Când, în 2012, a îndrăznit să pună la îndoială anumite decizii luate de Raed Arafat, fostul președinte Traian Băsescu s-a trezit cu toată presa ostilă pe cap, cu tot USL-ul în stradă și cu facțiunile dure ale galeriilor de fotbal asmuțite asupra Guvernului. Raed Arafat, cel care pusese bazele sistemului de urgență SMURD în România, era văzut ca un profesionist veritabil, în contrast cu politicianismul de care era acuzat de adversari președintele Băsescu. Lumea anti-băsistă – tot PSD-ul și bună parte din PNL-ul de azi, pe atunci aliați – a ieșit în stradă, ca să apere profesionalismul și probitatea morală a lui Raed Arafat. În câteva săptămâni, guvernul lui Traian Băsescu a plecat de la Palatul Victoria, președintele însuși s-a retras, mai apoi, la capătul celui de-al doilea mandat, dar, ridicat pe valul de simpatie publică de atunci, Raed Arafat a rămas la vârful deciziei medicale din România, indiferent de cine s-a succedat la putere. A fost, inclusiv, ministru al Sănătății, în Guvernul Victor Ponta.
Între timp, o serie de crize, printre care accidentul aviatic din Apuseni, căderea elicopterului SMURD de la Siutghiol sau „cazul Colectiv” au erodat imaginea lui Raed Arafat. Abia venit la putere, ministrul de Interne Marcel Vela s-a poziționat dur față de Arafat, părând decis să-l schimbe din funcție, după care a făcut, fără nicio explicație, un pas înapoi. A venit criza sanitară, iar Raed Arafat s-a dovedit a fi singurul din aparatul guvernamental care știa ce e de făcut: un om format la Urgențe era în mediul său în situația de urgență decretată în contextul pandemiei de COVID-19. În multe momente, chiar a fost singurul din „triumviratul” ce apărea seară de seară la televizor care reușea să comunice, clar și direct, cum stăm și ce e de făcut.
Lunile au trecut, stresul izolării și-a lăsat amprenta asupra societății, încrederea în personajele care ies la televizor din partea guvernului e în vădită scădere. România se pregătește să treacă printr-o nouă fază critică în pandemia de COVID-19. Granițele se închid una după alta în jurul nostru, iar marele pericol pentru noi toți îl reprezintă credibilitatea erodată a celor puși să ia măsuri și să le comunice populației. Și nu mai e vorba aici de politicieni, ci de specialiști veritabili. Timp de 30 de ani, sistemul medical din România nu a reușit să impună o figură mai convingătoare decât Raed Arafat, dovadă că PNL-ul s-a înhămat la criza COVID cu Arafat la comandă. Acum, însă, Arafat a devenit „țintă mare” pentru adversarii măsurilor de protecție sanitară impuse de Guvernul PNL. Cei care îl apăraseră împotriva atacurilor lui Traian Băsescu, marele public PSD-ist, în special, sunt chiar cei care îl atacă acum cu fiecare prilej. Întrebarea e: când aveau ei dreptate, când apărau profesionalismul doctorului Arafat sau acum, când toată expertiza doctorului Raed Arafat nu mai face doi bani pentru ei? Iar a doua întrebare este: cât va mai întârzia Guvernul înainte să scoată nume credibile în zona medicală și politică din România? Când va învăța, în sfârșit, să comunice la „nivel înalt”?
