MIRELA ZEȚA: “Ce mă înveselește? Când mă uit pe fereastră și afară e soare și când nu-mi bate vântul prin portofel”

– Despre comedie în pandemie –

Mirela Zeța este cunoscută marelui public din emisiunile grupului satiric “Monde­nii”. Dar ea este și o excelentă actriță de teatru. În București, poate fi văzută la “Teatrul de Come­die”, la “Teatrul Metropolis” și la “Centrul Cul­tu­ral Lu­mina”.

“Barca de salvare, într-un ocean de furtună”

– Mirela, cum ai petrecut pandemia?Ai izbu­tit să o iei și pe ea în râs?

– Din păcate, acest moment pandemic nu s-a sfârșit, încă nu poate fi pus la timpul trecut, așa că la fel ca majoritatea oamenilor, am respectat și res­pect regulile impuse. Nimic de râs, din păcate! Așa că am petrecut mare parte a timpului acasă, alături de familie.

– Ce lecții ar trebui să învățăm din această experiență nefericită prin care trece omenirea?

– Eu nu am răspunsurile pentru ceilalți, dar pot spune că cea mai dură lecţie este aceea de a fi pri­vat de libertate. Am avut multe momente de intro­specție, de reflecție în ceea ce privește rostul sau sensul meseriei mele și chiar al meu în această lume atât de greu pusă la încercare.

– Ce ți-a lipsit cel mai mult?

– Cel mai mult mi-a lipsit scena, proiectele în­cepute și puse pe pauză, colegií mei actori. De fapt cred că cel mai mult mi-a lipsit interacțiunea umană.

– Ai reușit, totuși, să duci la îndeplinire anu­mite proiecte artistice?

– Din fericire, am reușit să duc la bun sfârșit un proiect în calitate de creator și regizor, care a fost lansat în mediul online în luna decembrie. Proiectul s-a numit “Cehov de acasă. O mică glumă”, după o povestire a marelui prozator rus. Acest proiect a fost susținut de “Centrul Cultu­ral Lumina”, fără de care nu ar fi fost posibilă rea­lizarea lui.

– Ești cunoscută mai ales ca actriță de comedie. Când și cum ți-ai descoperit talentul pentru acest gen de teatru?

– Am terminat UNATC, iar la examenul de li­cență am jucat într-un spectacol de Jean Paul Sar­tre, “Cu ușile închise”, un text filozofic despre oa­meni și umbrele lor. Pro­babil că am găsit comedia când m-am împiedicat pen­tru prima oară pe scenă.

“Am jucat de mică scenete în fața părinților”

– Ai știut dintotdeauna că vei fi actriță?

– Am știut mereu că me­seria mea va fi legată de artă. Am jucat de mică sce­nete în fața părinților mei, am participat la acti­vități artistice la școală, așa că era normal să por­nesc pe un drum în direcția aceasta, a actoriei.

– Ce reprezintă come­dia pentru tine?Ai atins momente de geniu cu aju­torul ei…

– Comedia pentru mine este barca de salvare, într-un ocean tul­bu­rat de furtună.

– Cum ai intrat în aventura cu Mon­denii?

– Imediat dupa terminarea facultății am participat la un casting despre care nu prea știam mare lucru și pe care, cu mare surprin­dere, l-am luat. Am aflat apoi că mai sunt doi foști colegi de clasă, și ei implicați în proiect. Din fe­ricire, ne-am înțeles foarte bine în tim­pul facultății, așa că ceea ce a urmat a fost o extensie fru­moasă a momentelor de haz și glu­me din timpul școlii, și o provocare a abi­lită­ților noastre ca pro­fesioniști. Am trăit îm­pre­ună multe situații com­plexe și surprinzătoare.

– La Mondenii ai imitat-o, fără milă, aș putea spune, dar cu un haz ne­bun, pe Maia Mor­gen­stern. Ai avut vreo­dată vreun feedback de la ea?

– Pe Maia Morgen­stern am întâlnit-o la un moment dat într-o sală de teatru și i-am surprins privirea însoțită de un zâmbet. M-a bucurat să îi văd reacția.

– Muncești mult până să ajungi să imiți o personalitate? Cum ana­lizezi și cum îți a­sumi apoi acele per­so­naje?

– E multă muncă în această meserie. Consi­der că nu am fost un imi­tator foarte bun, așa cum înțeleg eu imitația, dar cred că ceea ce am făcut bine a fost să dez­volt o caracteristică a per­sona­jelor și să o exa­gerez pentru un efect comic maxim.

– Ce te înveselește pe tine?

– De fiecare dată când văd oameni râzând cu pof­tă mă înveselesc. Când mă uit pe geam și e soa­re și când în portofel nu bate vântul.

– Ai făcut teatru, cinema și televiziune. Ce te împlinește mai mult ca actriță?

– Simt că mai am de făcut o groază de lucruri în domeniul meu și cred că mai am timp pentru împliniri.

– Ce dorințe ai pentru viitorul apropiat?

– Îmi doresc să călătoresc fără frică, să mă plimb pe străzile Parisului, să merg la un work­shop de actorie, să pot organiza petreceri cu prie­tenii și să lucrez în teatru, în continuare, în pro­iecte care să mă facă fericită.