96,3%, atât reprezentau cheltuielile statului cu salariile din sectorul public și cu pensiile din luna august a acestui an, bani luați din veniturile fiscale și din contribuțiile sociale la buget. În termeni populari, dacă statul ar fi un om simplu, asta s-ar traduce prin „a trăi de la o lună la alta”. Ca și cum toți banii s-ar duce pe cheltuieli curente, pe mâncare și pe cele trebuincioase casei, ceea ce ar însemna că, din restul de bani rămași, n-ar mai exista nicio șansă să mai faci vreo investiție, să mai cârpești pe ici, colo, prin casă, să mai pui pe tine o haină bună de sărbători. Și-ar mai însemna că, dacă ar apărea vreo cheltuială neprevăzută, n-ai avea încotro și ar trebui să treci „pe caiet” sau să te împrumuți din stânga sau din dreapta. Dar cum toată lumea știe că abia te târâi de la o lună la alta, orice ajutor poate fi privit cu suspiciune: „Dacă nu mai are bani să-mi restituie împrumutul?”.
Cam asta e, acum, situația României, care, din septembrie, a anunțat prin Guvern (presat de majoritatea populistă din Parlament) creșterea cu 14% a pensiilor și pe care același Parlament (unde Guvernul nu deține controlul), a mărit-o, din pix, la 40%. Dacă până în septembrie statul dădea, practic, pe pensii și salarii tot ce strângea din taxe și impozite, acum, după ce PSD, ALDE, Pro România și UDMR au forțat creșterea pensiilor la 40%, statul este, oficial, pe minus. Nu va mai putea plăti pensiile și salariile decât dacă se va împrumuta, lună de lună. Despre orice fel de investiții – care să producă bani și să plătească, la rândul lor salarii în economie – nici nu mai poate fi vorba!
Cu două rânduri de alegeri în față, PSD-ul – pe care Marcel Ciolacu ni-l prezenta ca pe un partid dornic să se reformeze – și UDMR-ul, care se declara deschis să ajute PNL-ul după alegerile generale, dau șah și mat Guvernului Orban. Dacă ar fi, însă, doar consecințe de ordin politic, ar fi cum ar fi. Dar consecințele, dintre cele mai grave în ultimii 30 de ani, vor fi de ordin economic și îi vor afecta în mod direct chiar pe cei cărora PSD-ul și acoliții lui din Parlament se prefac că le poartă de grijă. Într-un context pandemic în care marile economii ale lumii se confruntă cu căderi nemaivăzute după al Doilea Război Mondial, Uniunea Europeană a avertizat, în repetate rânduri, țările membre să fie atente cum își cheltuiesc banii. Prin votul Parlamentului, România se pune iarăși, în cazul creșterii pensiilor, de-a curmezișul direcției europene. Agențiile de rating se pregătesc să scadă ratingul României la un nivel la care împrumuturile se vor face tot mai greu și tot mai scump, iar leul se va devaloriza tot mai tare. Întreg occidentul civilizat așteaptă cu înfrigurare iarna care va veni – cu efecte încă necunoscute în plan sanitar și economic –, toată lumea se pregătește pentru ce-i mai rău, numai România o ia înaintea tuturor și își votează, în Parlament, cu două mâini, propria criză. În sfârșit, suntem primii!
