Leacuri uitate: Domnul HREAN

– Doi dintr-o lovitură: aliment și medicament –

E cunoscut de pe vremea dacilor, care îl botezaseră usturonilă. Frunzele cru­de, legate pe frunte, alungau durerile și lim­pezeau min­tea, din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care se vindecau gâlcile, iar ceaiul de flori alunga cele mai grele răceli. Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai fo­lo­sește rar ca medicament și mult mai des ca pi­can­­terie ali­men­tară. Păcat!, forța lui vindecătoare e re­mar­­cabilă și… gratuită. Care este secretul puterii sale? În pri­mul rând iuțeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice și ale căilor res­piratorii su­pe­rioare. Pe urmă, rădăcina de hrean este foarte bogată în vitamine, minerale și con­ține substanțe anti­biotice naturale. Numeroase lea­curi populare pun în valoare acest „arsenal” de prin­cipii active în cele mai diverse boli.

Rețete cu hrean

Tinctura de hrean

Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime și restul se completează cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoa­ră, presând ames­tecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de lin­gu­riță de 3-4 ori pe zi pentru trata­rea tusei, gutu­raiului, gri­pei. Extern: se aplică pen­tru tra­ta­­rea reu­­ma­tis­mu­lui, plăgilor (ră­ni­lor) ne­­crozate. Aplicarea tinc­turii este ușor dureroasă, dar foarte efici­en­tă.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o ră­dăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de mie­­re, se amestecă bine și se lasă câteva mi­nute la macerat. Se stre­coară, pre­sând conținutul cu un tifon. Se obține siro­pul crud. Res­tu­rile care rămân în tifon se pun la fiert cu puțină apă (cât să le aco­pe­re). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă îm­pre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­­dări: astm, bronșită cro­nică, afecțiuni ale căi­lor res­pira­torii medii și infe­rioare în general.

Energizant cu hrean

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, și se țin timp de 12 ore în suc natural de lă­mâie (trebuie să le acopere). Se scot ouăle din sucul de lă­mâie, se sparg și se bat bine, după care se pun din nou în va­­sul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curățat de coajă și dat pe răzătoare, 1 litru de țuică na­turală tare (palincă de prune), 1 kg de miere. Ames­te­cul se ține la macerat într-un borcan, vre­me de nouă zile, du­pă care se iau zilnic, după mesele princi­pale, 1-3 lin­guri.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roșu, natural, se pun 15 lin­guri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla și se lasă să se macereze conținutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri din acest vin tonic pentru îmbunătățirea digestiei, pentru sti­mularea și re­gla­rea activității cardiace, contra anemiei și pentru pre­ve­nirea litia­zei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este și un tonic sexual și un afro­di­ziac foarte bun.

Făina de hrean

Rădăcinile de hrean se taie cubulețe și se pun pe calo­rifer sau în apropierea unei surse de căldură ca să se usu­ce. Atunci când se elimină complet apa și devin us­cate ca iasca, aceste cubulețe se macină cu râșnița elec­trică de cafea, obținându-se un praf alb, cu efecte pu­ternic irita­tive: făina de hrean, care se folosește în obți­nerea decoc­tu­rilor, pentru cata­plas­me sau admi­nis­trată ca atare. De regulă, măcinarea rădăcinilor uscate pentru obținerea făi­nii de hrean se face chiar înainte de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe mă­sură ce trece timpul ea își pierde proprietățile tera­peu­tice.

Cataplasma cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se învelește în tifon și se pune pe locul afectat. Se ține până când apare senzația de arsură, după care se în­depărtează. Este aplicația externă cu efectul cel mai pu­ter­nic, dar este destul de dură, așa încât adesea este pre­fe­rată o variantă mai blândă.

Varianta 2: Se pun într-un vas 2 linguri de făi­nă de hrean și 2 linguri de făină de semințe de in, se adaugă apă și se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Această pastă se înve­lește în tifon și se aplică pe locul afectat vreme de 1 oră.

Oțetul de hrean

Se rade o rădăcină de hrean și se in­troduce într-o sti­clă. Se toarnă deasupra oțet de mere cu mie­re (se gă­sește la Apicola), până ce lichidul aco­peră hreanul. Se la­să să se ma­cereze într-un loc cald, timp de zece zile, după care se scoate din sti­clă câte puțin lichid, care se uti­li­zea­ză pen­tru apli­cații ex­terne. Este folosit cu suc­ces contra pare­ze­lor faciale, con­tra descuamării pielii și a seboreei.

Indicații terapeutice ale hreanului

* Guturai, tuse de diverse etiologii – se iau 5-6 lin­gurițe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acționeze la nivelul gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: trei lingurițe de tinc­tură la un sfert de pahar de apă.

* Bronșită cronică și acută, astm – se consumă zilnic 3-4 lingurițe de hrean ras, simplu sau în combinație cu morcov dat prin răzătoare. Hreanul are efecte anti­biotice puternice, expec­torante și bronhodilatatoare.

* Adjuvant în tuberculoza pul­monară – se admi­nis­trează zil­nic, după mesele principale, câte 3-4 lingurițe din tonicul pe bază de hrean descris mai sus.

* Polipi uretrali – se iau zilnic câte 4 lingurițe de tinc­tură de hrean, dizolvate în puțină apă.

* Digestie lentă, gastrită hi­poacidă – se consumă 2-3 linguri de hrean ras fin, în timpul meselor prin­cipale. Suplimentar, se pot lua înainte de masă 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.

* Anemie la adulți – se iau cu câteva minute înainte de masă 3-4 linguri de vin tonic cu hrean.

* Inapetență, anemie la copii – se consumă cel puțin o dată pe zi o salată din hrean ras fin (1-2 lingurițe) și sfeclă roșie (1-2 linguri). Această minicură se ține mi­ni­mum o lună, fiind reco­man­dată cu precădere pe pe­ri­oada iernii și la trecerea de la sezonul rece la cel cald.

* Reumatism, gută – într-o cană de lapte cald se pun 1-2 lingurițe de hrean. Acest preparat se bea pe sto­macul gol, de 1-2 ori pe zi. Un trata­ment du­rea­ză minimum 3 săp­­tă­mâni.

* Nas înfundat (rinită cronică) – se consumă hrean ras: 2-4 lingurițe pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat pentru sinuzită.

Aplicații externe cu hrean

* Sinuzită, rinită – într-o basma de cu­loare ro­șie (așa cere tradiția…) se pun 2 lin­gurițe de hrean ras. Se apli­că aceas­tă cataplasmă pe zona frunții atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară ar­sură pe piele. Na­sul se desfundă aproa­pe instantaneu și încep să fie eli­minate se­cre­ții din abun­dență, curățindu-se astfel căile respiratorii supe­ri­oa­re. Se recoman­dă să se facă acest tratament, cu efecte ex­trem de rapide, câte 4-5 zile la rând.

* Bronșită, gripă, congestii pul­monare – se aplică pe to­race cataplas­me cu făină de in și hrean (preparate după metoda de mai sus), care se țin vreme de 30-60 de minu­te. Aplicația se repetă o dată la 2-3 zile.

* Dureri reumatice – pe zona afec­tată se aplică o ca­ta­plas­mă cu hrean crud atât timp cât nu apare sen­zația de arsură. Supli­mentar, după îndepăr­ta­rea cata­plas­mei se poate aplica un unguent cam­fo­rat.

* Parodontoză – se mestecă îndelung hrean crud dat prin răzătoare (eventual amestecat cu morcov ras pen­tru atenuarea iuțelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternică a cir­cu­lației și a proce­se­lor trofice.

* Stomatită – 3-4 lingurițe de tinctură de hrean se dizolvă în jumătate de pahar de apă. Se fac clătiri înde­lungate ale gurii cu această soluție.

* Paralizie facială – se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o compresă cu oțet de hrean, obținut după re­țeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon și se ține o sticlă cu apă caldă, așa încât să se obți­nă o ușoară hiper­ter­mie locală. Fiecare apli­cație du­rează 10-15 minute.

Rețete de frumusețe

* Ten palid, ofilit – se aplică cu un tampon de vată oțet de hrean, care are efecte de activare a circulației san­guine și efecte tonice asupra pielii.

* Menținerea tinereții pielii – se aplică pe obraz seara, înainte de culcare, sirop de hrean, care se ține vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.

* Descuamarea tenului – se șterge zona afectată cu tinc­tură de hrean (eventual diluată în puțină apă), după care se aplică un unguent de gălbenele.

Precauții și contraindicații la tratamentul cu hrean

Intern, hreanul se administrează cu prudență persoanelor cu colon iritabil sau care suferă de gastrită hiperacidă. Abuzul de hrean în alimentație duce la deranjamente digestive și tulburări nervoase.

Extern, hreanul, mai ales sub formă de cataplasme, va fi folosit cu prudență la persoanele care au pielea sensibilă, alergică.