TIA ȘERBĂNESCU: „Cheltuim prea mulți bani, cu prea mulți oameni care neavând alt rost pe lume, devin parlamentari”

Analiza politică a lunii OCTOMBRIE

„Traseismul continuă neabătut”

– Care a fost evenimentul politic al lunii, în opi­nia dvs.?

– Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic spectaculos în această lună de după alegerile locale și în pre­gă­ti­rea alegerilor parlamentare, ea a fost un eveni­ment în sine. O lună marcată de campanie electo­rală sub aco­perire, de bilanțuri și reașezări, de înde­părtarea unor lideri politici care au pierdut alegerile locale, de reca­librarea discursurilor politice și așa mai de­parte. Dacă ne gândim și la listele electorale, am asistat și la un, obișnuit de-acum, schimb de „osta­teci”. Traseismul continuă neabătut. Liderul liberal Ludovic Orban afirma că, după alegerile locale, PSD n-a murit, dar se zvârcolește. Problema este că se zvârcolește chiar pe listele PNL – partid care le-a dat locuri eligibile unor foști miniștri ai lui Liviu Drag­nea (PSD) și altor numeroși foști par­lamentari social-democrați. Moti­va­ția a fost că aceș­­tia au votat alături de PNL în dife­rite împre­jurări. E ciudat că, în con­dițiile în care poli­ticienii români nu-și prea țin pro­misiunile, a fost res­pectată tocmai această făgăduință făcută de liberali celor care au dezertat din PSD. De unde se vede că tră­dă­torii sunt la mare preț. Și PSD a preluat un fost mi­­nistru USR din guvernul Dacian Cioloș. Așa încât putem vorbi despre un schimb de „ostateci” între partide.

Tot în această lună s-a produs și o fuziune între ALDE și Pro România, cele două partide parlamen­tare care au pierdut alegerile locale. Intenția clară a acestei coabitări este salvarea lui Călin Popescu Tări­ceanu, care are mare nevoie de imunitate parla­men­tară, în caz că se redeschide împotriva lui an­cheta pentru luare de mită. În fruntea listelor de candidați la parlamentare ale Pro România se află, pe lângă Tăriceanu, Victor Ponta și Silviu Predoiu, fostul șef al SIE. O adevărată grupare a serviciilor. Ceea ce confirmă, într-un fel, dezvăluirile fostului parla­mentar PSD Cristian Rizea, actualmente con­dam­nat penal și fugit în Republica Moldova, unde și-a luat cetățenie, pentru că acest stat nu-și extră­dează cetățe­nii. Rizea spune ce se vedea cu ochiul liber de multă vre­me, că nu prea ajunge nimeni într-o funcție pu­blică în România fără să fie agățat de serviciile de in­for­mații. Așa încât am putea conchi­de că s-a petre­cut o mutație față de momentul 1989, în sensul că, dacă până la căderea comunismului partidul con­trola Securitatea, acum serviciile se­crete controlează, prin partide, viața politică și eco­nomică a statului român.

„Doctorii Alexandru Rafila și Adrian Streinu-Cercel au nevoie și ei de imunitate, după atâta luptă cu covidul”

– Alcătuirea listelor de candidați pentru ale­gerile parlamentare a stârnit supărări, certuri și despărțiri în mai toate partidele. De ce suscită atâ­tea animo­zități și chiar conflicte deschise nomi­nalizarea can­didaților?

– Întâi să spunem că pe liste am înregistrat și sur­prize plăcute. De pildă, o mare parte din greii PSD din timpul lui Dragnea nu au mai prins locuri eligi­bile. Au dispărut Eugen Nicolicea, Șerban Ni­colae, Florin Iordache, Viorica Dăncilă, Cătălin Rădulescu-„Mitralieră”… Bine, Florin Iordache, tatăl Ordonan­ței 13, supranumit „Altă întrebare”, nu mai candi­dea­ză, dar a fost numit șef pe viață la Consiliul Le­gis­lativ, unde are o sinecură grasă, de 12.000 de lei pe lună. E felul în care PSD știe să răs­plătească loia­litatea de clan. Apoi, să observăm că nici listele de candidați n-au scăpat de sub in­fluența contextului pandemiei de coronavirus. Doc­to­rii Alexandru Rafila și Adrian Streinu-Cercel au fost puși pe listele sale de către PSD, în ideea că poa­te au nevoie și ei de imunitate, după atâta luptă cu covidul. Acum, ca să răspund direct la întrebare, listele sunt întocmite de șefii partidelor, iar criteriile după care sunt alcătuite nu sunt cele de competență, ci de loialitate, înrudire și obligație. Și, în plus, mare parte din aceste posturi sunt cumpărate. Cris­tian Rizea, de pildă, ca să mă în­torc la el, s-a auto­de­nunțat că i-a dat bani lui Mir­cea Geoană, ca să-l pună pe lista de candidați mai în față și să-l bage în Parlament. Mulți sponsorizează ge­ne­ros partidul și ajung parlamentari sau miniștri. Cum, de exemplu, este Ioan Ștefan de la Ministerul Dezvoltării. El a dat bani grei partidului și a ajuns ministru.

Desigur, uneori listele mai vin și din altă parte… De ce se înghesuie oamenii ăștia să candideze? Pen­tru beneficii. În patru sau opt ani de stat în Par­la­ment, unde taie frunză la câini și, eventual, fac scan­dal, se aleg cu o indemnizație frumoasă și cu o pen­sie specială pe măsură. Cei mai mulți habar n-au nici măcar de ce votează, sunt doar la dispo­zi­ția șefului de grup parlamentar. Alții se mai ambi­ționează să își pună semnătura și pe câte un proiect de lege, dar fără să aibă vreo contribuție reală și semnificativă; bașca, mai propun și legi ciudate, când nu de-a dreptul anapoda.

Din păcate, nici de data asta nu s-a diminuat nu­mărul de parlametari de la 460 la 300, așa cum am cerut noi, majoritatea electoratului, prin referen­dum, acum mulți ani. Era imposibil cu actuala ma­joritate parlamentară! Și, în general, e greu să gă­sești o ma­jo­­ri­tate parlamentară care să-și voteze propria ampu­tare. Ar fi însă de dorit să se întâmple măcar la finalul următoarei legislaturi, căci chel­tuim prea mulți bani cu prea mulți oameni care, neavând alt rost pe lume, devin parlamentari. De pildă, acum, pe listele de candidați a apărut din nou și Eba, fata lui tata, Elena Băsescu, despre care cu­noaștem câtă politică știe, chiar dacă a mai avut un mandat de europarla­mentar. Însă, rămăsese, sără­cuța, fără ocupație, așa că Băses­cu a impus-o în fruntea listei PMP, la Constanța. Alții își pun ne­vestele, amantele, frații, surorile…

– Dacă la nivelul listelor de candidați nu sunt motive de entuziasm, cum apreciați oferta electo­rală sub raportul programelor pe care le-au făcut partidele?

– Unele programe de guvernare seamănă între ele, pentru că sunt făcute după aceeași rețetă: pro­misiuni cât mai umflate, că astea nu costă, câtă vre­me nu le respecți. Autostrăzi, locuri de muncă, bani cu nemiluita, spitale moderne etc. Toată lumea știe că nu vor fi îndeplinite și nimeni nu le mai crede. PSD și-a prezentat programul cu emfază, precizând că e alcătuit de Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, doi foști premieri care, să nu uităm, au fost dați jos chiar de partid, pentru incompetență. Deci atunci n-au fost performanți, dar acum sunt buni să facă program de guvernare. Pe de altă parte, programul PNL a fost pre­zentat anticipat de către președintele Klaus Io­hannis, care a spus că guvernarea liberală va absorbi toate fondurile europene care ne sunt puse la dispo­ziție, adică vreo 80 de miliarde de euro, și vom avea de toate. Rămâne de văzut în ce pro­centaj vor fi îndeplinite și promisiunile libera­lilor. Am mai văzut filmul ăsta, actorii sunt cam aceiași, regizorii la fel, până și surprizele au devenit previzibile.

„Economic nu stăm rău, dar nu știm ce va urma”

– Premierul Ludovic Orban a declarat, în re­pe­tate rânduri, că România stă mai bine econo­mic decât multe state din UE și că, dacă se mențin libe­ralii la guvernare, țara noastră va deveni un ade­vărat „tigru” din punct de vedere economic. Vedeți și dvs. ce vede prim-ministrul?

– Bine, Orban e și el în campanie electorală. În­cearcă să prezinte totul cât mai atractiv. E adevărat că agențiile de rating n-au descalificat România deo­camdată, în pofida deficitului care a explodat în toată Europa. În plus, din ce spun ministrul Finan­țelor și pre­mierul însuși, lucrurile nu stau chiar atât de rău pe cât le zugrăvesc adversarii politici sau pe cât ne te­mem noi că sunt. Dar dacă se vor crea pre­misele ieșirii din criză și ale relansării economice, e greu de spus. Sunt state din UE care deja au intrat din nou în carantină generală, iar situația pandemiei la noi nu este prea bună și nu știm ce repercusiuni va avea asupra economiei românești. Deci, e mai bine să fim prudenți. Cred că Europa nu va mai avea niciun „tigru economic” multă vreme de acum încolo. Bine ar fi să ne menținem cu toții pe linia de plutire și să nu intrăm într-o criză și mai gravă.

„Alegerea Maiei Sandu în funcția de președinte ar fi o șansă pentru Republica Moldova”

– Până la momentul acestui interviu, a avut loc și primul tur al alegerilor pentru funcția de pre­ședinte al celui de-al doilea stat românesc, Repu­blica Moldova. Acest scrutin a fost câștigat de can­di­datul pro-europeniștilor, Maia Sandu, cu un avans de trei procente față de candidatul co­mu­niș­tilor filoruși, Igor Dodon. Știm la ce ne pu­tem aș­tepta dacă în al doilea tur va ieși învingător Dodon. La ce putem însă spera de la o victorie a Maiei Sandu, având în vedere prestația ei din fruntea gu­vernului?

– Maia Sandu n-a putut dovedi mare lucru ca pre­mier al Republicii Moldova, având o majoritate osti­lă în Parlament. Situația este asemănătoare cu aceea din România, unde majoritatea este deținută tot de stânga. Dar faptul că Maia Sandu a câștigat pri­mul tur de scrutin este un semn bun. În cazul în care Dodon ar recupera diferența, printr-o mobili­zare mai bună și mai ales prin fraudă, care e la ordi­nea zilei în anumite zone, ar fi aceeași situație băl­tită din ultimii ani, la care ne-am uitat cu deznă­dejde. Maia Sandu a fost votată masiv de diaspora basarabeană și, cu ajutorul acesteia, ca și în Româ­nia, partidele pro-vestice ar avea o șansă să schim­be lucrurile în bine. Cu Maia Sandu președinte, ar fi o șansă pentru Republica Moldova de a intra într-un ritm de apro­piere de Uniunea Europeană, de a ieși din încreme­nirea într-o tranziție de nicăieri spre nicăieri.

– Din partea guvernanților de la București nu a existat niciun fel de reacție față de alegerile din Republica Moldova, nici înainte și nici după primul tur de scrutin, de parcă un astfel de eveni­ment n-ar conta. Cum vă explicați că, în ultima vreme, niciun oficial român de rang înalt nu se mai referă la Re­publica Moldova în niciun fel?

– De când Igor Dodon este președinte, s-a înre­gistrat o răcire a relațiilor dintre București și Chiși­nău, pentru că președintele Republicii Moldo­va pri­vește chiorâș spre România, pe care a acu­zat-o în mai multe rânduri că se amestecă în trebu­rile interne ale statului pe care îl reprezintă. Și atunci, oficialii noștri s-au repliat, reținându-se de la comentarii, pen­tru a nu înrăutăți relațiile. S-ar putea ca nivelul de încredere între cele două părți să revină la normal, iar relațiile să se deschidă, dacă Maia Sandu va fi ur­mătorul președinte.

TEODOR TESCANU