Despre Lucky am mai scris. Este cățelul salvat de niște buni prieteni, care l-au găsit rănit și abandonat la marginea unui cimitir sătesc. Avea numai câteva săptămâni când a ajuns în București, la veterinar. A fost operat de cinci ori, a stat în spital aproape două luni, dar, din păcate, tot nu-și poate folosi un picior, ale cărui oase au fost zdrobite de cei care l-au chinuit și care nu se pot numi oameni. Mulți dintre dumneavoastră, care ați citit povestea lui Lucky, i-ați sărit în ajutor și, astfel, stăpânii lui au putut face față mai ușor cheltuielilor uriașe ale tratamentului. Vă mulțumim încă o dată pentru generozitatea dvs. care, așa cum veți vedea în rândurile următoare, nu numai că au salvat o viață, dar au dat și roade despre care nu se poate să nu scriem!
S-a întâmplat ca o pisică a nimănui să caute adăpost și mâncare în zilele mai reci care au prelungit această primăvară. A ajuns în casa unor tineri retrași într-un sat de munte, care au ales să lucreze online, în vremea pandemiei. Pisica venea la două, trei zile, mânca bucuroasă ceea ce primea, fără să facă nazuri, după care pleca. Dacă a văzut că e bine primită, și-a făcut curaj și-a rămas, mai întâi o după-amiază întreagă, cu noii ei prieteni, apoi încrederea i-a fost tot mai mare și, în câteva săptămâni, s-a instalat ca o adevărată stăpână în casa și în viața lor. În scurt timp, noii stăpâni și-au dat seama că pisica urma să aibă pui, ceea ce i-a îngrijorat oarecum, pentru că nu mai fuseseră puși într-o asemenea situație și nu știau dacă se vor descurca la momentul respectiv. Noroc că pisica a știut ce să facă și într-o dimineață, s-au trezit cu patru pisoi în culcușul ei. Pisoii erau sănătoși, frumoși și toată lumea era fericită.
Dar noii stăpâni au fost siliți să vină la București, pentru o perioadă. N-au putut abandona pisica în satul de munte, era prea frig și nu ar fi găsit de mâncare. Au adus-o cu ei, cu gândul că în momentul în care se vor reîntoarce în sat, o vor lua și pe ea, cu pisoi cu tot. Dar nu întotdeauna ceea ce credem noi că este bine se potrivește și pentru alții. Pisica nu s-a adaptat în casa de la oraș. Curioasă din fire, și trăită în libertate, a fugit când a găsit ușa casei deschisă. Cu siguranță, fiind o mamă bună și o pisică descurcăreață, ar fi vrut să se întoarcă la puiuții care o așteptau, dar, din păcate, n-a mai ajuns. După căutări repetate, a fost găsită fără viață, aproape de curtea casei din care a fugit.
În vremea asta, pisoii au fost hrăniți cu biberonul, cu lapte special dat de veterinar. Acum au depășit momentele critice și sunt salvați, sănătoși și tare jucăuși… Au deja patru săptămâni. Dar povestea abia începe…
Cel care le-a fost aproape puilor, zi de zi, din clipa în care mama le-a dispărut, a fost Lucky, cățelul devenit între timp Cuțulache și alintat Cuțică. În fiecare dimineață aștepta deschiderea ușii de la intrare, pentru a se duce drept la culcușul pisoilor care se bucurau nespus la vederea lui. Cuțulache le făcea toaleta de dimineață, ca o mamă grijulie, după care le supraveghea micul dejun și joaca, mârâind dezaprobator dacă ieșeau din perimetrul pe care el îl credea sigur pentru ei. Când oboseau jucându-se, pisoii se lipeau de burta lui caldă și câtă vreme ei dormeau, Cuțulache stătea nemișcat, precum Sfinxul, ca nu cumva să le tulbure somnul.
Lucky, Cuțulache, Cuțică este un câine isteț, înțelept chiar. A simțit că cei patru pisoi au nevoie de ajutor și, cu siguranță, și-a amintit cum a fost și el salvat când a fost la greu. El a învățat lecția binelui și o dă mai departe. Rămâne ca și noi, oamenii, să o repetăm cât mai des, în orice împrejurare, ca să facem mai bună lumea în care trăim.
