“Hora Unirii”, la Ateneul Român
– Bună ziua, dragă Paula! Ce mai faci? Unde te afli? Am văzut imagini minunate cu tine în zăpadă…

– Acum, când vorbim, sunt acasă, dar am fost în Bucegi, la Mânăstirea Peștera, unde am filmat câteva cadre pentru un videoclip al unei piese de iarnă, cântată în duet cu Vlad Miriță. Este un videoclip pe care ne străduim să îl filmăm deja de doi ani, știind că schimbările climaterice au cam modificat momentele anotimpurilor, însă anul acesta planetele s-au aliniat și ni s-au potrivit programele exact când zăpada era mai mare. Piesa se numește “Un singur dar” și este, din câte știu, prima compoziție a lui Vlad Miriță, pe versurile unei tinere foarte talentate din Brașov, Claudia Ligia Șuteu, și cu orchestrația superbă a lui Călin Ionce.
– La începutul acestui an te-am admirat cântând “Hora Unirii” într-o înregistrare de la Ateneul Român. Ne poți spune câteva cuvinte despre acest proiect?
– Cu drag. Varianta mea personală a cântecului “Hora Unirii” a venit firesc, după momente de excepție, trăite pe scenă, în proiectul “Toți K 1 pentru România”, în care acest cântec – emblemă a poporului român – era interpretat de toți artiștii implicați, printre care Nicolae Furdui Iancu, Formația “Crai nou” și alții. Așa că am primit cu bucurie propunerea prietenei mele, Codruța Bouaru, care, alături de Mihaela Crăciun, director la TVR3, și-au dorit ca piesa să susțină campania televiziunii de a marca 162 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române. La acest proiect au participat oameni pe care îi respect și îi iubesc: Cristian Faur – orchestrație, mix și master; Radu Bucura – filmare și montaj, Cristian Șerban – lumini. M-am bucurat nespus și de rochia făcută de prietena mea, Mihaela Pângulescu. Am ales să filmăm la “Ateneul Român”, un simbol al culturii noastre.
“Spectacole în sufragerie”
– Va să zică, ai început anul într-o notă vibrantă și înălțătoare, cu prospețime și optimism…

– Ah… multumesc tare mult. Vezi tu, există și o parte bună a lipsei de activitate concertistică, ce a fost cauzată de pandemie: avem mai mult timp să ne ocupăm de creație și producție. Avem timp să pregătim, să gândim, să compunem, să filmăm și să visăm cum să ne ținem ascultătorii aproape. De-a lungul pandemiei, am format o mică comunitate pe Facebook și YouTube, mai nou pe Instagram și Twitter, unde îi țin la curent cu activitatea mea pe toți fanii și iubitorii muzicii mele. Ba chiar, am și organizat pentru ei spectacole direct de acasă, din sufragerie, live. Acum pregătim remake –uri ale unor piese mai vechi, precum am făcut cu “O poveste de iubire”, ce a îmbrăcat straie românești, prin versurile Vicăi Demici și orchestrația lui Sandu Gorgos, ambii din Republica Moldova, cu un videoclip filmat la lacul Firiza, din Maramureș. Am reînregistrat “Vals”, o compoziție a maestrului Eugen Doga, o creație atât de valoroasă încât a intrat în patrimoniul UNESCO, drept valsul secolului trecut. Rețeta basarabenilor Vica Demici și Sandu Gorgos se păstrează și pentru acest cântec și îmi doresc nespus să filmez un videoclip pe măsura creației magistrale. Căutăm în sacul cu cadouri și mai scoatem la lumină momente din concerte, din anii “normali” pe care probabil că mulți ni-i dorim înapoi.
“Am ajuns să fac 120 de bazine, la un singur antrenament”
– Am văzut că în afara muzicii te ocupi și de tine: înoți, te antrenezi, faci exerciții de respirație… Ce beneficii îți aduce mișcarea fizică, o rețetă practicată intens, în ultima vreme, și pe plan internațional?

– Sunt pasionată de sport. De mică alerg, mă mișc, am fost membră a clubului “Ecosport”, unde făceam în fiecare weekend drumeții în pădure și pe trasee de munte, și cățărări. Am făcut fitness din liceu și în mod organizat, cu multiplul campion național și balcanic Florin Uceanu, am făcut scufundări, încă din facultate, cu Bogdan Ungureanu, și am ajuns să îmi perfecționez înotul cu noul meu instructor, Antonio Costea. Am ajuns să înot, cu palmare și labe, 120 de bazine într-un singur antrenament. Încerc să mă mențin în formă, pentru că îmi doresc să am o viață și o carieră lungă. Mereu am admirat persoanele care, prin sport și alimentație, au dus o viață plină de energie până la final. Am grijă ce mănânc, sunt vegană de peste trei ani, după ce timp de șapte ani am fost vegetariană. În total, peste 10 ani de nemâncat carne. E ceva! Și sincer, se simte, am o stare bună, am energie și rezistență la muncă și efort. Îmi place să muncesc. Astfel mă simt utilă. Am grijă și de pielea mea, utilizând creme și uleiuri naturale, cunoscute pentru efectul lor anti-îmbătrânire. Studiez destul de mult la pian, citesc despre lucruri care mă interesează și încerc să mă mențin optimistă mereu.
– Te văd activă, prezentă la emisiuni tv…
– În perioada aceasta am promovat “Inimă, tu cântă”, o piesă lansată în ianuarie, o piesă ce reprezintă foarte bine starea de incertitudine a fiecărui început de an, când gânduri și întrebări te bântuie, precum fiarele pădurii din videoclip. E o piesă ce nu își dorește să fie comercială.
Scrisoare către bunici
– A venit primăvara! Dacă ar fi să ne imaginăm acest interviu ca pe o scrisoare pe care o scrii mamei tale sau unei bunici dragi, de 1 Martie, ce i-ai scrie?

– Dragi bunici, voi sunteți icoanele copilăriei mele și vă mulțumesc pentru că ați pus în părinții mei tot ce ați avut mai bun, ca să-mi poată transmite și mie, mai departe. Toată iubirea voastră, toată bunătatea sunt acum în sufletul meu și le păstrez cu sfințenie, alături de atâtea amintiri frumoase! Primul “înger, îngerelul meu”, cu tine, bunică, l-am spus. Prima dată când am citit din Biblie, cu tine, străbunică, am citit. Prima dată când am admirat apusul pe câmp, în mijlocul vieții la țară, alături cu tine, bunică, l-am admirat. Mirosul de brânzoici ce umpleau văzduhul, din cuptorul de lângă casă, băile în râul Chioar sau Lăpuș, drumețiile de la pădure, mersul cu vaca, poveștile de noapte bună, cele mai bune prăjituri, cele mai calde mângâieri, toate sunt în inima mea ca un fir roșu, călăuzitor, și m-au croit în felul în care sunt azi. Vă mulțumesc, dragi bunici. Sunteți parte din mine și veți fi mereu.
– Dragă Paula, există ceva anume, pe care să-l împărtășești cu cititorii Formulei AS?
– Le mulțumesc din toată inima pentru bucuria cu care îmi citesc cuvintele. Sunt onorată că Formula AS mi-a fost alături de la începuturi și până astăzi, și mi-a susținut și promovat activitatea muzicală în mod constant. Formula AS este o publicație dragă sufletului meu și vă trimit tuturor o urare de primăvară frumoasă. La final, vă spun o poveste drăguță. Înainte să îmi cunosc mama soacră, eram stresată dacă mă va plăcea. Când am ajuns să o cunosc, mi-a adus toate numerele de la Formula AS în care eu aveam interviuri. Ea le colecționase pe toate. Și atunci m-am liniștit.
Foto: Radu Bucura