Deși informațiile legate de răspândirea noului coronavirus sunt tot mai îngrijorătoare, România se pregătește de alegerile legislative de peste o lună. Când pui în aceeași frază alegerile și pandemia intri, automat, într-un cerc vicios. Dacă organizezi alegerile, riști să compromiți credibilitatea unor eventuale măsuri dure de prevenție, dacă nu le organizezi, rămâi cu un Parlament și cu un Guvern fără legitimitatea de a lua măsuri nepopulare, dar necesare, și riști să rămâi pentru alte câteva luni într-o logică electorală, în care deciziile se iau, invariabil, cu ochii pe sondajele de opinie. România se află, oricum, într-un cerc vicios, încă de la începutul răspândirii SARS-CoV-2, căci pe noi pandemia ne-a prins cu un guvern improvizat pe o majoritate care i-a scăpat imediat din mână și care l-a obligat, în mod constant (la presiunea PSD), să aplice legi pe care nu și le dorea. În mod cert, România are nevoie de o majoritate stabilă: întrebarea este cum, cu ce costuri și în ce context epidemiologic vor fi organizate aceste alegeri? Până atunci, constatăm că o înțelegere tacită s-a lăsat peste marile partide, pentru continuarea calendarului electoral. Nici măcar PSD, care a tot vânturat ideea amânării alegerilor, nu s-a mobilizat în Parlament pentru schimbarea legii de organizare a alegerilor pe 6 decembrie. Pe de altă parte, astfel de scrutinuri s-au organizat și se organizează zilele acestea în lume. Cel mai bun exemplu sunt Statele Unite, unde lupta dintre Donald Trump și Joe Biden este pe muchie de cuțit, și, de asemenea, Republica Moldova, unde turul II al Prezidențialelor e programat cu puțin înaintea alegerilor noastre parlamentare. Dar dacă duelul dintre republicani și democrați a suscitat și suscită un viu interes la noi, împărțind România între “conservatori” și “progresiști”, absența de pe agenda publică a situației din Republica Moldova este de-a dreptul șocantă. Nici măcar televiziunea română, care are studio local la Chișinău, nu s-a omorât cu firea în privința decriptării situației din Moldova, unde pro-europeana Maia Sandu i-a luat fața, în primul tur, antipaticului președinte în exercițiu, pro-rusul Igor Dodon.
Reacția diplomatică a României a fost, și ea, egală cu zero. Nicio poziționare, nimic, ca și cum Moldova ar fi un coșmar de care vrem să uităm cât mai repede, ca și cum ar fi o zonă în care țara noastră, care are acolo o mulțime de cetățeni cu acte în regulă, n-ar avea niciun interes de apărat. Iar pentru ca tabloul să fie întreg, să adăugăm doar performanța penibilă a candidaților “manifest pro-unioniști”: vreo 3% din voturi, toți împreună! Atât a reușit statul român în 30 de ani de relație cu românii de dincolo de Prut. Să sperăm că măcar cu noi, cei de dincoace, politicienii noștri au planuri mai clare…
