Pe 29 august este praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Biblia relatează că Irod, regele iudeilor, a ordonat decapitarea sfântului la un ospăț, la cererea Irodiadei. Sf. Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus, pentru că îl mustrase public pe acesta, în repetate rânduri, pentru că trăia cu Irodiada, soția fratelui său. Ca să se răzbune, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase pentru oaspeții regelui, plăcându-i mai ales lui Irod, căruia îi aprinsese simțurile, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.
Potrivit tradiției Bisericii, după decapitare, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, a luat capul Sf. Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. După o vreme, un monah, pe nume Inochentie, care pustnicea chiar pe locul în care se afla îngropat capul Botezătorului, a descoperit sfintele moaște ale sfântului pe când săpa fundațiile pentru o bisericuță. Prin revelație divină, a aflat că acel cap este al lui Ioan Botezătorul. Înainte de a muri, monahul Inochentie a îngropat capul Sf. Ioan la loc, temându-se că va fi găsit și pângărit de păgânii ce se înmulțiseră în zonă.
În vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sf. Ioan Botezătorul s-a arătat unor călugari și le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Călugării l-au aflat (cea dintâi aflare a sfântului cap) și l-au purtat cu ei într-un sac. Ei au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sf. Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi monahi. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri, datorită prezenței capului prorocului. Când și-a simțit sfârșitul aproape, olarul a pus capul sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grija lui Eustațiu, un monah arian, care locuia într-o peșteră. Multe minuni se vor petrece la această peșteră. Din păcate, Eustațiu credea că prin puterea lui însuși face minuni, iar oamenii îl credeau, neștiind ce ascunde în peștera sa. După un timp, Eustațiu a fost trimis în exil. Înainte a apucat, însă, să îngroape din nou capul Sf. Ioan Botezătorul.
Peștera a fost apoi locuită de niște monahi credincioși, care au clădit o mânăstire în apropierea ei. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mânăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Așa a aflat în chip minunat capul sfântului (a doua aflare). În timpul luptei dezlănțuite împotriva sfintelor icoane, capul Sf. Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol de Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.
Prima și a doua aflare a capului sunt sărbătorite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.
Tradiții și obiceiuri
Românii de odinioară credeau că de praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul nu trebuie să folosească cuțitul și nici să mănânce fructe rotunde (cu formă de creștet), cum ar fi pepenele. De asemenea, românii din vechime începeau atunci un post aspru, numit „de la cruce până la cruce”, care ținea până pe 14 septembrie (la Înălțarea Sfintei Cruci). Acest post nu e prevăzut în calendarul creștin.
