ADRIAN VASILESCU (Consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu): Banca Națională își păstrează „arme și gloanțe” pentru a face față oricăror șocuri

România, la fel ca toate statele acestei lumi, trăiește o dublă criză – sanitară și economică, provocată de un virus nou și perfid, SARS-COV-2. Dacă pentru sănătate, aștep­tă­rile noastre sunt concrete – un vaccin care să oprească pandemia, pentru vindecarea economiei nu există vaccin. Există însă instituții puternice, cre­ditate cu multă încredere de români și chiar de mediile internaționale. De pildă, Banca Națională a României. Un nume mare, dar cu intervenții foar­te discrete. Puțini știu, de exemplu, că în primă­va­ră, BNR a salvat finanțele țării prin câteva decizii fără precedent în istoria modernă a României, cum­părând, efectiv, o parte din datoria statului român, iar apoi obținând de la Banca Centrală Europeană 4,5 miliarde de euro, pentru a preîntâmpina o even­tuală lipsă de lichiditate, datorată crizei. Despre măsurile de astăzi și de mâine ale Băncii Naționale a României, pentru a lupta cu criza din economie, ne-a vorbit domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

„Nicio autoritate a țării nu se mai poate hrăni din prestigiul acumulat în anii trecuți”

– Domnule Adrian Vasilescu, atât Banca Na­țională, cât și guvernatorul Mugur Isărescu se bucu­ră de încrederea societății românești, fapt evidențiat în numeroase sondaje de opinie. Și pentru că traversăm o perioadă grea nu numai pentru sănătatea publică, ci și pentru sănătatea afacerilor, vă rog să treceți în revistă măsurile pe care banca națională le-a îndeplinit pentru a contracara căderea României. Pe scurt, în ce fel a ajutat BNR țara în această etapă de criză?

– De trei decenii, de când BNR şi-a asumat un rol nou în viața societății românești, acela de bancă centrală modernă de tip european, a fost continuu confruntată cu schimbări majore, cu șocuri ce exprimau treceri bruște de la căderi economice la „boom” și invers. În tot acest timp, Banca Națio­na­lă a asigurat stabilitatea financiară, a stăvilit in­flația şi a obținut buna funcționare a piețelor mone­tară şi valutară, a sistemului bancar în general. Do­vadă că, de-a lungul acestor ani, sondajele socio­lo­gice au menținut atât Banca Națională, cât și pe guvernatorul Mugur Isărescu în primele locuri din topul încrederii populației şi mediului economic. Acum, însă, în vremuri de criză, când ne confrun­tăm cu un virus agresiv, ce pune în pericol sănă­tatea publică și, în același timp, economia, nicio autoritate a țării nu se mai poate hrăni din prestigiul acu­­mulat în anii trecuți. Şi nici Banca Națională. Sunt vremuri noi și cerințe noi. Din această pers­pectivă, în actuala etapă, este analizată și realitatea din sistemul bancar în raport cu tabloul țării și al lumii. Și, mai cu seamă, realitatea proprie băncii noas­tre centrale, în împrejurările date, obligată să re­curgă la un „arbitraj riguros”: să facă o politică mo­netară în acord cu dinamica României și, toto­dată, să nu se distanțeze de ceea ce fac alte bănci centrale.

În acest sens, este de reținut faptul că, pe mai de­parte, calendarul ședințelor de politică monetară rămâne suspendat, iar Consiliul de Administrație al BNR se întâlnește ori de câte ori cerințele strin­gen­te impun decizii imediate. Publicul, piețele și au­to­ritățile țării sunt informate prin comunicate ope­rative că Banca Națională își păstrează „arme si gloanțe”, pentru a face față oricăror șocuri ce ar putea să producă perturbări în procesul de finanțare al economiei reale și al bugetului. Preluând, desi­gur, în noua conjunctură, tot ceea ce a fost bun și a dat rezultate bune și în alte împrejurări. Bunăoară, așa cum în fața șocurilor inflaționiste din anii 2017–2018, când am avut cele mai mari creșteri de prețuri din Uniunea Europeană, BNR nu a re­curs la dobânzi real-pozitive, apărându-se cu do­bânzi real-negative moderate, nici acum nu se aventurează şi nu optează pentru o dobândă-cheie aproape de zero, așa cum i se cere, deseori, cu insistență. De ce? Ca să nu streseze piața mo­ne­tară şi economia în general. Deducem de aici, pe ba­ză de probe, că banca noastră centrală aplică o stra­­tegie de politică monetară care nu lasă loc nici pen­tru relaxări inutile și nici pentru restricții inutile.

Menținerea într-o zonă moderată a dobânzii-cheie (de fapt reconsiderarea de către BNR a între­gu­lui coridor de dobânzi, cu o rată moderată a fa­cilității de creditare) este doar unul dintre obiec­ti­vele de maximă importanță pe care și le-a asumat ban­ca centrală în actuala etapă. Procesul e în curge­re, iar faptul cel mai important este acela că actua­lul set de strategii nu constituie simple opțiuni, ci ac­țiuni cu efecte vizibile, înregistrate în lunile mar­tie–octombrie. Tabloul este relevant: băncile dis­pun de lichiditatea necesară, piața monetară inter­ban­cară și-a ajustat cotațiile în jos, cursul de schimb și-a atenuat fluctuațiile, iar creditarea a rămas re­lativ intensă, chiar dacă resimte încă efectele crizei sănătății publice.

„Trei șocuri tulbură încă planeta – riscul, incertitudinea și vulnerabilitatea”

– Norii care s-au ridicat deasupra lumii la în­ceputul anului nu se vor risipi prea curând. Dacă pandemia va continua, așa cum se pare, și în anul viitor, la ce ar trebui să ne așteptăm din partea economiei României? Și cum vom fi afectați noi, muritorii de rând?

– Lumea toată, sub impactul actualei crize, este predominant vulnerabilă, incertă şi riscantă. Con­text în care, la rândul său, societatea româ­nească a trecut, din primăvară până în prezent, prin trei anotimpuri deosebit de grele. De fapt, a suferit şi suferă încă impactul direct al celor trei șocuri ce tulbură încă planeta – riscul, incertitudinea şi vul­ne­rabilitatea. Rezultatul, reflectat în activitatea eco­nomică, fiind căderea semnificativă a PIB-ului. Desigur, în împrejurarea în care impactul economic sever al crizei sănătății publice, care a determinat căderea drastică a PIB-ului, a avut punctul de ma­ximă intensitate în primăvară, putem să ne per­mi­tem să gândim optimist şi să ne imaginăm o rece­siu­ne în „V”, ceea ce ar însemna că momentul de ma­ximă intensitate a trecut și că, mai departe, va urma încetinirea căderii economice. Totuși, opti­mis­mul nostru trebuie să fie bine temperat, pentru că valul al doilea al pandemiei e în plină desfă­șu­rare. Iar proverbul că paza bună trece primejdia rea nu este încă un atribut al întregii noastre societăți.

„Nu trebuie să ne temem de inflație, dar trebuie să rămânem prudenți”

– Mulți români au rămas cu teama de inflație, mai ales din anii ’90. E posibilă o explozie a pre­țurilor în perioada următoare? Și, de asemenea, ar trebui să ne temem că leul o va lua la vale în fața euro?

– Teama de inflație nu este o stare psihologică pro­prie societății românești. Și nici proprie timpu­lui actual. Au cunoscut-o multe popoare, și încă din­tre acelea din țări dezvoltate, de-a lungul isto­riei. Există o vorbă: au spus-o mulți, dar nimeni n-a spus-o ca el. Nimeni n-a definit teama de inflație mai bine decât Samuelson, în America începutului anilor 1960, pe când îi dădea sfaturi în materie de economie președintelui Kennedy. El scria, într-un raport către președinte, că îi este frică de inflație dar că, mai cu seamă, îi este frică de… frica de in­fla­ție. Și motiva: pentru că frica de inflație este cel mai periculos agent inflaționist. Iar economia, în vremuri în care inflația crește, nu are cum să se simtă bine.

De la 1 noiembrie 1990 – de când am început să măsurăm cu rigoare matematică mișcările prețu­rilor – și până în anul curent, timp în care inflația ne-a fost cel mai dur profesor la școala economiei de piață, am trecut și noi prin multe împrejurări în care ne-am lovit de adevărul semnalat de celebrul economist american. O lecție, în acest sens, ne-a fost și presiunea ciclului inflaţionist lung, ce debu­tase la 1 octombrie 2017, și de ale cărui șocuri am scăpat abia în octombrie 2019.

De luna trecută, de când, cu o inflație de 2,5 la sută pe 12 luni, ne-am încadrat în ținta stabilită, firesc ar fi să nu ne mai temem de inflație. Dar tre­buie să fim prudenți. În acest timp care a sărit din matca normalității, când criza sănătății publice a antrenat şi o criză economică, lumea toată caută soluții pentru schimbări profunde. Astfel de căutări trebuie să se facă tot mai mult simțite și la noi, în toate sectoarele, inclusiv pe acest tărâm al mișcării prețurilor.

„Banii sunt în siguranță la bănci, nu acasă”

– Domnule Vasilescu, dvs. ați trecut prin multe crize de-a lungul anilor. Ca om cu experiență în via­ță, în economie, vă propun să încheiem in­terviul cu un sfat – ce ar trebui să facă cititorii noș­tri, pentru a se proteja de furtuna economică stârnită de pandemie? Cum să își protejeze economiile, în ce e înțelept să plaseze banii?

– Grea întrebare. Și spun că e grea, pentru că pro­puneți acest subiect într-o societate cum este a noas­tră, cunoscut fiind faptul că populația Ro­mâ­niei are cea mai mică economisire din Uniunea Eu­ro­peană. În plus, există decalaje mari între di­feritele categorii ale populației care economisește. De exemplu, dintre cele zece milioane de depu­nă­tori în bănci, care dețin cincisprezece milioane de conturi de depozite, o categorie infimă, de numai 0,2 la sută, economisește 20 la sută din totalul su­melor depozitate în bănci. Cei care au sume mari de­pozitate în bănci nu așteaptă sfaturi de la nimeni. Știu singuri ce au de făcut. Probleme au cei cu sume mici, adică 80 la sută din totalul depună­to­ri­lor. Pentru această categorie, un singur sfat e im­portant: că banii sunt în siguranță la bănci, nu aca­să.

Unde e soluția? Desigur, în economie. Popu­lația va putea să economisească mai mulți bani atunci când acele companii care în prezent produc pierderi sau se complac să înoate în datorii își vor schimba stilul de muncă, de management, și vor înțelege că timpul romantismului economic a tre­cut. Şi cum, în principal, atât pierderile, cât și capitalul negativ sunt cauzate de risipă, asaltul împotriva acestei redute nu mai poate întârzia.

Acum e criză. Dar crizele, indi­fe­rent de ce ne spun prognozele, vin și trec. Va trece şi criza asta. Dar bătălia pentru sănă­tate economică va trebui să meargă înainte.