„Zâmbesc, de nebun, prin casă”
– Cătălin, îţi spun încă de la început că ne este dor de zâmbetul tău. Umpleai televizorul cu el. Pe unde te mai bucuri azi?
– Mulțumesc că v-aţi gândit la mine, mulţumesc pentru aprecieri, și îți spun sincer că şi mie îmi lipsesc zâmbetul și căldura spectatorilor. Mare dor am de emoțiile dinaintea unui concert, de freamătul publicului din săli, de aplauzele de la final, dar şi de mare, de zâmbetele oamenilor de pe stradă… Mi-e dor să-mi pot îmbrățișa părinții, copiii şi prietenii fără frica de a-i îmbolnăvi. Aşadar, deocamdată mai apuc să zâmbesc, când și când, pe micul ecran, atunci când am de ce și unde. În rest, zâmbesc, de nebun, prin casă…
– Eşti cântăreţ, actor, ai scris piese de teatru. Dacă până acum ocupațiile acestea mergeau minunat mână în mână, azi sunt grav afectate. Cum te descurci?
– Știi ceva? Imaginaţia nu ţi-o poate lua niciun virus! Așadar, am continuat să scriu și să compun. Am finalizat a doua piesă de teatru și rememorez cu plăcere momentele de pe scenele țării unde, alături de doamna Olga Delia Mateescu, de Tudorel Filimon și Alexandra Sălceanu, am jucat piesa mea, „Cabina actorilor”. Sunt onorat că acești mari actori și-au aplecat privirea asupra celor scrise de mine și că publicul de teatru a reacționat de fiecare dată fabulos. De asemenea, această perioadă mi-a dat posibilitatea de a compune un duet, cu și pentru unul dintre cei mai mari tenori al României, Alin Stoica. Să nu mai spun de melodii compuse pentru unii dintre colegii mei și pentru câțiva mari artiști din Republica Moldova. Ce să zic, chiar muncesc, nu mă sperie pandemia.
– Ce plănuiai pentru 2020 şi, din păcate, a trebuit să amâni?
– Ultimul concert l-am susținut la Teatrul Național din București, pe 7 martie, alături de maestrul Emy Drăgoi și orchestra lui. Pe 8 martie, s-a închis totul… Apoi au început renunţările: un turneu cu orchestra, atât în țară cât și în străinătate, premiera noii piese de teatru, nunți şi botezuri – unde oamenii își doreau să sărbătorească alături de mine momentele festive și unice din vieţile lor. Duse sunt şi prezențele în juriile unor festivaluri și, bineînțeles, concertele de Revelion. Încerc să compensez aceste renunţări cu munca despre care ți-am spus şi aşa voi fi pregătit foarte bine când vom scăpa de nebunia asta.
Expert în plantat florile
– Multă lume zice că şi-a petrecut izolarea făcând curăţenie în case. Crezi că şi sertarele vieţii ar trebui să fie primenite?
– Absolut, pentru că eu chiar asta am făcut. În izolare, am realizat ceea ce nu am avut timp să fac foarte mult timp: mi-am pus ordine în gânduri, am analizat greșelile comise în ultimul timp, am făcut curățenie în telefon, ștergând numerele așa-zișilor prieteni, cei care nu m-au sunat cu anii… Mari mi-au fost uimirea și bucuria să constat că am făcut rost de o memorie considerabilă la telefon. În rest, mi-am refăcut studioul, am trebăluit prin curte, devenind expert în plantarea florilor, am citit mult, am jucat tenis des, am vizionat filmele pe care nu apucasem să le văd, am intrat în concursuri de șah online. Vezi? Ce nu am făcut?!
– Oare există soluţii pe care să le putem folosi, ca să trecem cu mintea întreagă şi cu sufletul liniștit prin această perioadă ciudată?
– La început, am crezut că pandemia aceasta ne va uni mai mult, ne va face mai empatici, ne va trezi la realitatea crudă, dar obiectivă, care ne spune răspicat că în fața lui Dumnezeu, a bolii, a neputinței, toți suntem egali. Din păcate, nu cred că se întâmplă așa, ci dimpotrivă. Ca să te ţii departe de răutăţi, soluția mi se pare destul de simplă, cel puţin în teorie: ocupă-ți creierul gândind ramificat și pozitiv, iar corpul „supune-l” zilnic exercițiului fizic.
– Poate Crăciunul să vină cu o alinare… Ţie ce melancolii îţi trezeşte, ce amintiri?
– Melancolii, nu, amintiri, da. În fiecare an l-am sărbătorit pe Moșul alături de cei pe care-i iubesc, și mă bucur enorm când descopăr bucuria fabuloasă de pe chipurile celor care primesc daruri. Acela este pentru mine cadoul cel mai de preț. Mi-aduc aminte de copilăria cu zăpezi cât gardul, de colindătorii care cântau din plăcere și bucurie, de zâmbetul plin de subînţelesuri al părinților, atunci când nu dormeam toată noaptea pentru a-l „prinde”, venind, pe Moșul…
– Când, la final de an, vei deschide şampania, ce promisiuni şi ce speranţe îţi vei face pentru 2021?
– Nu-mi place să-mi fac promisiuni, pentru că de-a lungul anilor mi-am dat seama că viața este atât de imprevizibilă, încât trebuie extrem de repede să te adaptezi situațiilor atipice și total neașteptate. Câteodată am impresia că neaşteptatul vine ca nu cumva să te plictisești și pentru ca destinul tău să nu devină unul monoton… Deci, voi încerca, în 2021, să mă bucur mai mult de oamenii dragi, de natură, de simplitatea lucrurilor din viața mea, de faptul că sunt sănătos. Sunt sigur că dorul de care vorbeam la început se va transforma în bucuria regăsirii cu publicul, cu oamenii care-mi zâmbesc și-mi strâng mâna, atât pe stradă, cât și în sălile de spectacol. Sper să mă bucur de lansarea celor două albume care sunt gata, dar zac în aşteptare, pe masa din sufragerie.
Sărbători fericite, cu sănătate și multe bucurii, pentru că în 2020 am dus lipsă de ele… Vă îmbrăţișez pe toți cu respect, drag și dor!
