Obrazul pătat al democrației americane

– Capitoliul, clădirea Congresului Statelor Unite ale Americii, a fost, zilele trecute, scena unor evenimente care le-au reamintit românilor de unul din momentele cele mai fragile ale democrației noas­tre: mineriada. S-a născut, totodată, temerea că semnalul de nesiguranță dat de America s-ar pu­tea repercuta și în Europa. Cât de realist este acest scenariu și cum va arăta obrazul democrației ame­ricane după încheierea mandatului lui Donald Trump?

– Obrazul democrației americane arată deja foarte prost, nu numai din cauza discursurilor prin care Donald Trump și apropiații săi au incitat la violență, ci și din cauza susținerii pe care acest președinte a primit-o din partea unei părți a Partidului Republican (chiar în momentele dramatice, când Capitoliul era in­vadat de o gloată violentă) și a complicității res­pon­sabililor pentru securitatea clădirii Congresului și a celor de la Pentagon, care au refuzat să intervină în forță, când au fost solicitați. Adăugăm televiziunile care au propagat luni de zile mitologia promovată de Trump cu privire la „fraudarea” alegerilor, și rețelele de socializare care nu l-au penalizat timp de mai mulți ani, deși mesajele sale contraveneau regulilor aplicate altor utilizatori. Și după cum avertizează FBI, pericolul nu a trecut, căci extremiștii plănuiesc noi proteste violente, menite, de pildă, să-i împiedice pe Democrați să participe la lucrările legislativului. Dacă Trump și acoliții săi nu vor plăti în justiție pentru tentativa de lovitură de stat lansată săptămâna trecută, atunci democrația americană va intra într-o criză de durată, iar viitorul președinte va avea o viață grea. După cum au avertizat mai mulți analiști, nici Europa nu este imună la tentative violente de sub­minare a democrației. Amintim tentativa unor extre­miști germani de a pătrunde, anul trecut, în clădirea Cancelariei federale din Berlin, protestele violente ale „Vestelor Galbene” din Franța, care au refuzat ori­ce dialog cu guvernul, și existența unor lideri po­litici care îi simpatizează pe Putin și pe Trump și care ar putea încerca să profite de un moment de criză. Pretutindeni, democraţia se dovedește o construcție fragilă, care trebuie păzită și apărată, tocmai pentru că nu se bazează pe violență.

– Noul an a adus „noutăți” în zona luptei an­ti­corupție. Procurorii i-au cerut președintelui Klaus Iohannis încuviințarea urmăririi penale pentru două nume importante: fostul ministru liberal al Mediului, Costel Alexe, și fostul premier, Călin Po­pescu Tăriceanu. Sunt semne că Justiția își ia, din nou, misiunea în serios?

– Semnele bune vin din schimbarea majorității parlamentare, după alegerile din 6 decembrie. Să nu uităm că și lupta anticorupție a început prin mani­festarea voinței politice necesare, în primul mandat al președintelui Băsescu, și a avut de suferit în epoca Dragnea, din cauza demersurilor și deciziilor politice menite să o desființeze. Călin Popescu Tăriceanu, de pildă, ar fi trebuit anchetat de mult pentru acuzațiile de corupție ce i se aduc, dar majoritatea parlamentară PSD-ALDE-UDMR a respins toate cererile DNA care îi vizau pe parlamentarii acuzați de corupție. Abia acum, când electoratul l-a trimis, în sfârșit, aca­să, pe Tăriceanu, au putut procurorii DNA să acțio­neze, apelând la președintele Iohannis, care a încu­vi­in­­țat și începerea urmăririi penale a liberalului Cos­tel Alexe. Ne îngrijorează susținerea de care se bucu­ră domnul Alexe din partea conducerii PNL, dar ne bucurăm de semnalul ferm al șefului statului, pri­vind eli­minarea penalilor din funcțiile publice. Avem toto­dată motive să fim încurajați de angajamentul noului guvern privind repararea legilor justiției și sus­ținerea luptei anticorupție, inclusiv prin desfiin­țarea SIIJ. Alte evoluții pozitive au fost decizia CSM de a sesiza Inspecția Judiciară în cazul procuroarei Adina Florea, pentru reaua credință manifestată în dosarul Laurei Codruța Kovesi, și fermitatea cu care „Înalta Curte de Casație și Justiție” a desființat re­chi­zitoriul ace­leiași Adina Florea în dosarul procu­rorilor care au instrumentat dosarul Ponta-Blair. Să sperăm că lipsa de experiență evidentă a noului mi­nistru al Justiției va fi compensată de o bună selecție a consilierilor și se­cretarilor de stat cu care va co­la­bora, pentru că re­pararea daunelor produse justiției de „epoca Drag­nea” va necesita un efort dificil și de du­rată, care va testa coaliția de guvernare care in­clu­de UDMR, par­tid care a contribuit din plin la de­mersurile Co­mi­siei Iordache. Semnele bune ale anului pentru justiție sunt însă incontestabile și de bun augur.