Bani sunt, doar minte mai trebuie

Ani de zile, decidenții politici din Ro­mânia au tratat „la mișto” fondurile euro­pene. Multă hârțogăreală, controale la sânge, plus că, la final de proiect, nu „pica” nimic. În plus, „dependența” de Bruxelles dădea prost pentru lideri ca Victor Ponta sau Liviu Dragnea, care nu mai acceptau semnalele Oc­ci­dentului față de derapajele tot mai dese în chestiunea statului de drept. Unde mai pui că o admi­nistrație cuplată la banii europeni însemna, automat, o administrație mai puțin controlabilă. Or, liderii de la centru sunt interesați să cultive dependența pri­ma­rilor și managerilor de banii dați de ei înșiși, din pix. Așa a apărut Planul Național de Dez­voltare Locală (PNDL), un plan prin care (am avut ocazia să văd asta în documentările prin țară) s-au făcut multe lucruri bune, dar care, din păcate, a concurat banii europeni și a descurajat cursa pentru obținerea acestora. Banii de la PNDL veneau ușor, pe proiecte ne­gociate cu șeful de partid, se tocau și mai ușor, prin firme prietene, era loc și de un ciu­buc, că nu stătea nimeni să verifice nici lici­ta­țiile, nici devizele, nici calitatea lucrărilor. Sunt celebre sălile de sport ridicate în sate, în care nu strângi copii nici de o miuță! Erau bani pentru clientela partinică, ce mai conta dacă investițiile sunt făcute cu cap ori dacă cineva chiar profită de ele?Anii au trecut, noi am cârpit pe ici, pe colo, cu banii din PNDL, primarii deștepți și destoinici nu au stat după Centru și au obținut fonduri europene, iar as­ta se vede. Unii au luat, cum e și logic, și din­tr-o parte, și din alta. Dar infrastructura mare – autostrăzile despre care se tot vorbește de 30 de ani – tot nu am rezolvat-o: cazul Mol­dovei e flagrant. Așa că, în plină criză sa­nitară și economică, ne-am trezit că ar fi buni și banii europeni, zecile de miliarde promise de Bruxelles, ca să facem ce trebuia să facem de mult. Necazul e că, între timp, Uniunea Europeană și-a schimbat prioritățile. Pe bună drep­tate: de ce ar mai fi o prioritate autostră­zile, într-un Occident înțesat deja de auto­străzi? Prioritățile UE sunt altele acum, și pentru ele se dau banii în următorii ani: tran­ziția spre o Europă mai verde, digitalizare și reformă. Va trebui să fim foarte convingători la Bruxelles, pentru a mai trage bani pentru as­falt. Putem, în schimb, să folosim bani pen­tru rețeaua de căi ferate, metrou, tram­vaie, piste de biciclete (domenii verzi, ne­po­luante), pentru reabilitarea termică a blocu­rilor, pentru digitalizarea instituțiilor statului și pentru îmbunătățirea relației lor cu cetă­țenii, ca să terminăm, într-un final, cu eter­ne­le dosare cu șine și cozile interminabile la ghișee. Și, desigur, sunt mulți bani pentru re­forma aparatului bugetar, deși nu pare nimeni interesat de așa ceva pe la noi.

Constrânsă de situația complicată a mo­mentului, România e în fața unei decizii is­torice: trebuie să învețe din greșelile anilor trecuți și să se pună serios pe atragerea de bani europeni. Nu e imposibil: orașe precum Clujul sau Turda au început deja tranziția spre „verde” și au mutat transportul local pe automobile electrice. În alte multe locuri a început, cu succes, procesul de digitalizare. Bani sunt, minte mai trebuie. Dă-i, Doamne, românului, mintea de pe urmă!