite ale Americii sunt scena unor puternice conflicte interne. Sunt ele în măsură să afecteze poziția SUA, de actor global și garant al echilibrului de puteri din zona noastră de Europă? Avem motive să ne temem, acum, când Brexitul scoate axa de parteneriat strategic Londra – Washington, propusă de Traian Băsescu, în afara UE, iar America este răvășită de conflicte interne?

– Deocamdată, conflictele interne complexe și complicate din Statele Unite nu vizează relațiile ex­terne ale SUA, ci doar complicatele relații inter-ra­siale, pe fondul cărora are loc un violent atac anarhist asupra reprezentanților și simbolurilor civilizației occidentale, pornind de la istoria celei mai puternice țări a acestei civilizații. Ce alt scop poate avea de­molarea statuii primului președinte al SUA, George Washington, sau decapitarea statuii lui Cristofor Columb? De acest atac trebuie să ne temem, pentru că anarhiștii din America au discipoli în Europa, după cum s-a văzut recent, la Londra, unde extremiștii vor să demoleze statuia lui Churchill, arhitectul victoriei asupra lui Hitler, și la Stuttgart, unde bande de tineri mi­granți, scandând sloganuri islamiste, au atacat vio­lent forțele de poliție care investigau un suspect de tra­fic cu droguri, iar autoritățile locale de stânga din Stuttgart și social-democrații aflați la guvernare i-au tratat pe huligani cu înțelegere! Lașitatea politicienilor europeni, excesele de corectitudine politică ale presei, incapacitatea președintelui Trump de a aplana con­flictele interne legitime, cum sunt violența și rasismul din poliție, specularea acestor conflicte de către De­mo­crații din SUA într-un an electoral sunt evoluții potențial periculoase, dar este prematur să speculăm asupra deznodământului conflictelor de peste ocean sau asupra impactului lor asupra noastră, mai ales că Departamentul de Stat și-a reafirmat recent sprijinul pentru parteneriatul strategic cu România, fapt care contează mai mult decât Brexitul. De fapt, beneficiem atât de apartenența la UE, cât și de cea la celebra axă constituită în cadrul NATO, indiferent dacă preșe­dintele SUA se va numi Trump sau Biden. Problemele, cum spuneam, pot veni mai târziu, doar din partea demolatorilor civilizației noastre comune, dar atunci nu va pierde doar România, ci întreg Occidentul.