Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Viața pe îndelete

De ce strică graba, treaba?

* Dacă vrei să te bucuri de lumea din jurul tău e nevoie să reduci din viteza cu care trăiești. Asta este „filosofia” noului stil de viață numit „Slow Life”. El se află la mare modă în lume, mai ales în perioada aceasta, când pandemia te obligă să ieși din turmă și să stai la distanță. Cum să trăiţi pe înde­lete (minunate cuvinte are limba română!) aflați cu ajutorul între­bărilor de mai jos *

* De ce e nevoie să reduci viteza cu care trăiești?

Foto: Shutterstock – 4

Zi după zi, stresul își distilează otrava asupra stării noastre de sănătate și asupra vieții, în general. Un rău insidios, ale cărui efecte le cunoaștem prea bine: oboseală, iritabilitate, emotivitate, depresii. Țintele principale: creierul și flora intestinală (con­siderată al doilea creier). Întregul nostru organism e atacat de acest rău al secolului, stresul. Din fericire, antidotul există, e prezent în fiecare dintre noi, cu condiția să îl folosim: REDUCEREA VI­TEZEI CU CARE TRĂIM!

* Cu ce să începem?

Să încetinești viteza înseamnă să-ți modelezi viața într-un fel nou, să trăiești astfel încât să nu-ți faci rău. Drumul începe cu o dezintoxicare de stres și prin adoptarea unei mai bune igiene de viață. Fără să ne dăm peste cap conduita cotidiană, putem să ne oferim momente de relaxare în care să trăim fiecare clipă cu plenitudine, conștienți de ceea ce facem, de ceea ce ne înconjoară, de ceea ce simțim. Adică: viața pe îndelete. Rezultatul? Un imens capital de vitalitate.

* Care sunt stâlpii vieții pe îndelete?

– Întoarcerea la o alimentație simplă și sănă­toasă, adaptată anotimpurilor și fără să apelăm la alimente modificate.

– Legătura cu natura care ne înconjoară (chiar și în oraș) – să contempli cerul de mai multe ori pe zi, să te oprești pentru a asculta cântecul păsărilor sau foșnetul vântului într-un tufiș, cu atenția concentrată asupra lor. Diferența dintre „văzut” și „contem­plat” e mare. Vă­zutul e superficial, adesea cu mintea în altă par­te; con­templare înseamnă partici­pare la ce vezi, emoție, bucu­rie.

– Practicarea unei activități fizice care să nu aspire la performanță, să nu epuizeze corpul.

– Deprinderea unui somn odih­nitor, pentru a-ți reîncărca bateriile, fără a recurge la somnifere.

– Respirația lentă și profundă, pentru a-ți ajuta inima să-și facă treaba cotidiană. Să respiri profund înseamnă să-ți alimentezi întreg organismul cu ener­gia adusă de suflu, să furnizezi oxigen tuturor celulelor, să-ți stimulezi sistemul limfatic ca să elimine toxinele blocate în țesuturi. În plus, ca să iei o pauză de odihnă și să alungi ten­siunile, acasă sau la birou, nimic nu se compară cu câteva respirații lente și profunde. Un gest vital pe care majoritatea dintre noi uităm să îl facem, prinși în automatismele vieții de zi cu zi. Începeți chiar de acum să le practicați, în două-trei reprize de câteva minute pe zi.

* De ce e bine să facem un singur lucru, și nu cinci, deodată?

Contrariu a ce se crede în general și mai ales de către femei, creierul nostru nu are capacitatea de a face lucruri conștiente și voluntare simultan. Iar dacă totuși le facem, calitatea atenției acordată fiecăruia dintre ele va fi atât de scăzută, încât riscăm să dăm greș. Pur și simplu, se creează o „ciocnire” la nivelul neuronilor, pe care, cu timpul, îi putem vătăma grav. Este una dintre cauzele epui­zării totale.

* De ce e bine să mestecăm încet?

Digestia începe în gură, dar pentru a mesteca, trebuie să fii conștient de ceea ce ai în gură și de ce faci ce faci. Cel mai adesea, noi mâncăm vor­bind, sau, mai aproape de adevăr, vorbim mâncând, acordând atenție cuvintelor, și nu gustului mâncă­rii. Rezultatul, înghițim mult prea repede, hulpav adesea, fără să fim atenți la savoarea bucatelor. În mod ideal, fiecare îmbucătură ar trebui înghițită abia după ce o lichefiem, cu ajutorul maxilarelor și al dinților. Când mâncăm repede, fără să fim atenți la ceea ce facem, digestia va dura mai mult (chiar câteva ore în plus), va cere mai multă energie, ne va solicita mai mult pancrea­sul, acest organ silențios și fidel, pe care îl chinuim mâncând repede, pentru că îl obligăm să producă enzime în plus. Mâncând liniștiți și încet, savurând gustul bucatelor, printr-o masticație completă, vom avea o digestie bună, un pancreas și un stomac sănătoase și vom evita să ne îngrășăm.

* Cum să încetinim mâncatul?

Grație unui truc foarte simplu: pentru a mesteca încet, cu mintea concentrată pe gustul mâncării și pe acțiunea de a mânca, luați-vă obiceiul ca după fiecare îmbucătură băgată în gură să vă puneți tacâmurile alături de farfurie. Senzația de sațietate va apărea după 20 de minute.

* Lucratul cu mâinile favorizează „viața pe îndelete”?

Pictura, desenatul, brodatul, tâmplăritul sunt activități care ocupă mâinile și diminuează în­căr­cătura mentală. Mai ales persoanele cu munci intelectuale sunt sfătuite să facă, atunci când simt că le plesnește capul, o muncă total opusă: grădinărit, bricolaj, curățenie în casă. În aceste momente, nu mai exiști în cerebral, care poate, în sfârșit, să respire, să scape de tensiuni.

* Stilul lent de viață e pentru toți?

„Trebuie să ai mult timp liber pentru a ridica piciorul de pe accelerație”, se spune adesea. Nu este adevărat! Scopul trăitului pe-ndelete e chiar acesta: să-ți planifici astfel viața încât să te bucuri de timp, să-ți faci rost de el permanent. Să fii „slow”, cum se spune în occident. Încetinitul rit­mului nebunesc al vieții nu le este pro­priu doar visătorilor, persoanelor calme și lente, ci tuturor, de la șefii de insti­tuții și până la portar. Dreptul la o viață mai relaxată nu le aparține unor elite. Fiecare om care se gândește să-și simplifice și să-și îmblânzească viața, să fie mai puțin stresat, să „guste” bucuriile simple ale zilei, să trăiască mai autentic poate să acceseze stilul vieții pe îndelete.

* Cu ce ritual să începem?

Începeți prin a adopta un ritual pe care să-l prac­ticați chiar de mâine. Luați-vă una sau două pauze pe zi. Dacă lucrați la birou, deschideți fe­reastra pentru a respira profund în dreptul ei, dați un tur de clădire în pauza de prânz, pășind lent și atenți la priveliștile din jur. Altă idee: după ziua de muncă, nu vă grăbiți la me­trou, mergeți o stație pe jos, privind cu atenție vitri­nele sau oamenii pe care îi întâlniți pe drum, nu vă consultați telefonul, mergeți doar, nu vă gândiți la nimic. Singurătatea și tăcerea astfel instaurate vă vor da o senzație mi­nunată de calm.

* Se poate măsura nivelul stresului?

Există mai multe feluri de a ne evalua starea de stres. Iată una pe care o poate aplica oricine. Res­pirați profund, cu ochii închiși, umplându-vă cu aer plămânii și abdomenul. Repetați de trei ori. Des­chi­deți ochii și apreciați-vă starea: nervos sau calm? Notați într-un caiet ce simțiți. Faceți acest exercițiu de mai multe ori pe săptămână și compa­rați calificativele: mai mulți de „mă simt iritat” sau mai mulți de „mă simt calm”? Rezultatul vă va spune dacă ritmul în care trăiți este bun sau va trebui să micșorați viteza.

* De ce e important să medităm ca să alungăm stresul?

În Asia, de peste 3500 de ani, meditația îi ajută pe oameni să fie mai calmi, mai liniștiți și mai fericiți, în armonie cu ei înșiși și cu mediul în­con­jurător. Practi­carea ei a ajuns și în Occident, unde se bucură de un succes uriaș. Specialiștii afirmă că meditaţia este cea mai puternică armă antistres. În numerele viitoare ale revistei, vom aborda problema în amă­nunt.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian