
„Ultimele generații de insecticide sunt mult mai toxice decât temutul DTT”
– Pe 20 mai, apicultorii din întreaga lume au sărbătorit Ziua internațională a albinei. Cum mai arată viața harnicelor zburătoare?
– Nu prea bine. Albinele sunt în pericol cam peste tot în lume. De ziua lor ne punem, totuși, nădejdea că vom găsi sprijin pentru a proteja albina și mediul natural, că vom fi în stare să oprim dezastrul ecologic spre care ne îndreptăm dacă nu acționăm cât mai este încă timp. S-a mers deja prea departe! În momentul de față există un risc real de extincție a insectelor, o catastrofă planetară.
– Cât de mare este pericolul dispariției albinelor?
– Eu sunt convins că cititorii dvs. depășesc media de informare a publicului din România despre efectele utilizării pesticidelor asupra ecosistemelor. Voi face totuși o trecere în revistă a problemei. Ca orice activitate economică, și agricultura este în căutarea unui profit cât mai mare, iar calea pe care se merge de zeci de ani este, de regulă, cea intensivă. Aceasta se bazează pe folosirea soiurilor și hibrizilor performanți, obținuți prin selecție atentă, uneori implicând și manipulări genetice. S-a ajuns la productivități care erau greu de imaginat în urmă cu 2-3 decenii, performanțe ce nu se obțin fără compromisuri. Aceste soiuri foarte productive sunt mult mai sensibile la boli și dăunători, au nevoie de un nivel mult mai ridicat de protecție decât „strămoșii” lor, mult mai rezistenți și gustoși. O spun cu nostalgia roșiilor din grădina mamei, al căror gust minunat nu l-am mai întâlnit. Astfel, ajungem la capitolul pesticide, ce desemnează o gamă largă de produse folosite pentru protecția culturilor agricole împotriva diverșilor dăunători: insecticide, acaricide, fungicide, erbicide etc. Inițial, nu a existat o preocupare prea mare pentru efectele secundare pe care aceste substanțe chimice le-ar putea avea pentru sănătatea consumatorului sau a mediului înconjurător. Apariția primului insecticid folosit pe scară largă, DDT-ul, a fost privită la acea vreme ca o binefacere, pentru ca, 25 de ani mai târziu, să fie interzis din cauza efectelor devastatoare asupra sănătății umane, cum este cel cancerigen. Au apărut apoi alte și alte insecticide tot mai eficiente (adică mai otrăvitoare), dar care au urmat traiectoria DDT-ului, sfârșind prin a fi, rând pe rând, interzise. Ultimele generații de insecticide sunt mult mai toxice decât DDT-ul. Producția de pesticide chimice este o activitate care aduce profituri uriașe unor coloși industriali cu o putere financiară enormă. Aceștia aduc mereu pe piață noi substanțe, care iau locul celor interzise și, după un timp, aflăm că ele sunt și mai toxice ca precedentele și afectează sănătatea albinelor și a altor polenizatori (bondarii, albinele sălbatice, fluturii). Este iluzoriu să crezi că insecticidele omoară exclusiv insectele care atacă culturile agricole (cam 1% din totalul insectelor), dar le cruță pe celelalte. Albinele sunt cele mai vizibile victime ale pesticidelor, pentru că sunt în atenția directă a apicultorilor. Dar albina meliferă, cea îngrijită de apicultori, este o singură specie, pe când în natură mai există alte 20.000 de specii de albine și circa un milion de specii de insecte. Ele reprezintă clasa cea mai răspândită a regnului animal și se află la baza lanțurilor trofice pe uscat, la fel cum se întâmplă cu zooplanctonul în apele oceanelor. Când se împuținează insectele, dispar și păsări, batracieni ori pești care se hrănesc cu ele, iar odată cu ele, toate celelalte animale care se află deasupra lor în lanțurile trofice. Fără nicio exagerare, dispariția insectelor ar echivala cu extincția vieții terestre. Iar noi, oamenii, consumatori ai hranei obținute din agricultura practicată cu folosirea pesticidelor, tot pe Pământ trăim…
„În ultimii 27 de ani, masa totală a insectelor zburătoare a scăzut cu 75% din cauza pesticidelor”

– Cât de importante sunt albinele pentru viața pe Pământ?
– Personal, sunt rezervat în ceea ce privește știrile de senzație din presă, care folosesc albinele ca suport emoțional. Știm de mult că agricultura depinde în bună măsură de polenizarea produsă de albine, este o realitate incontestabilă, demonstrată prin calcule științifice riguroase. Să însemne asta că albina este cea mai importantă ființă de pe Pământ? Toate ființele sunt importante, fiecare în felul său, împreună formează un tot armonios, mediul natural, pentru care trebuie să ne luptăm cu toate puterile noastre. Ar dispărea omul dacă ar dispărea toate albinele? Poate da, poate nu. Cu siguranță că am avea la îndemână o paletă cu mult mai săracă de alimente și că sănătatea oamenilor ar avea de suferit. Propunerea mea însă este de abordare globală a situației. Un studiu deja celebru, din anul 2017, făcut în Germania, într-un habitat protejat ecologic, deci nu pe terenuri agricole, a arătat că în ultimii 27 de ani, masa totală a insectelor zburătoare a scăzut cu 75% din cauza pesticidelor. Vestea a îngrozit oamenii de știință, organizațiile pentru protecția mediului și, în funcție de educația ecologică, publicul larg. Totuși, perspectiva este mai aproape de o posibilă realitate decât își imaginează românii. Trebuie știut că cel mai folosit insecticid pe plan mondial, imidaclopridul, este atât de toxic, încât cu 5 grame (o linguriță) s-ar putea omorî albinele din 3.125 de stupi, iar cu 2,5 kg, s-ar putea omorî toate albinele din România. Anual, pe ogoarele de pe întreaga planetă se împrăștie sute de mii de kg de imidacloprid. Dintre care, 95% nici nu ajung la cultura-ţintă, se pierde în sol, de unde este preluat de apele subterane, purtat apoi în râuri, lacuri, mări și oceane…
„Avem un cuvânt de spus prin inițiativa cetățenească europeană”

– Vorbiți-ne despre campania europeană „Salvați albinele și fermierii”.
– Avem toate motivele să fim îngrijorați și să ne întrebăm ce se poate face pentru albine. De peste 7 ani, este blocată punerea în aplicare a unor noi metode științifice de evaluare a riscului pesticidelor pentru insectele polenizatoare. Blocajul se datorează lobby-ului și acțiunilor bine finanțate în justiție ale giganților industriei agrochimice, sprijiniți de marii fermieri, foarte influenți în majoritatea statelor-membre, printre care și România. Pornind de la această situație foarte gravă, mai multe entități ale societății civile au apelat la un instrument legal al UE, numit Inițiativă Cetățenească Europeană (ICE), prin care se încearcă tăierea răului din rădăcină. În loc să facem eforturi pentru limitarea introducerii pe piață a pesticidelor, nu ar fi mai bine să renunțăm definitiv la ele? Ideea poate părea radicală și îndrăzneață, o revoluție cum nu a mai fost în agricultură: fermierii se sperie, producătorii de pesticide se revoltă. Dar noi, cetățenii statelor membre, consumatori ai alimentelor obținute prin folosirea unor substanțe toxice și beneficiari ai unei naturi pe care ne-o dorim normală, nu avem un cuvânt de spus? Avem, prin mecanismul ICE. O asemenea inițiativă se depune la Comisia Europeană de către 7 persoane, provenind din 7 state-membre diferite. Dacă, într-un an, inițiativa primește suportul a cel puțin un milion de cetățeni ai statelor-membre, prin semnarea inițiativei, și în cel puțin 7 state europene se depășește un prag minim de semnături, Comisia poate genera o propunere pe care o înaintează Parlamentului European. Dacă Parlamentul European o adoptă, devine obligatorie în toate statele membre.
– În ce stadiu se află campania?
– ICE „Salvați Albinele și Fermierii” a fost înregistrată la Comisia Europeană în 30 septembrie 2019. Inițiativa urmărește 3 obiective: interzicerea graduală a pesticidelor sintetice în agricultură (a celor foarte periculoase, până în 2030, și a tuturor, până în 2035), refacerea sistemelor ecologice afectate de pesticide, și sprijin pentru fermieri în această tranziție. Până la această dată, s-au strâns o treime, 330.000 de semnături din UE. În România au semnat peste 18.500 de concetățeni, mai avem nevoie de aproximativ 5.500 de semnături pentru a atinge pragul legal. Semnătura de susținere se poate da online, la şi agentgreen.ro și implică comunicarea de date de identificare, la care au acces numai autoritățile care validează semnăturile.