Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

RODICA CULCER despre… „Dincolo de zgomotele generate de televiziuni, cifrele ne spun că în București, numărul protestatarilor abia a atins 0,1 la sută din populație!”

– Curtea Constituțională a Germaniei a blo­cat promulgarea acordului asupra Meca­nis­mu­lui Eu­ropean de Redresare şi Rezilienţă, în va­loa­re de 750 de miliarde de euro, din care Ro­mâ­nia are pro­mise 30 de miliarde. Poate acest blo­caj să pună în pericol constituirea acestui fond? Poate Angela Mer­kel să câștige lupta pe plan intern? Are Uniu­nea Europeană un plan alter­nativ de obținere a banilor?

– Pericolul nu poate fi exclus, deși Curtea Cons­tituțională a Germaniei nu a blocat până acum un plan de salvare a economiei europene. În 2012, for­țele care nu doresc ca Germania să cheltuiască vreun euro pentru susținerea celorlalte state euro­pe­ne au sesizat Curtea de la Karlsruhe împotriva deciziei Băncii Centrale Europene de a achiziționa titluri de stat pentru salvarea monedei euro și cre­area Mecanismului European de Sta­bilitate. Cazul a fost deferit până la urmă Curții Europene de Jus­tiție, pe motiv că viza legislația europeană, iar CJE a respins categoric sesizarea. Nu este exclus să se în­tâmple același lucru și acum, pentru că din nou este pus în discuție Tra­ta­tul UE, dar nimeni nu poate anticipa decizia Curții de la Karlsruhe. Cert este că, dacă Ger­ma­nia, adică prima economie a Eu­ro­pei, nu va putea participa la Programul Eu­ropean de Redresare și Reziliență, acesta va fi pus în mare dificultate. Contestatarii, printre care se numără fondatori ai partidului de extremă dreapta AfD (Alternativa pentru Germania), nu obiectează fa­ță de consti­tuirea fondului de redresare, ci îm­potriva finanțării lui prin emiterea de obligațiuni eu­ropene, care ar însemna punerea în comun a da­to­riilor statelor UE. Inițiatorul contestării cere ca sta­tele să se împrumute individual și să verse banii în­tr-un fond comun, deși știe foarte bine că această idee este contrară conceptului de solidaritate euro­pea­nă și că UE, ca bloc, poate negocia condiții mult mai avan­tajoase de creditare decât statele indi­vi­duale. Prin­cipalele forțe politice din Ger­ma­nia au de­mons­trat voință politică, ratificând Planul UE în Bundestag cu o largă majoritate, iar Co­mi­sia Euro­pea­nă nu a anunțat niciun plan alternativ. Pledoa­ria împotriva contestației se pregătește discret, pentru a evita escaladarea unui conflict privind o ches­tiune de interpretare a Tratatului UE – docu­ment care a fost, totuși, încheiat pentru binele euro­penilor, nu pentru condamnarea lor la sărăcie și criză.

– Săptămâna trecută a fost marcată de pro­teste publice în câteva orașe din țară, împotriva restricțiilor impuse de pandemie. Pot fi ele luate în seamă, având în vedere cota redusă a par­ti­cipanților (prin comparație, la München, în Ger­mania, peste 100.000 de oameni au făcut o „pol­că” a protestelor)? Ne confruntăm cu o „modă”, împrumutată din Occident, sau în spate se află forțe politice interesate de capital electoral? Cum ar trebui reacționat?

– Dincolo de zgomotele și de cortina de fum ge­nerate de televiziuni, cifrele ne spun că în Bucu­rești numărul protestatarilor abia a atins 0,1 la sută din populație. Puțini din cei cu adevărat afectați de restricții – cum ar fi lucrătorii HoReCa sau ac­to­rii – s-au aflat în stradă. Majoritatea protesta­ta­rilor este alcătuită din tineri care protestează ca să se distreze, galeriile de fotbal, care ies la comandă, eternii contestatari cu tricolor și icoane și nu puțini huligani, care îi fac pe medici „asasini”. Dacă te­leviziunile „de știri” s-ar abține de la exacerbarea am­plorii protestelor și nu ar legitima discursul ce­lor care nu cer să revină la muncă, ci doar să nu mai poarte masca de protecție, să aibă acces la „pă­cănelele” din sălile de jocuri și, în general, să se distreze, indiferent câți români se îmbolnăvesc și/sau mor, atunci protestele ar apărea într-o lu­mină corectă și s-ar vedea limpede cât de fals sună strigătele la luptă împotriva „dictaturii”, fie ea și sanitară, căci toți știm că într-o dictatură autentică, protestele sunt de neimaginat. Decența și rațiunea nu ar conveni însă nici AUR, partid al discursului bru­tal și lipsit de decență, care se chinuie să se le­gitimeze ca „partid al poporului”, nici PSD, care do­rește această legitimare pentru a justifica un parteneriat oficial cu AUR. (Cel neoficial există de mult…) Am fi avut acum nevoie de un guvern și de o societate civilă care să demonstreze fermitate în apărarea valorilor democrației și coe­rență și competență în gestionarea pandemiei. În schimb, partidele din coaliție se ceartă între ele prostește, premierul ezită să apere măsurile pro­priului guvern, iar societatea civilă – cu excepția unui grup restrâns din Timișoara – a pierdut și acest tren. Noroc cu românii raționali care, deși lipsiți de lideri inteligenți și responsabili, nu vor totuși să devină poporul de AUR.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian