Sunt atâtea de făcut într-un oraș mare, moștenit după mai multe administrații de batjocură, că nici nu știi de ce să te ocupi mai întâi! Totul în jur își strigă urgența, pe tonul înnebunitor al claxoanelor exasperării din intersecții, care au devenit „brand turistic” în București: să te apuci prima oară de fluidizarea traficului, să te apuci de construirea de locuri de parcare, să ai grijă de spațiile verzi, să pui umărul și la noi investiții private… Care-i urgența maximă?
Dar nevoile unui oraș țin nu doar de prezentul tot mai acaparator, țin și de trecutul față de care avem – dacă și câți mai avem! – oarecare responsabilitate. Așa corcit de vremuri cum e, prin arhitectura lui ceaușistă, Bucureștiul are încă o uriașă moștenire arhitectonică, o bogăție care piere pe an ce trece. Sub ochiul vigilent al rechinilor imobiliari, pe care patrimoniul construit al Capitalei i-a interesat mai mult decât pe șefii direcțiilor ce se ocupă de cultură și patrimoniu din Primărie, multe din casele vechi și valoroase ale orașului s-au șubrezit, ba unele au fost lăsate să cadă, tocmai ca să poată fi construite blocuri pe locul lor.
Din fericire, noua administrație a Capitalei a pus gând rău dezvoltării orașului, cu prețul distrugerii patrimoniului. După ce Primăria Generală a reușit să obțină, în justiție, oprirea demolării unor case vechi din Piața Icoanei, primarul Nicușor Dan și echipa sa au venit imediat cu un argument care demonstrează că acțiunile lor nu sunt un simplu joc de imagine, ci o direcție serioasă, în care se va investi în viitor. Edmund Niculușcă, director adjunct al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, fost mare apărător al patrimoniului Capitalei, din postura de activist, ajuns acum pe poziție de decizie, a anunțat recent crearea primului mecanism de salvare a clădirilor istorice din Capitală. Programul Municipal de Restaurare va finanța proiectarea, definitivarea cărților funciare, inventarierea, consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a imobilelor monumente istorice, a imobilelor aflate în ansambluri de arhitectură clasate și în zone construite protejate de pe raza municipiului București. Practic, în funcție de starea de degradare a clădirii, de viitoarea ei destinație și de procentul de cofinanțare al proprietarului, un consiliu tehnico-științific va acorda un anume punctaj, iar primăria va sprijini cu bani refacerea clădirilor istorice. Un criteriu important al programului este stabilirea unor funcțiuni ale imobilelor „ajutate”, care să asigure finanțarea mentenanței lor, crearea de locuri de muncă și susținerea industriilor cultu-rale, HORECA, educația etc., care asigură creștere economică și atractivitate turistică. În sfârșit, un plan coerent de salvare a clădirilor din Capitală! Valoarea lui e triplă: pune frână dezvoltării haiducești a orașului, reduce riscul seismic prin intervenția asupra clădirilor celor mai vulnerabile și, în fine, aduce și un plus cultural și turistic, prin punerea în valoare a arhitecturii vechi a „Micului Paris” interbelic. Va dura ceva până să vedem rezultatele acestui program, dar el trebuie început cât mai repede, iar Nicușor Dan își respectă, prin punerea în dezbatere publică a acestui plan, promisiunea de a da prioritate salvării patrimoniului Capitalei…
