Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Monica Pillat, „Dansul memo­ri­ei”, Editura Baroque Books & Arts (www.baroquebooks.ro), 178 p.

În ultimele trei decenii, urmași ai unor scriitori cărturari, oameni de știință, oameni po­litici, le perpetuează cu devotament me­mo­ria îngrijind profesionist ediții de opere, publi­când scrieri inedite, memorialistică, docu­mente despre rudele lor persecutate de regimul comunist, oameni valoroși despre care nu se putea vorbi liber înainte de 1990. Dorli Bla­ga, Măriuca Vulcănescu, Annie Bentoiu, Ioa­­na Brătianu, Nadia Marcu-Pandrea, San­da Golopenția, Micaela Gulea sunt primele nume care-mi vin în minte. Abia acum ob­serv că sunt toate femei. Lor trebuie să le-o adaug neapărat pe Monica Pillat, o perso­nalitate delicată și luminoasă a literaturii de azi – poetă, prozatoare, eseistă, traducătoare și apreciată profesoară universitară. Fiică a criticului, istoricului literar și prozatorului Dinu Pillat (arestat în 1959 și condamnat la 25 de ani în azi celebrul proces „Noica-Pillat”) și a Corneliei, istoric de artă și editor (al cărei tată murise în închisoare la începutul anilor 50), nepoată a poetului Ion Pillat (după mamă, din familia Brătianu) și a pictoriței Maria Brateș, Mo­nicăi îi datorăm aducerea în prezent a aces­tei admi­ra­bile dinastii de in­te­lectuali, inclusiv a mătușii ei, Pia, și a soțului acesteia, Mi­hail Făr­cășanu, ce apu­ca­seră să se exileze în ultimul moment în Anglia. „Am avut norocul să mă nasc – spune Monica Pillat într-un interviu – într-o familie devotată ade­vărurilor esențiale, familie care a re­zistat urgiilor vremii prin cul­tivarea valorilor pe­re­ne”. Împărțindu-și munca între datoria de a face dreptate părinților și bunicilor, punându-i în lumina pe care o me­rită, și propria creație literară, scriitoarea se do­vedește credincioasă în toate sensurile cu­vântului: stirpei sale, tradiției, principiilor în ca­re a fost crescută, dar și convingerii că „fie­care dintre noi reprezintă un proiect de lucru prin care Dumnezeu își încearcă puterile”. Lip­sită de vanitățile, de dorința de vizibilitate cu orice preț specifice lumii literare, ea pare egală cu sine în smerenie fie că scrie poeme, proză de ficțiune, memorialistică sau studii docte. În toate genurile practicate, se aventurează în imersiuni lăuntrice sau asceze spre înalt, ca un explorator al misterelor ce are revelații pro­vi­dențiale. Așa e și cea mai recentă carte de pro­ză, împărțită în două secțiuni. Prima e o po­vestire, „În cuşca libertății”, situată în Româ­nia anilor 50, cea a persecuțiilor politice și a ares­tărilor pentru distrugerea celor considerați de noul regim „dușmani de clasă”. Trauma su­ferită de copil la arestarea tatălui multiubit (des­pre care a mai scris) e transferată acum fic­țional unei fetițe în clasa a V-a, Iunia, ce trece prin întâmplări misterioase legate de un ma­nus­cris. Cea de a doua ficțiune, „Drumul spre Emaus”, conține fragmente autobiografice – portrete, confesiuni, meditații, „clipe de viață” – cu intuiții, emoții, senzații dintr-un trecut spre care își îndreaptă deopotrivă re-trăirea și ima­ginația. Toate prozele lirice din acest vo­lum sunt emoționante pentru cititor, o emoție transmisă prin mijloace stilistice rafinate, de la so­noritatea muzicală a textului la acuitatea sen­zorială și de la realismul detaliilor la sensul me­tafizic. În interviul din care am mai citat, Mo­nica Pillat mărturisea și că „tot ce mă ani­mă atât în poezie cât și în proză ține de muzică, de ritm, de cadența frazelor. Nu pot scrie nimic care să nu danseze pe foaia de hârtie”. De aici, vine și titlul frumosului volum pe care vi-l re­co­mandăm.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian