Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Apologia mișcării: La întrecere cu virusul

Foto: Shutterstock – 4

– Covid-19 provoacă în special decesul unor oameni care suferă de obezitate, hipertensiune arterială și diabet de tip 2. După cum reiese din studiile clinice, persoanele care fac consecvent miș­care pot reduce considerabil riscul de a se îmbolnăvi –

Obezii sunt de două ori mai expuși la boală

Cea mai bună cale de a combate noul corona­virus este să evitați contaminarea, adică mască, spă­lat pe mâini, distanțare. Dar rezultatele cerce­tărilor demonstrează totodată că, pe lângă măsurile de protecție împotriva acestei infecții virale, un rol decisiv îl are și consolidarea capacității de apărare naturală a organismului. „Aducerea sistemului imunitar în situația de a fi capabil să funcționeze la parametri optimi repre­zintă o urgență”, spun cercetătorii americani. „Cele mai complicate evo­luții ale bolii Covid-19 le întâl­nim la pacienții sedentari, obezi, care suferă de hiper­tensiune arterială și diabet de tip 2. Aceasta ar trebui să fie pentru noi toți un semnal de alarmă, care să ne con­vingă că este necesar să ne pre­ocupăm mai atent de con­tro­lul greutății și de men­ținerea unei bune condiții fizice. Covid-19 ne averti­zează la modul cel mai sever că tre­buie să ne schimbăm efec­tiv stilul de viață.”

Cine sunt cei ce au motive să se teamă de o evoluție gravă a bolii? Rapoartele de expertiză ale autopsiilor efectuate în Germania și în cantoanele elvețiene arată că toate victimele virusului SARS-CoV-2 aveau diverse comorbidități în momentul când s-a produs contagiunea. Vorbim de afecțiuni cronice, precum hipertensiunea, sclerozarea arte­re­lor coronare, obezitatea, diabetul de tip 2. Mulți dintre acești oameni erau fumători, cu plămânii deja inflamați.

Potrivit unui studiu publicat în revista „Clinical Infectious Diseases”, greutatea corporală consti­tuie un indice care permite medicului să formuleze un prognostic asupra cursului pe care îl va lua in­fecția cu Coronavirus, în special la pacienții relativ tineri. Astfel, s-a constatat că, dintre bolnavii cu vârste sub 60 de ani, la cei obezi (cu un indice de masă corporală egal cu 30 sau mai mare) există o probabilitate de două ori mai ridicată de a fi tratați în condiții de spitalizare, decât la persoanele cu un indice de masă corporală mai mic de 30.

Șanse mari pentru vârstnicii activi

Shaolin monk vector icon. Chinese man in cartoon style. Isolated on white background

Surplusul de greutate ajuns la un nivel patologic și factorii de risc asociați cu el – diabetul, hiperten­siunea și sclerozarea arterelor coronare – poartă amprenta stilului de viață și se accentuează progre­siv, pe măsura înaintării în vârstă, iar primejdia unei evoluții severe crește corespunzător. În luna martie, cercetătorii au publicat în pa­ginile revistei „The Lancet Infectious Di­seases” estimările lor referitoare la epide­mia din China. Ei pronosticau o rată a mor­talității de 0,16% la pacienții infectați din categoria de vârstă 40-50 ani, de 0,6% la cei de 50-60 ani și de 7,8% la bolnavii de 80 de ani sau mai mult, adică: peste 90% dintre seniori vor supraviețui in­fecției. „Este evi­dent că nu contează numai vârsta biolo­gică, ci și condiția fizică. Un octoge­nar viguros are șanse mai bune să reziste virusului decât un om de 60 de ani, suferind și gras.” Iar fie­care dintre noi are, în proporție de 50%, posibili­tatea de a decide ce fel de bătrânețe va trăi. „Un bărbat sau o femeie de 80 de ani cu un stil de viață sănătos este, din punct de vedere biologic, cu zece sau doisprezece ani mai tânăr decât o persoană supraponderală, care face prea puțină mișcare și se hrănește nesă­nătos.” Când cineva devine activ, în corpul lui se petrec multe transformări în bine. Astfel se pot reduce ris­curile. „Exer­cițiul fizic constant scade cu până la 40% morta­litatea la cei cu arterele coro­nare scle­rozate și poate determina formarea unor noi vase de sânge, care ocolesc artera blocată.” Și valorile tensiunii arteriale se micșorează atunci când pa­cientul se antrenează consecvent.

Principiul este valabil și pentru bolnavii cu dia­bet de tip 2, o afecțiune metabolică deja foarte răspândită și cu tendință de creștere, actualmente prezentă la aproximativ 6% din populația globului, începând de la vârsta de 20 de ani. Printre factorii săi de risc se regăsesc supraponderalitatea și hiper­ten­siunea, care sunt favorizate de lipsa activității fizice și alimentația greșită. Diabetul de tip 2 (nu­mit și „diabet zaharat senil”, deși afectează acum tot mai mulți tineri) dezvoltă în timp complicații renale, vasculare și poate duce la pierderea vederii. În ultimele luni, s-a dovedit că diabetul crește, de asemenea, riscul unei evoluții grave la cei infectați cu coronavirus. În afară de limitarea numărului de calorii îngurgitate zilnic, există o modalitate natu­rală de combatere a diabetului – și anume, mișca­rea. Căci, îndată ce mușchii intră în acțiune, ei în­cep să extragă glucoza din sânge. Nenumărate stu­dii clinice confirmă faptul că, în cazul diabetului de tip 2, activitatea musculară poate substitui me­dicația.

Kilogramele în plus provoacă inflamații cronice

Însă puterea vindecătoare a exercițiului fizic nu se manifestă doar prin reducerea factorilor de risc pentru Covid-19, ci și prin întinerirea sistemului imunitar. Vigilența lui scade treptat, în mod natural, odată cu trecerea anilor. De aceea, vaccinurile nu mai au aceeași eficiență la vârstnici, ca la oamenii tineri – ceea ce ar putea deveni o problemă peste un an sau doi, atunci când medicii vor dispune, în sfârșit, de un vaccin contra noului coronavirus. În general, bătrânii sunt mai vulnerabili la atacul viru­șilor și bacteriilor, căci celulele lor imunitare își pierd parțial forța. Ele nu mai sunt la fel de com­bative nici în acțiunea lor de distrugere a celulelor malignizate și acesta este unul dintre motivele pentru care riscul de cancer crește la bătrânețe. De asemenea, vârstnicii au frecvent o inflamație cro­nică în organism – cu atât mai mult, dacă exceden­tul lor de greutate corporală atinge cote îngrijorătoare. Iar la nivelul întregii popu­lații se observă o tendință ascen­dentă a supraponderalității. Conform statisticilor internaționale, în perioada 1986-2000, numărul persoanelor cu indi­cele de masă corporală mai mare de 30 s-a dublat, și al celor cu obezitate morbidă (un in­dice de masă cor­porală peste 40) a crescut de patru ori. În situația unei supra­pon­de­ralități accen­tuate, țesutul adipos nu mai poa­te fi irigat cores­pun­zător cu sânge. Unele adipocite se necrozează, iar resturile lor trebuie înlăturate de celulele imu­nitare. Această operațiune de „deba­rasare” implică o parte din mecanismele de autoa­pă­rare ale orga­nis­mului, deschizând cale liberă agen­ților pato­geni, așa cum este și coronavirusul. Însă un pro­gram de antrenament zilnic – fie că vorbim de înot, de plimbări cu bicicleta sau jog­ging – poate mo­biliza miliardele de limfocite.

„La oamenii activi fizic, frecvența și durata infecțiilor respiratorii sunt cu 40-45% mai reduse”

Indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, la oa­menii activi fizic, frecvența și durata infecțiilor respiratorii sunt cu 40-45% mai reduse, comparativ cu sedentarii de aceeași vârstă. Din rezultatele cercetărilor reiese că fortificarea corpului conso­lidează capacitatea lui de apărare naturală, pe când lipsa de mișcare o slăbește.

Totuși, poate sportul să împiedice fixarea unui virus pe căile respiratorii? Deocamdată nu există studii semnificative asupra coronavirus, întrucât el a apărut prea recent pentru ca specialiștii să aibă posibilitatea de a-l examina în detaliu. În schimb, există cercetări aprofundate ale virușilor cunoscuți de mai multă vreme. Omul de știință brazilian An­tonio Jose Grande a analizat, împreună cu trei din­tre colegii săi, 14 studii pe tema respectivă, reali­zate cu 1377 participanți, și și-a pu­blicat conclu­ziile la înce­putul lunii aprilie. Pe baza amplului material trecut în revistă, el afirmă că „un antre­nament, oricât de con­știincios, nu scutește pe nimeni de infecții acute ale căilor respiratorii. Însă la oamenii care practică un sport, boala are o durată mai scurtă și prezintă simp­tome mai ușoare de­cât la cei neinteresați de activi­tatea spor­tivă”. Cercetătoarea Janet Lord, imunobiolog la Universitatea din Birmin­gham, se pronunță mai ferm: „Rămânând activi fizic, pu­tem împiedica în ma­re măsură îmbătrânirea siste­mului imunitar. De aceea, adulții care se antre­nează cu regularitate vor avea mai multe șanse în lupta cu noul coronavirus.” Pe de altă parte, și efortul fizic exagerat obosește sistemul imunitar, deci ar trebui să evităm antrenamentele dure. Or­ganizația Mon­dială a Sănătății recomandă adul­ților minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână (de exemplu, plimbări în pas alert) și alte 150 de minute de practicare a unui sport, nu foarte solicitant. Aceasta este formula optimă de obținere a unor beneficii importante pen­tru sănă­tatea noastră. Unora, ea li se poate pă­rea totuși greu de pus în practică. Însă există și alte modalități, mult mai simple, de a ne ajuta sistemul imunitar: mersul pe jos la cumpărături, plimbările în parc, urcatul scărilor în loc de lift, grădinăritul, cură­țenia sau antrenamentul pe un aparat fitness la domiciliu.

Și chiar dacă virusul ne va ocoli până la urmă, eforturile nu vor fi de prisos. La prevenirea sau tratarea depresiei, la durerile de spate, osteoporoză sau accident vascular cerebral și la multe alte sufe­rințe trupești și sufletești, mișcarea ne este întot­deauna de folos. La fel ca un medicament.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian