– Despre comedie în pandemie –
Mirela Zeța este cunoscută marelui public din emisiunile grupului satiric “Mondenii”. Dar ea este și o excelentă actriță de teatru. În București, poate fi văzută la “Teatrul de Comedie”, la “Teatrul Metropolis” și la “Centrul Cultural Lumina”.
“Barca de salvare, într-un ocean de furtună”
– Mirela, cum ai petrecut pandemia?Ai izbutit să o iei și pe ea în râs?
– Din păcate, acest moment pandemic nu s-a sfârșit, încă nu poate fi pus la timpul trecut, așa că la fel ca majoritatea oamenilor, am respectat și respect regulile impuse. Nimic de râs, din păcate! Așa că am petrecut mare parte a timpului acasă, alături de familie.
– Ce lecții ar trebui să învățăm din această experiență nefericită prin care trece omenirea?
– Eu nu am răspunsurile pentru ceilalți, dar pot spune că cea mai dură lecţie este aceea de a fi privat de libertate. Am avut multe momente de introspecție, de reflecție în ceea ce privește rostul sau sensul meseriei mele și chiar al meu în această lume atât de greu pusă la încercare.
– Ce ți-a lipsit cel mai mult?
– Cel mai mult mi-a lipsit scena, proiectele începute și puse pe pauză, colegií mei actori. De fapt cred că cel mai mult mi-a lipsit interacțiunea umană.
– Ai reușit, totuși, să duci la îndeplinire anumite proiecte artistice?
– Din fericire, am reușit să duc la bun sfârșit un proiect în calitate de creator și regizor, care a fost lansat în mediul online în luna decembrie. Proiectul s-a numit “Cehov de acasă. O mică glumă”, după o povestire a marelui prozator rus. Acest proiect a fost susținut de “Centrul Cultural Lumina”, fără de care nu ar fi fost posibilă realizarea lui.
– Ești cunoscută mai ales ca actriță de comedie. Când și cum ți-ai descoperit talentul pentru acest gen de teatru?
– Am terminat UNATC, iar la examenul de licență am jucat într-un spectacol de Jean Paul Sartre, “Cu ușile închise”, un text filozofic despre oameni și umbrele lor. Probabil că am găsit comedia când m-am împiedicat pentru prima oară pe scenă.
“Am jucat de mică scenete în fața părinților”
– Ai știut dintotdeauna că vei fi actriță?
– Am știut mereu că meseria mea va fi legată de artă. Am jucat de mică scenete în fața părinților mei, am participat la activități artistice la școală, așa că era normal să pornesc pe un drum în direcția aceasta, a actoriei.
– Ce reprezintă comedia pentru tine?Ai atins momente de geniu cu ajutorul ei…
– Comedia pentru mine este barca de salvare, într-un ocean tulburat de furtună.
– Cum ai intrat în aventura cu Mondenii?
– Imediat dupa terminarea facultății am participat la un casting despre care nu prea știam mare lucru și pe care, cu mare surprindere, l-am luat. Am aflat apoi că mai sunt doi foști colegi de clasă, și ei implicați în proiect. Din fericire, ne-am înțeles foarte bine în timpul facultății, așa că ceea ce a urmat a fost o extensie frumoasă a momentelor de haz și glume din timpul școlii, și o provocare a abilităților noastre ca profesioniști. Am trăit împreună multe situații complexe și surprinzătoare.
– La Mondenii ai imitat-o, fără milă, aș putea spune, dar cu un haz nebun, pe Maia Morgenstern. Ai avut vreodată vreun feedback de la ea?
– Pe Maia Morgenstern am întâlnit-o la un moment dat într-o sală de teatru și i-am surprins privirea însoțită de un zâmbet. M-a bucurat să îi văd reacția.
– Muncești mult până să ajungi să imiți o personalitate? Cum analizezi și cum îți asumi apoi acele personaje?
– E multă muncă în această meserie. Consider că nu am fost un imitator foarte bun, așa cum înțeleg eu imitația, dar cred că ceea ce am făcut bine a fost să dezvolt o caracteristică a personajelor și să o exagerez pentru un efect comic maxim.
– Ce te înveselește pe tine?
– De fiecare dată când văd oameni râzând cu poftă mă înveselesc. Când mă uit pe geam și e soare și când în portofel nu bate vântul.
– Ai făcut teatru, cinema și televiziune. Ce te împlinește mai mult ca actriță?
– Simt că mai am de făcut o groază de lucruri în domeniul meu și cred că mai am timp pentru împliniri.
– Ce dorințe ai pentru viitorul apropiat?
– Îmi doresc să călătoresc fără frică, să mă plimb pe străzile Parisului, să merg la un workshop de actorie, să pot organiza petreceri cu prietenii și să lucrez în teatru, în continuare, în proiecte care să mă facă fericită.
