VIOLETA ALEXANDRU (Ministrul Muncii): „Da! Se muncește în România! Anul acesta ne-a dovedit că românii se pot mobiliza în cele mai dificile momente”

Când e vorba să dai un exemplu de mi­niștri „în formă maximă” ai guvernului liberal, printre pri­me­le nume care se cer rostite se află și cel al Violetei Alexandru. Activă, eficientă, deloc populistă, doamna ministru al Muncii este un model de profesionalism social și politic, care-și păstrează actualitatea, dincolo de jocurile politice ale momentului.

„Vreau să arăt că problemele se pot rezolva pe loc”

– Sunteți cel mai vizibil ministru al gu­ver­nului liberal, nu la televizor, ci în realitate. Ro­mânii nu sunt obișnuiți să-i vadă pe demnitari umblând prin țară, ca să afle, asemeni lui Cuza, ce se întâmplă la fața locului. De­pla­sările pe teren fac parte din rolul unui minis­tru?

– Nu joc un rol, mă comport așa cum cred eu că trebuie să fie un demnitar, aproape de nevoile oa­menilor și capabil să găsească soluții bune, pen­tru că știe realitatea din viața de fiecare zi. Sunt un om de acțiune, dezvoltarea mea profe­sională s-a bazat pe munca de documentare în teren, dar ade­vărul este că mandatul meu a fost puternic influ­en­țat de comunicarea zilnică cu beneficiarii ser­vi­­ciilor Ministerului Muncii: pensionari, antre­pre­nori, persoane în căutarea unui loc de muncă, per­soane nemulțumite de relațiile de muncă, persoane cu dizabilități. Pot spune că acest dialog constant, faptul că am vrut să aud și să preiau problemele oamenilor mi-a stabilit prioritățile din agendă. A fost o decizie asumată și nu am greșit, pentru că am reușit să rezolv exact lucrurile pe care oamenii le cereau; le-am arătat că se pot rezolva problemele lor, că administrația poate fi făcută să muncească pentru ei.

„Munca românilor în pandemie a fost extraordinară”

– Cum arată, din perspectiva funcției pe care o îndepliniți, oamenii pe care îi întâlniți? Se mun­cește în România? Pot spera românii, în viitor, la un rost omenesc acasă, în țara lor?

– Ca să vă răspund la această întrebare, tre­buie să vă fac o mărturisire: sunt influențată de re­centa ex­periență a muncii extraordinare a românilor în perioada pandemiei. Nu găsesc cu­vinte suficiente ca să le mulțumesc îndeajuns celor care au muncit în această perioadă. Aș mul­țumi fiecărui vânzător care ne-a ajutat, mer­gând la serviciu, să ne procu­răm mâncare, și fiecărei persoane din sistemul me­dical care ne-a îngrijit, ca să dau doar două exem­ple, dar sunt multe. Militari, polițiști, oameni care, în ciuda riscurilor, și-au făcut treaba, pentru ca noi toți să fim în siguranță. Da, se muncește în Ro­mânia, iar anul acesta ne-a demonstrat că românii sunt muncitori și că se pot mobiliza în cele mai di­ficile momente. Sunt societăți peste tot în țară, care s-au organizat, au luat măsuri de protecție și au continuat munca. A existat o preocupare re­ală, o res­ponsabilitate evidentă, atât din partea patro­natu­lui, cât și a angajaților, ca lucrurile să funcționeze. Sunt parte a Partidului Național Libe­ral, și noi, liberalii, prețuim mult oamenii care mun­cesc, in­vestim în ei, dorim ca ei să fie cât mai bine pre­gătiți, să câștige mai bine, să fie res­pectați pentru munca lor. Tot anul am urmărit evo­luția numărului de angajați și, după luni de efort la Ministerul Muncii, ca oamenii să nu își piardă locurile de muncă, m-am bucurat, vă spun cu toată sinceri­tatea, să văd că numărul angaja­ților activi a crescut cu 15.000 în noiembrie, față de începutul anului, față de perioada dinaintea pandemiei. 175.000 de șomeri și-au găsit, prin ANOFM, locuri de muncă. Este un semnal foarte bun, după toate aceste luni de efort. Ro­mânia mun­cește! Văd și situațiile în care oa­menii, în fața ofer­telor de muncă, le refuză, și știu că aceste politici de sprijin trebuie orientate exclusiv către cei care, din motive obiective, nu reușesc să lucreze. Rămân un om optimist, în­cre­zător, cred că dacă îi ajutăm pe semenii noștri să aibă încredere în ei, dacă nu îi lăsăm să se descurce singuri acolo unde au nevoie de ajutor, dacă in­vestim în pregătirea lor, vor avea o perspectivă mai clară a evoluției profesionale și vor prefera întot­deauna munca plătită care le aduce inclusiv dem­nitate.

„Vom mări pensiile în continuare. Așa îi respecți pe oamenii care au muncit o viață”

– Ce e rău și ce e bine, pe câmpul muncii din România? Care sunt marile probleme cu care vă confruntați?

– Este bine faptul că, în pofida știrilor alar­miste, românii au înțeles că cea mai bună formă de pro­tecție socială este propriul salariu câștigat prin muncă. Convingerea mea este că angajatorii și an­gajații au încredere că guvernul este lângă ei, le dă o siguranță, că nu îi abandonează la greu. Nu îmi place faptul că se continuă să se muncească la ne­gru. Am vorbit cât am putut de mult în acest man­dat despre consecințele muncii la negru, conse­cințe imediate – lipsa minimei protecții sociale în caz de nevoie (și pandemia a arătat că de măsurile de sprijin au putut bene­ficia cei care munceau cu forme legale), dar și consecințe pe termen mediu și lung – lipsa unei pensii sau o pensie mică la momentul pen­sio­nării. Apropo de câmpul muncii, i-am sprijinit și pe cei care au avut, în condițiile pandemiei, activitatea suspendată temporar, dar și pe cei care au muncit. Am tras mult pentru ca toate de­ci­ziile de pensionare să fie eliberate la timp, din res­pect pentru munca de-o viață a acestor per­soa­ne. Am decis mărirea pensiei în cel mai difi­cil an, tot din respect pentru nevoile reale ale pen­sio­narilor. Vom mări pensiile în continuare. Așa îți respecți oamenii care au muncit o viață – compor­tându-te corect, mărind, în mod res­pon­sabil, în măsura posibilităților bugetare, punc­tul de pensie. Ceea ce vom face în conti­nuare.

– Există zone ale muncii în care românii să dovedească vreun talent special?

– Românii sunt talentați în mai multe do­menii de activitate și sunt serioși, în măsura în care anga­jatorul îi tratează cu tot respectul. Din toate sem­nalele pe care le am, văd că nu doar banii sunt importanți pentru salariații români, ci și modul în care sunt tratați, respectați de către angajator. Ex­celăm, după cum se știe, în IT, dar vin din urmă alte domenii, în care văd deja ino­vare, cum ar fi în industria medicală, unde există un potențial uriaș și o resursă care se face remarcată.

„Românii din străinătate vor veni acasă”

– Ce ar trebui făcut pentru ca românii ple­cați la muncă în străinătate să se întoarcă aca­să, să poată avea și aici un rost?

– Îmi doresc ca românii să ia în considerare ofertele de muncă din România și chiar am sti­mu­­lat, în acest an, angajatorii, printr-o măsură de­dicată acoperirii unei părți din costurile sala­riale, antrenarea diasporei în activități în țară. Eu știu foarte bine că sunt oameni care vin cu o pricepere importantă, după ce au lucrat în străi­nătate și s-au expus unui mediu de lucru com­petitiv. Dar ale­gerea este doar a lor. România nu îngrădește ni­mănui dreptul de a lucra în ori­ce țară membră UE sau, în general, în orice țară dorește și găsește un loc de muncă potrivit cali­­fi­cării sale. Important pentru mine este să îi știu să­nă­toși, apți de muncă și desfășurând, legal, acti­vi­tăți pentru care sunt plătiți. Opinia mea este că oa­menii au nevoie, pentru a se întoarce, nu numai de un loc de muncă. Au nevoie să se schimbe lu­cru­rile în sistemul pu­blic, de exem­plu. Trebuie să fa­cem câteva reforme ale statu­lui, ale administra­ției, pentru ca românii să nu mai simtă că, în țara lor, lucrurile nu func­țio­nea­ză cum ar trebui. Dacă văd că se schimbă situa­ția, că administrația lucrea­ză pentru ei, că în socie­tate promovează cei com­pe­tenți, că ser­viciile sunt de calitate, vor lua mai se­rios în calcul revenirea în țară. Nu le este ușor aces­tor oameni să stea departe de familie și prie­teni, dar, ca să vină înapoi, trebuie muncit pentru schim­bări. Și vor veni fără discursuri ale politicie­ni­lor; vor veni pentru că văd o perspectivă serioasă pentru România și, implicit, pentru ei și familiile lor.

„Am venit să fac treabă, nu să mă aflu în treabă”

– Hărnicia dumneavoastră, neobișnuită pen­tru un ministru de tip tranziție, obișnuit să mun­cească mai mult la televizor, creează și in­vidii. După cum se știe, chiulangiilor nu le plac pre­mianții. Unora le păreți arogantă, severă. Sunteți pregătită să rezistați?

– Am venit să fac treabă, nu să mă aflu în trea­bă, cum este o vorbă românească. Mă con­centrez pe atingerea obiectivelor pe care mi le propun și nu mă las până nu văd treaba dusă până la capăt. Cele mai importante sunt rezultatele con­crete, care să schimbe în bine viața oamenilor. Și, când simt că îmi e greu, îmi aduc aminte că sunt atâția oameni, părinții și bunicii noștri, care au muncit și care trebuie să fie respectați la vârsta pensionării; sunt oameni harnici în România, oameni care se trezesc la ora 6 dimineața și muncesc până seara. Deci, dacă ei pot, trebuie să pot și eu.

– Există și bucurie în ceea ce faceți?

– Categoric, este multă emoție pe care o simt din partea oame­nilor. Toate pro­blemele lor sunt reale, fiecare are viața lui, sunt atât de mulți care văd în mine ultima lor șansă de a rezolva ceva. Pri­mesc zeci, până la sute de mesaje zilnic, de la oameni care îmi spun: „…Nu credeam că cineva îmi va rezolva problemele cu care mă confrunt de ani de zile și care au fost ignorate”. Îi rog să nu le aso­cieze cu persoana mea, cea mai mare bucurie pentru mine este să știu că am determinat administrația să lu­creze pen­tru cetățeni, să le asculte problemele, să nu le ig­nore, să le rezolve.

„Dacă vrei să faci bine, poți face”

– Doamnă ministru, la ce visați când nu um­blați pe teren? Din ce se compune partea nevă­zută a vieții dumneavoastră? Care sunt valorile în care credeți?

– Bucuriile mele vin din lucruri simple. Un sim­plu mulțumesc, din partea unui om care aș­tepta cu anii ca o instituție publică să-i răspundă la o întrebare, pentru mine contează enorm. Ur­mă­resc și statistici, dar, vă spun sincer, energia mea vine de la mesajul unui om care își pierduse speranța că se mai face treabă în România și care îmi transmite că, lucruri simple, ignorate cu anii, s-au rezolvat. Am făcut sistemul public să lucreze pentru oameni și îmi închei mandatul convinsă că, în pofida rezistenței la schimbare, se poate fa­ce schimbarea. Din poziția de ministru, am obli­gația să comunic, dar, între a fi la TV și a rămâne să mai rezolv din probleme, vă spun direct – aleg rezolvarea proble­mei. Așa sunt eu. Dacă vrei să faci bine, poți face. Așa îmi educ și fetița. Cred în puterea fiecărui om de a face bine, în cercul lui de cunos­cuți, în comunitatea lui. În fiecare om există potențial să se dez­volte și să aju­te și co­munitatea să se dezvolte. Avem nevoie să dăm mai multă încredere oamenilor în capaci­tatea lor, în abili­tățile lor. Schimbarea începe cu încre­derea pe care trebuie să o avem fiecare, că se poate mai bine. Eu investesc în oameni, în echipa mea, în toți cei cu care lucrez. Învăț mult de la fiecare om serios, de la fiecare om căruia nu îi este frică să în­cerce mai mult, care nu se ferește să eșue­ze, pentru că știe că nu tre­buie să-și piardă încre­derea, ci să mear­gă mai de­parte.