PAULA SELING: “Dragi bunici, toată iubirea voastră e în sufletul meu”

“Hora Unirii”, la Ateneul Român

– Bună ziua, dragă Paula! Ce mai faci? Unde te afli? Am văzut imagini minunate cu tine în zăpadă…

– Acum, când vorbim, sunt acasă, dar am fost în Bucegi, la Mânăstirea Peș­tera, unde am filmat câteva cadre pen­tru un videoclip al unei piese de iar­nă, cântată în duet cu Vlad Miriță. Este un videoclip pe care ne străduim să îl filmăm deja de doi ani, știind că schim­bările climaterice au cam modificat mo­mentele anotimpurilor, însă anul acesta planetele s-au aliniat și ni s-au potrivit programele exact când zăpada era mai mare. Piesa se numește “Un sin­gur dar” și este, din câte știu, prima com­poziție a lui Vlad Miriță, pe ver­su­rile unei tinere foarte talentate din Bra­șov, Claudia Li­gia Șuteu, și cu orches­trația superbă a lui Călin Ionce.

– La începutul acestui an te-am admirat cântând “Hora Unirii” într-o înregis­trare de la Ateneul Român. Ne poți spune câteva cuvinte despre acest proiect?

– Cu drag. Varianta mea personală a cântecului “Hora Unirii” a venit firesc, după momente de ex­cepție, trăite pe scenă, în proiectul “Toți K 1 pentru România”, în care acest cântec – emblemă a po­po­ru­lui român – era interpretat de toți artiștii im­pli­cați, printre care Nicolae Furdui Iancu, Formația “Crai nou” și alții. Așa că am primit cu bucurie propunerea prietenei mele, Codruța Bouaru, care, alături de Mihaela Crăciun, director la TVR3, și-au dorit ca piesa să susțină campania televiziunii de a marca 162 de ani de la înfăptuirea Unirii Prin­ci­patelor Române. La acest proiect au participat oameni pe care îi respect și îi iubesc: Cristian Faur – orchestrație, mix și master; Radu Bucura – filmare și montaj, Cristian Șerban – lumini. M-am bucurat nespus și de rochia făcută de prietena mea, Mihaela Pângulescu. Am ales să fil­măm la “Ateneul Român”, un simbol al culturii noastre.

“Spectacole în sufragerie”

– Va să zică, ai început anul într-o notă vibrantă și înălțătoare, cu prospețime și optimism…

– Ah… multumesc tare mult. Vezi tu, exis­tă și o parte bună a lipsei de activitate con­­cer­tis­tică, ce a fost cauzată de pandemie: avem mai mult timp să ne ocupăm de creație și produc­ție. Avem timp să pregătim, să gân­dim, să com­punem, să filmăm și să visăm cum să ne ți­nem ascultătorii aproape. De-a lun­gul pan­demiei, am format o mică comunitate pe Face­book și YouTube, mai nou pe Instagram și Twitter, unde îi țin la curent cu activitatea mea pe toți fanii și iubitorii muzicii mele. Ba chiar, am și organizat pentru ei spectacole direct de aca­­să, din sufragerie, live. Acum pregătim remake –uri ale unor piese mai vechi, precum am făcut cu “O poveste de iubire”, ce a îmbrăcat stra­ie românești, prin versurile Vicăi Demici și or­chestrația lui Sandu Gorgos, ambii din Repu­bli­ca Moldova, cu un videoclip filmat la lacul Fi­riza, din Maramureș. Am reînregistrat “Vals”, o com­poziție a maestrului Eugen Doga, o creație atât de valoroasă încât a intrat în patrimoniul UNES­CO, drept valsul secolului trecut. Rețeta basara­be­nilor Vica Demici și Sandu Gorgos se păstrează și pen­tru acest cântec și îmi do­resc nespus să filmez un videoclip pe măsura cre­a­ției magistrale. Căutăm în sacul cu cadouri și mai scoatem la lu­mi­nă mo­mente din con­certe, din anii “nor­mali” pe care probabil că mulți ni-i dorim înapoi.

“Am ajuns să fac 120 de bazine, la un singur antrenament”

– Am văzut că în afara muzicii te ocupi și de ti­ne: înoți, te antrenezi, faci exerciții de res­pi­rație… Ce beneficii îți aduce mișcarea fizică, o rețetă practicată intens, în ultima vreme, și pe plan internațional?

– Sunt pasionată de sport. De mică alerg, mă mișc, am fost membră a clubului “Ecosport”, unde făceam în fiecare weekend drumeții în pădure și pe tra­see de munte, și cățărări. Am făcut fitness din li­ceu și în mod organizat, cu multiplul campion na­țio­nal și balcanic Florin Uceanu, am făcut scufun­dări, încă din facultate, cu Bogdan Ungureanu, și am ajuns să îmi perfecționez înotul cu noul meu ins­tructor, Antonio Costea. Am ajuns să înot, cu pal­mare și labe, 120 de bazine într-un singur an­trenament. Încerc să mă mențin în formă, pentru că îmi doresc să am o viață și o carieră lungă. Me­reu am admirat persoanele care, prin sport și ali­mentație, au dus o viață plină de energie până la fi­nal. Am grijă ce mănânc, sunt vegană de peste trei ani, după ce timp de șapte ani am fost vegetariană. În total, peste 10 ani de nemâncat carne. E ceva! Și sincer, se simte, am o stare bună, am energie și rezistență la muncă și efort. Îmi place să muncesc. Astfel mă simt utilă. Am grijă și de pielea mea, uti­lizând creme și uleiuri naturale, cunoscute pentru efectul lor anti-îmbătrânire. Studiez destul de mult la pian, citesc despre lucruri care mă interesează și încerc să mă mențin optimistă mereu.

– Te văd activă, prezentă la emisiuni tv…

– În perioada aceasta am promovat “Inimă, tu cântă”, o piesă lansată în ianuarie, o piesă ce reprezintă foarte bine starea de incertitudine a fiecărui început de an, când gânduri și în­tre­bări te bântuie, precum fiarele pădurii din vi­deoclip. E o piesă ce nu își dorește să fie comer­cia­lă.

Scrisoare către bunici

– A venit primăvara! Dacă ar fi să ne imaginăm acest interviu ca pe o scrisoare pe care o scrii mamei tale sau unei bunici dragi, de 1 Martie, ce i-ai scrie?

– Dragi bunici, voi sunteți icoanele copi­lă­riei mele și vă mulțumesc pentru că ați pus în părinții mei tot ce ați avut mai bun, ca să-mi poa­tă transmite și mie, mai departe. Toată iu­birea voastră, toată bunătatea sunt acum în su­fletul meu și le păstrez cu sfințenie, alături de atâtea amintiri frumoase! Primul “înger, îngerelul meu”, cu tine, bunică, l-am spus. Prima dată când am citit din Biblie, cu tine, străbunică, am citit. Pri­ma dată când am admirat apusul pe câmp, în mij­locul vieții la țară, alături cu tine, bunică, l-am ad­mirat. Mirosul de brânzoici ce umpleau văzduhul, din cuptorul de lângă casă, băile în râul Chioar sau Lăpuș, drumețiile de la pădure, mersul cu vaca, poveștile de noapte bună, cele mai bune prăjituri, cele mai calde mângâieri, toate sunt în inima mea ca un fir roșu, călăuzitor, și m-au croit în felul în care sunt azi. Vă mulțumesc, dragi bunici. Sunteți parte din mine și veți fi mereu.

– Dragă Paula, există ceva anume, pe care să-l împărtășești cu cititorii Formulei AS?

– Le mulțumesc din toată inima pentru bucuria cu care îmi citesc cuvintele. Sunt ono­rată că Formula AS mi-a fost alături de la în­ceputuri și până astăzi, și mi-a susținut și pro­movat activitatea muzicală în mod constant. Formula AS este o publicație dragă sufletului meu și vă trimit tuturor o urare de primăvară frumoasă. La final, vă spun o poveste drăguță. Înainte să îmi cunosc mama soacră, eram stresată dacă mă va plăcea. Când am ajuns să o cunosc, mi-a adus toate numerele de la Formula AS în care eu aveam interviuri. Ea le colecționase pe toate. Și atunci m-am liniștit.

Foto: Radu Bucura