N-au trecut decât vreo două săptămâni de când Liviu Dragnea a apărut, într-o companie selectă, pe coperta prestigiosului cotidian american „New York Times”. O performanță, fără îndoială, chiar dacă articolul care îl viza pe fostul șef al PSD-ului, azi aflat la închisoare, nu era deloc „de bine”. Ancheta jurnaliștilor americani scotea la iveală un episod pe care îl știam și noi, de mai multă vreme, fără a putea demonstra, la acel moment, dedesubturile sale. Era acum patru ani, după câștigarea de către Donald Trump a președinției Statelor Unite. Contestat vehement în țară și în Uniunea Europeană pentru atacul furibund la statul de drept, Liviu Dragnea a încercat, prin interpuși, să ajungă în preajma noului lider american. S-a pozat cu el la un dineu, 10 secunde între felul doi și desert, și a pasat apoi fotografiile, făcute la repezeală, presei de casă din România. Un artificiu de imagine pe care l-a plătit generos, aflăm acum din presa americană. Avem tendința de a uita repede astfel de evenimente. „New York Times” ne trezește însă la realitate: în urmă cu doar patru ani, eram într-un real pericol de a ne trezi complet izolați pe scena internațională, unde Liviu Dragnea era total compromis, iar Viorica Dăncilă era evitată cu grație.
Guvernul Dăncilă a căzut, iar venirea la putere a PNL-ului, văzută ca pripită de unii (iar efectele se văd acum, pe plan intern, când întâmpină mari probleme în organizarea alegerilor, și nu doar din pricina pandemiei), a schimbat cu totul felul în care suntem priviți de către Occident. Chiar ambasadorul SUA la București a subliniat, lăsând deoparte falsa diplomație, că eșecul la locale al PSD-ului e semnul rupturii de trecut a României. Tot zilele trecute, ministrul de Externe Bogdan Aurescu a fost primit la Washington, fără intermediari, ca pe vremuri, iar vestea cu care a revenit în țară e că SUA își va întări serios prezența militară la Marea Neagră. O nouă veste bună vine dinspre Germania. Săptămâna trecută, preşedintelui Klaus Iohannis i s-a decernat Premiul „Otto cel Mare” al oraşului Magdeburg, pentru merite în susținerea ideii europene. Iohannis a fost elogiat de primarul metropolei ca fiind un „european convins, care în vremuri dificile militează pentru coeziunea şi dezvoltarea pe mai departe a comunităţii europene”. În discursul de „Laudatio”, ministrul de Externe german, Heiko Maas, a întărit, de asemenea, implicarea clară a preşedintelui Iohannis în favoarea Europei, a democraţiei, a statului de drept şi a valorilor europene. Un premiu important și pentru România, încurajată să meargă pe direcția Vest. Ține numai de noi să le impunem partidelor pe care le alegem să țină clar direcția Comunității Europene, unicul drum, în actualul context internațional. Viitorul nostru nu poate fi imaginat fără un parteneriat serios cu UE și SUA. Se anunță vremuri nu tocmai ușoare și e bine să știm că nu ne trezim cu ușa în nas când ne căutăm prietenii.
