Lupii, paznici la păduri

Marțea trecută, în timp ce coaliția încă lucra la apendicele care să-i permită să o ia din nou din loc după criza guvernamentală pornită de la mi­nis­trul Sănătății, o anchetă de presă apărută pe site-ul Recorder.ro scotea în evidență realitatea cruntă din eșaloanele inferioare ale puterii. Știm bine că împărțeala posturilor – pâ­nă una-alta, principalul liant al coa­liției actuale – nu se rezumă la portofoliile din ministere și de prin Parlament, ci se ramifică, pre­cum o caracatiță, până adânc în teritoriu. În toți acești ani, ma­rea forță a PSD-ului a fost, de fapt, tocmai infil­tra­rea structurilor statului cu oameni fideli. Așa că, la fiecare schimbare de putere, asistăm la ace­lași scenariu: „ai lor” schimbați cu „ai noștri”, as­ta când „ai lor”, cum s-a tot întâmplat, nu devin, peste noapte, „ai noștri”.

Se vorbește grav, în fiecare campanie elec­to­rală, despre necesitatea depolitizării instituțiilor din România, fără de care orice idee de reformă este sortită eșeculului. Dar, cum pune un partid mâna pe putere, cum își ghiftuiește oamenii fideli cu funcții care mai de care mai bănoase și mai in­fluente. Ancheta de pe „Recorder” ne duce în cu­lisele „depolitizării” României și ne prezintă cum au fost schimbați zeci de șefi de direcții silvice din țară, nu mai departe decât acum un an de zile. Un secretar de stat dintr-un minister punea să se dea telefoane instituțiilor din subordine, amenin­țân­du-i pe șefii de acolo, mai mult sau mai puțin voa­lat, cu controale care „sigur vor descoperi ce­va”, dacă nu își părăsesc pozițiile. Mai apoi, se­cre­tarul de stat îi raporta ministrului „producția”: 20 de directori plecaseră deja din post, lăsând scau­nul cald pentru „ai noștri”!

Faptul că directorii schimbați sunt PSD-iști, că cei noi sunt PNL-iști și că toate astea se pe­tre­ceau în mandatul de la Ministerul Mediului al cu­noscutului Costel Alexe sunt deja detalii. Esențial e că cel puțin jumătate dintre șefii de direcții sil­vice din țară – oameni de la care te aștepți să lupte cu mafia lemnului și să reziste la presiuni uriașe pentru a-și face bine treaba – sunt sensibilizați de un simplu telefon venit de la centru. Ce spune asta? Prima și cea mai plauzibilă variantă e că toți cei vizați se simțeau cu musca pe căciulă, iar asta ne dă, deja, o explicație pentru dezastrul pădurilor din România. Dacă, însă, le dăm celor șantajați prezumția de integritate, ajungem la varianta în care șefii de direcții silvice se temeau de abu­zu­rile corpului de control, care le-ar inventa tot felul de vini. Adică oamenii puși de stat să-i apere ave­rea nu au încredere în instituțiile de control ale sta­tului! În fine, a treia variantă e că nu au încre­dere în justiție, în caz că li s-ar încălca drepturile: din nou, lipsă de încredere în instituțiile statului. Dar, peste toate, e atitudinea șefulețului de insti­tuție, cocoșat sub vremi, care știe că vor reveni „ai lui” la putere, mai devreme sau mai târziu, și-și va lua postul înapoi sau va primi, la schimb, o sinecură frumoasă în altă parte.

Citind ancheta despre eliberarea din funcție a șe­filor de direcții silvice, mafioții din industria lem­nului trebuie să se simtă acum niște gentlemani care lucrează cu mănușițe. Cu așa „lupi” de pază, e de mirare că mai avem păduri în picioare în țară!