CĂTĂLIN CRIȘAN (cântăreț și actor): „Niciun virus nu-ţi poate lua imaginaţia”

„Zâmbesc, de nebun, prin casă”

– Cătălin, îţi spun încă de la început că ne este dor de zâmbetul tău. Umpleai televizorul cu el. Pe unde te mai bucuri azi?

– Mulțumesc că v-aţi gândit la mine, mulţumesc pentru aprecieri, și îți spun sincer că şi mie îmi lip­sesc zâmbetul și căldura spectatorilor. Mare dor am de emoțiile dinaintea unui concert, de freamătul publicului din săli, de aplauzele de la final, dar şi de mare, de zâmbetele oamenilor de pe stradă… Mi-e dor să-mi pot îm­brățișa părinții, copiii şi prietenii fără frica de a-i îmbolnăvi. Aşadar, deo­camdată mai apuc să zâmbesc, când și când, pe micul ecran, atunci când am de ce și unde. În rest, zâmbesc, de nebun, prin casă…

– Eşti cântăreţ, actor, ai scris piese de teatru. Dacă până acum ocupațiile acestea mergeau minunat mână în mână, azi sunt grav afec­tate. Cum te descurci?

– Știi ceva? Imaginaţia nu ţi-o poate lua niciun virus! Așadar, am con­tinuat să scriu și să compun. Am finalizat a doua piesă de teatru și re­memorez cu plăcere momentele de pe scenele țării unde, alături de doamna Olga Delia Mateescu, de Tudorel Filimon și Alexandra Sălceanu, am jucat piesa mea, „Cabina actorilor”. Sunt onorat că acești mari actori și-au aplecat privirea asupra celor scrise de mine și că publicul de teatru a reacționat de fiecare dată fabulos. De asemenea, această perioadă mi-a dat posibilitatea de a compune un duet, cu și pentru unul dintre cei mai mari tenori al României, Alin Stoica. Să nu mai spun de melodii compuse pentru unii dintre colegii mei și pentru câțiva mari artiști din Republica Moldova. Ce să zic, chiar muncesc, nu mă sperie pandemia.

– Ce plănuiai pentru 2020 şi, din păcate, a trebuit să amâni?

– Ultimul concert l-am susținut la Teatrul Na­țional din București, pe 7 martie, alături de maestrul Emy Drăgoi și orchestra lui. Pe 8 martie, s-a închis totul… Apoi au început renunţările: un turneu cu orchestra, atât în țară cât și în străinătate, premiera noii piese de teatru, nunți şi bo­tezuri – unde oamenii își doreau să sărbătorească alături de mine momentele festive și unice din vieţile lor. Duse sunt şi prezențele în juriile unor festiva­luri și, bineînțeles, con­certele de Reve­lion. Încerc să com­pen­sez aceste renun­ţări cu munca despre care ți-am spus şi aşa voi fi pregătit foarte bine când vom scăpa de ne­bunia asta.

Expert în plantat florile

– Multă lume zice că şi-a petrecut izolarea fă­când curăţenie în case. Crezi că şi sertarele vieţii ar trebui să fie primenite?

– Absolut, pentru că eu chiar asta am fă­cut. În izolare, am realizat ceea ce nu am avut timp să fac foarte mult timp: mi-am pus ordi­ne în gân­duri, am analizat greșelile comise în ultimul timp, am făcut curățenie în telefon, ștergând numerele așa-zișilor prieteni, cei care nu m-au sunat cu anii… Mari mi-au fost uimirea și bucuria să con­stat că am făcut rost de o memorie considerabilă la telefon. În rest, mi-am refăcut studioul, am tre­băluit prin curte, devenind expert în plantarea florilor, am citit mult, am jucat tenis des, am vi­zio­nat filmele pe care nu apucasem să le văd, am in­trat în con­cursuri de șah online. Vezi? Ce nu am făcut?!

– Oare există soluţii pe care să le putem folosi, ca să trecem cu mintea întreagă şi cu su­fletul liniștit prin această perioadă ciudată?

– La început, am crezut că pandemia aceasta ne va uni mai mult, ne va face mai empatici, ne va trezi la realitatea crudă, dar obiectivă, care ne spune răspicat că în fața lui Dumnezeu, a bolii, a neputin­ței, toți suntem egali. Din păcate, nu cred că se în­tâmplă așa, ci dimpotrivă. Ca să te ţii departe de rău­tăţi, soluția mi se pare destul de simplă, cel puţin în teorie: ocupă-ți creierul gândind ramificat și po­zitiv, iar corpul „supune-l” zilnic exercițiului fizic.

– Poate Crăciunul să vină cu o alinare… Ţie ce melancolii îţi trezeşte, ce amintiri?

– Melancolii, nu, amin­tiri, da. În fiecare an l-am sărbătorit pe Moșul alături de cei pe care-i iubesc, și mă bucur enorm când descopăr bucuria fabuloasă de pe chi­purile celor care primesc daruri. Acela este pentru mine cadoul cel mai de preț. Mi-aduc aminte de copilăria cu zăpezi cât gardul, de co­lindătorii care cântau din plăcere și bucurie, de zâm­betul plin de subînţelesuri al părinților, atunci când nu dor­meam toată noaptea pen­tru a-l „prinde”, venind, pe Moșul…

– Când, la final de an, vei deschide şampania, ce promisiuni şi ce speranţe îţi vei face pentru 2021?

– Nu-mi place să-mi fac promisiuni, pentru că de-a lungul anilor mi-am dat seama că viața este atât de imprevizibilă, încât trebuie extrem de repede să te adaptezi situațiilor atipice și total neașteptate. Câteodată am impresia că neaşteptatul vine ca nu cumva să te plictisești și pentru ca destinul tău să nu devină unul monoton… Deci, voi încerca, în 2021, să mă bucur mai mult de oamenii dragi, de natură, de simplitatea lucrurilor din viața mea, de faptul că sunt sănătos. Sunt sigur că dorul de care vorbeam la început se va transforma în bucu­ria regăsirii cu publicul, cu oamenii care-mi zâmbesc și-mi strâng mâna, atât pe stradă, cât și în sălile de spectacol. Sper să mă bucur de lansarea celor două albume care sunt gata, dar zac în aştep­tare, pe masa din sufragerie.

Sărbători fericite, cu sănătate și multe bucurii, pentru că în 2020 am dus lipsă de ele… Vă îmbră­ţișez pe toți cu respect, drag și dor!