MARIAN FLORIN PÂTEA (Primarul comunei Fundata, jud. Brașov): „Din birou nu se poate conduce un sat!”

„Sunt om al locului și asta a contat foarte mult”

– Sunteți de 12 ani primar în comuna Fun­da­ta, jud. Brașov, localitatea situată la cea mai mare al­titudine din țară. Cum i-ați convins pe consă­tenii dvs., oameni de munte, mândri și ambițioși, să vă voteze ca primar, de peste un deceniu?

– Cred că a contat mult faptul că sunt om al locului, că sunt dintre ei, că-i cunosc bine și știu exact ce probleme le stau în drum. La asta se ada­ugă și experiența, pentru că de la 19 ani lucrez în această primărie. Am luat-o de jos, ca agent agri­col, și apoi am trecut prin alte departamente și funcții până la cea de primar. Cu alte cuvinte, am avut timp să învăț tot ce înseamnă buna gospo­dă­rire a acestei zone de munte. Fundățenii și șirnenii au fost dintotdeauna campioni la creșterea anima­lelor. Tradiția oieritului este încă puternică aici, brânza în coajă de brad, cașcavalul afumat, urda sărată ajung la toate târgurile mari din țară și chiar din străinătate. Chiar dacă populația activă a scăzut în ultimii ani, suntem conștienți că e important să păstrăm ceea ce a dat identitate acestor locuri. Pri­măria asigură suprafețele de pășunat și promovează munca localnicilor prin tot felul de manifestări. Le înlesnim obținerea certificatelor și a atestatelor pentru produsele locale, care le sunt necesare pen­tru a participa la târguri și expoziții. Sigur că nu mai e ca înainte, când turmele de oi albeau coastele munților, dar păstoritul continuă să existe aici. Din cauza condițiilor aspre de mediu, singurele surse de bani au fost me­reu creșterea animalelor și tu­rismul. Așa că cei care au rămas asta fac, și noi trebuie să-i aju­tăm să o facă în condiții cât mai bune.

– Șirnea, sa­tul aparținător de Fundata, a fost declarat în 1968 primul sat turistic din țară. Frumusețile zonei sunt deja înscrise în cele mai selecte cata­loage de turism. Dar pe lângă priveliști, tu­rismul are nevoie și de infrastructură, de condiții de ca­zare, și de evenimente pentru petrecerea timpului. Ce ofertă aveți pentru cei care ajung aici?

– Categoric, agroturism nu înseamnă doar cazare și masă. Ca să câștigi un turist și să-l faci să revină, nu sunt suficiente doar frumusețea peisa­jului, țuica fiartă și colacul cu sare. Trebuie să-i oferi și condiții de cazare civilizate, precum și opor­tunitatea de a cunoaște zona turistică în care a ajuns. Printr-un proiect cu finanţare din granturi norvegiene, am reușit să constituim câteva circuite turistice, în care am integrat toți meșterii populari din zonă, dar și producătorii de alimente tradi­ționale. Am montat panouri cu hărți ale locului, cu trasee, cu informații despre fauna și flora de aici, am marcat locurile în care s-au desfășurat eveni­mente istorice. Prin proiectele pe care le avem deja în derulare, încercăm să îmbunătățim condițiile de trai și confortul în aceste locuri. Aici, iarna ține uneori șapte luni, zăpezile sunt mari și apar tot felul de probleme, având în vedere faptul că unele gospodării sunt izolate. Am depus la Ministerul Dezvoltării studiul de fezabilitate pentru adu­ce­rea rețelei de gaz în cele trei sate ale noastre, Șir­nea, Fundata și Fundățica. Împreună cu lo­calitățile învecinate, Bran și Moeciu, am cons­tituit un GAL (grup de acțiune locală) prin care am accesat mai multe proiecte prin fonduri eu­ro­pene de asfaltare a unor drumuri și de achi­zi­ționare a unei mașini de salubritate, care e pre­văzută și cu lamă de deszăpezire. Suntem prima localitate din județ care a înființat un serviciu public de salubritate aflat în subordinea consiliului local, ceea ce înseamnă taxe mai mici pentru ce­tățeni. Am dus iluminatul public în toate cătunele, peste tot, până la ultima casă. Avem 313 case lo­cuite permanent și 404 sezoniere, răsfirate pe 55 km de drumuri. La Șirnea, sunt cătune cu câte do­uă, trei case, aflate la kilometri buni de centru, și deszăpezirea o facem pe toate ulițele, nu putem lăsa oamenii izolați. Acum doi ani, am avut iarnă grea, și zile în șir, eu am fost și șofer pentru utilajul de deszăpezire. Suntem puțini în primărie, și toți facem tot ce este necesar ca să meargă lucrurile bine. O problemă acută acum este captarea unor noi surse de apă, pentru că izvorul de la Fundățica a secat pentru prima oară în ultima sută de ani. Am contactat specialiștii Institutului Național de Gos­po­dărire a Apelor, care au fost în teren, iar acum așteptăm verdictul privind debitul și calitatea apei din noile izvoare pe care le-am găsit. Pe scurt, cam acestea sunt pro­blemele cu care ne confruntăm aici. Nu e ușor, dar învă­țăm de la alții care au reușit. Exemplul nostru este comuna Ciugud, din județul Alba, campioană la investiții. Au adus investiții de 10.000 de euro pe cap de locuitor. Noi am depășit suma de 2000 euro, dar spe­răm să creștem.

„Proiectele trebuie să pornească de la oameni”

– Accesarea fondurilor europene este secretul dezvoltării localităților românești?

– Da, într-o mare măsură, da, doar că aceste fon­duri presupun tot felul de condiționări și bi­rocrația e încă uriașă. În primăriile mari există di­recții de dezvoltare, funcționari mulți care au sar­cini clare, pe domenii, noi suntem doar câțiva oa­meni care facem de toate. În loc de firme de con­sultanță, ar fi fost mai bine să existe specialiști ai Ministerului Dezvoltării care să ia țara la picior și să identifice problemele specifice din fiecare așe­zare și să conceapă proiecte în funcție de situația concretă. Nu poți compara un sat de câmpie, adu­nat de-a lungul unei singure străzi, cu zona noastră, în care casele sunt răsfirate și aflate la mare dis­tanță unele de altele. S-a început cumva de sus, cu aceste proiecte, din birouri, or, trebuia să se por­nească de jos, de la ce se găsește în teren. Vin unii consultanți, rupți de realitate, care ne propun tot felul de minuni, parc în Fundata, de exemplu. De asta avem noi nevoie, când muntele și pădurea sunt la doi pași de case? Noi avem nevoie de pompe de apă, de drumuri, de surse de căldură și de multe alte lucruri cerute de specificul vieții de aici, nu de parcuri. Proiectele trebuie să pornească de la do­leanțele oamenilor, nu de la niște capitole dintr-un proiect, pe care să le bifăm. Noi avem întâlniri re­gulate cu sătenii, la căminul cultural, tocmai pen­tru a sta de vorbă cât mai des și a afla nevoile lor. Eu sunt mereu pe teren, printre oameni. E clar că din birou nu se poate conduce un sat.

„Mulți străini se stabilesc definitiv la noi”

– Mulți tineri au plecat la oraș sau în stră­inătate, fenomenul este general. La Șirnea s-a în­chis școala din lipsă de elevi. Vin în schimb mulți orășeni și străini, care își cumpără case, dar n-au legătură cu tradiția locului. Sunteți pregătit pen­tru acest fenomen de înstrăinare?

– Sigur, pericolul este iminent, dar avem bucu­ria să constatăm că în afară de cei care au case de vacanță și vin doar sezonier, sunt mulți orășeni, ba chiar și străini, care se stabilesc definitiv aici. Cel mai ilustru exemplu este al lui Charlie Ottley, rea­lizatorul filmului Wild Carpathia, care promo­vea­ză, prin prezența Prințului Charles, frumusețile Ro­mâniei. El și-a cumpărat de curând o casă în Șir­nea. Printre cei veniți sunt mulți care se implică ac­tiv în viața localității, ceea ce ne ajută atunci când luăm hotărâri la nivel de primărie. Toți aceștia sunt însă foarte interesați și de tradițiile noastre, de aceea ne străduim să le menținem în calendarul anual. Nedeia munţilor, Noaptea de Sânziene, Ziua olimpică, Focul lui Sumedru, Măsura laptelui s-au bucurat întotdeauna de mulți participanți. După fiecare din aceste evenimente, s-a văzut clar creș­te­rea nu­mărului de turiști.

Legat tot de aceste schimbări de populație, aș vrea să mai spun că suntem la începutul refacerii pla­nului urbanistic general. Avem un caiet de sar­cini făcut cu ajutorul unor profesori de la Faculta­tea de Urbanism și amenajare a Teritoriului de la Universitatea Tehnică din Viena. Acest plan va di­recționa dezvoltarea viitoare a zonei. În strategia de dezvoltare, în afară de drumuri, vom stabili și câ­teva proiecte de arhitectură pentru viitoarele cons­trucții, care să țină cont de specificul locului. Aces­tea vor fi puse gratuit la dispoziția celor do­ritori. Eu zic că dacă Șirnea și Fundata au pierdut, inițial, startul la turism cu Branul și Moeciul, ime­diat după revoluție, lucrul ăsta este acum în avan­ta­jul nostru. Acum 15-20 de ani s-a dat un start la dez­voltare haotică în construcții. Așa au apărut ca­se lângă case și s-a pierdut intimitatea și liniștea pe care cei mai mulți o caută când vin în vacanțe la munte. Una este să ai casă cu priveliște către munte sau într-o poiană liniștită, și alta să ai o jumătate de metru până la gardul ve­ci­nului. Din acest punct de vedere, sun­tem câștigători, pri­veliștea este la noi de vis! Munții ne veghează!