Sfaturi de prim-ajutor: Ce-i de făcut când avem necazuri cu epiderma?

Pruritul anal

Nu este o afecțiune, ci un simptom. Pielea din jurul anusului e delicată, străbătută de foarte multe fibre nervoase, și se irită ușor. Astfel, apar senzații de mâncărime și arsură, în ultimă instanță chiar de durere. Iar dacă cedăm impulsului de a ne scărpina, epiderma se inflamează. În tim­pul nopții, de regulă, disconfor­tul se accentuează și poate pro­voca tulburări de somn. În mod paradoxal, sursa acestor neplă­ceri nu este lipsa de igienă, ci dim­potrivă. Zona perianală fiind, așa cum spuneam, deo­se­bit de sensibilă, o curățare prea insis­tentă (și mai ales, cu săpun de toaletă obișnuit) nu-i va face deloc bine. Însă, pe lângă igiena exagerată, există numeroase alte cauze ale mâncărimilor ana­le: anumite boli (cum sunt psoriazisul, neuro­dermita, hemoroizii sau eczemele), fisurile anale, paraziții intestinali (giardia și oxiurii), unele trata­mente cu antibiotice, laxativele administrate abu­ziv, tulburările de digestie (diaree, constipație, scau­ne încărcate cu substanțe toxice), întreținerea unei umidități excesive în regiunea anusului (din pricina transpirației, de exemplu), contactele cu compuși chimici iritanți (ce pot fi conținuți, de pil­dă, în detergenți și parfumuri).

Tratament – După ce ați exclus posibilele cau­ze medicale, tot ce aveți de făcut este să menajați zona, pentru a da epidermei posibilitatea să se re­facă. Evitați cu orice preț scărpinatul și tampona­ți-vă cu o combinație de uleiuri (arbore de ceai și aloe vera, amestecate în ulei de măsline), pentru a atenua pruritul. Renunțați la alimentele iritante (condimente, sosuri picante, citrice, roșii, alcool și cafea în exces, ciocolată), la hârtia igienică par­fumată și săpunul de toaletă (înlocuiți-l cu unul din produsele de igienă locală cu un pH de 5,5). Sunt de preferat detergenții ecologici și lenjeria din bum­bac.

Neurodermita

Se mai numește dermatită sau eczemă atopică. În general, își face apariția în primii ani de viață (95% dintre cazuri se înregistrează la copii mai mici de 5 ani) și de multe ori intră în remisie în ado­­lescență, pentru a reveni apoi la vârsta adultă, după 30 sau chiar după 50 de ani. În prezent, afectează aproape 10% din populația adultă a glo­bului și un pro­cent mult mai mare de copii, esti­mările mergând până la 30%, cu o incidență mai mare în țările dez­voltate. Boala se manifestă prin sen­zație intensă de mâncărime pe o por­țiune a pielii care își modifică și aspectul, îngroșându-se, devenind uscată, aspră, scuamoasă și roșiatică. Nu se cunosc prea bine cau­zele. Specialiștii dau vina, în primul rând, pe o predispoziție genetică, dar nu se poate nega nici rolul jucat de factorii psihici. Cert este că boala se dezvoltă preponderent pe un teren alergic, aso­ciindu-se frecvent cu rinita alergică (la 66% dintre pacienți), astmul (50%), alergiile alimentare și urticaria.

Tratament – În momentele când pruritul ajunge să fie chinuitor, se poate folosi un unguent cu hidrocortizon 1% pentru ameliorarea lui. Medi­cii mai prescriu, la nevoie, corticosteroizi cu admi­nistrare orală sau an­ti­histaminice (ex. Claritine). Datorită efectului anti­inflamator, sunt indicați și acizi grașii Omega-3, a căror eficiență a fost con­firmată de numeroase studii. Deosebit de important este să se țină sub control stresul și anxietatea, precum și să se ia măsuri de refacere a florei intestinale, știut fiind că tegumentele reflectă starea tractului digestiv. Se recomandă evitarea hainelor confecționate din fibre sintetice, săpu­nurile cu par­fum și coloranți, băile sau dușurile cu apă fierbinte și mai lungi de 10 minute. După spălare, este bine ca pielea să fie unsă cu o cremă hidratantă.

Acneea

Sebumul (produs de glandele seba­cee) are rolul de a apăra pielea îm­potriva pierderii de umiditate. Dar atunci când formează un amestec cu celulele moarte, el obturează porii și oferă bac­te­riilor posibi­litatea să se înmul­țească acolo, dând naștere unor acumulări de puroi. Acneea vul­gară, cum o nu­mesc me­dicii, poate fi o afec­țiune cutanată ușoară, dacă se li­mitează la apariția câtorva coșuri infec­tate pe față, sau una severă, în cazul în care se întinde pe gât, piept și umeri. Ea este prezentă la 85% dintre adolescenți și dis­pare în jurul vârstei de 20 de ani. Totuși, forma gravă a acneei vulgare n-ar tre­bui privită ca un fenomen normal, care ține de pubertate. Dacă aveți o asemenea pro­blemă, n-o bagatelizați, ci adresați-vă unui der­ma­tolog.

Tratament – Există creme și loțiuni care îm­piedică astuparea porilor și reduc inflamația. În ac­neea ușoară sau moderată se obțin rezultate ex­celente utilizând terapia cu laser sau cea cu lumină albastră de intensitate înaltă.

Rozaceea

Obrajii, bărbia și gâtul se acoperă cu pete mari, roșii, provocate de dilatarea vaselor subțiri de sân­ge. Pielea se umflă și se îngroașă, apar și coșuri, în final se irită ochii, iar hipertrofierea nasului impune uneori o intervenție chirurgicală. Cauzele sunt nu­meroase, începând cu predis­po­ziția ge­ne­tică și continuând cu labilitatea siste­mului nervos vege­tativ, stazele lim­fa­ti­ce, secreția abundentă de se­bum, sen­si­bi­litatea accentuată la acarieni, expu­ne­rea prelungită și neprotejată la soare, into­leranța la unele substanțe conținute în cos­metice și, nu în ultimul rând, stre­sul.

Tratament – În fazele acute, me­dicii prescriu creme cu metronidazol pen­tru atenuarea inflamației și a roșeței faciale. Terapia cu un laser de ultimă generație poate reduce cu 90% roșeața difuză și vinișoarele sparte. Trebuie evi­tat tot ce stimulează irigația sangvină la nivelul feței: efortul fizic, stresul emo­țio­nal, temperaturile extreme, radiația sola­ră intensă, băuturile fierbinți, condi­men­tele, alcoolul, spălarea cu apă fierbinte și freca­rea feței, cosmeticele cu parfumuri și conținut de al­cool. Se recomandă de asemenea curățarea intes­tinului, adop­tarea unei diete bogate în fibre și ad­mi­nistrarea de probiotice.

Psoriazisul

400.000 de oameni suferă de psoriazis în Ro­mâ­nia. Pete roșii, întinse pe mare parte din corp, piele uscată, cu fisuri câteodată sângerânde, plăci albicioase cu descuamări, cruste pe suprafața scal­pului, unghii îngălbenite și desprinse de patul un­ghial. Mâncărimi greu de suportat, senzație de arsură, dureri articulare. Aspectul unui bolnav de pso­riazis îi poate intimida pe cei din jur, dar nu trebuie să uităm că este vorba de o afecțiune cro­nică autoimună, deci strict personală, iar nu de una conta­gioasă. Din pricina unei disfuncții a siste­mului imunitar, formarea de noi celule la nivelul pielii are loc într-un ritm de 10 ori mai rapid decât ar fi normal. Dintre factorii agravanți putem aminti: infecțiile bacteriene și vi­rale repetate, obezi­tatea, fumatul (și pasiv), stresul.

Tratament – Boala evoluează in­ter­­mitent, ca o succesiune de epi­soade despărțite prin perioade lungi de remi­sie, care pot dura ani de zile. Terapiile urmăresc nu atât vindecarea (ce rămâne mai degrabă un vis frumos), cât contro­lul și ameliorarea simptomelor. Alături de medica­mentele sistemice și cremele emo­liente, de mare folos sunt uleiul de pește (ex. Ulei de pește – Hofi­gal; Omega-3 Ulei de pește – Cosmopharm; Cod Liver Oil – Möller’s), precum și expunerea pruden­tă la soare. Unii pacienți au obținut rezultate încu­ra­jatoare cu posturile tera­peutice și dieta fără gluten. La calmarea pruritului ajută compresele cu aloe vera sau cu 3 lingurițe cu bicarbonat de sodiu, dizolvate în jumătate de pahar cu apă. O metodă neinvazivă, mai eficientă decât cele clasice, este terapia cu ultraviolete (fo­to­terapia). Ea încetinește proliferarea necontrolată a celulelor cutanate, principala cauză a psoria­zisului.

Verucile senile

Se mai numesc veruci (sau keratoze) seboreice. Sunt tumorete epiteliale benigne, foarte răspândite la persoanele trecute de 50 de ani. Apar pe față, scalp, gât, piept, spate sau brațe, sub forma unor mici proeminențe rotunde sau ovale, care apoi se îngroașă treptat, își măresc diametrul până la apro­ximativ 3 centimetri, iar melanina, pigmentul natu­ral al organismului, le colorează în diverse nuan­țe – de la galben, la maroniu sau negru. Deși au un aspect asemănător cu cel al cancerului de piele, nu se malignizează niciodată, dar pot să se irite și chiar să sângereze, din pricina frecării de haine.

Tratament – În momentul când keratozele pro­duc disconfort, medicul dermatolog poate de­cide înlăturarea lor. În funcție de mărime și locali­zare, el va opta pentru una dintre metodele care îi stau la dispoziție: chiuretaj, excizie, electro­cau­terizare, coagulare cu laser sau crioterapie. O dietă cu con­ținut redus de carbohidrați și grăsimi ani­male previne înmulțirea verucilor senile. Același efect îl au și curele de două luni cu doze mai mari de vitamina C: de 3 ori pe zi câte 0,5-1,5 g, după me­sele principale.