Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Preocupări postpascale

Sărbătorile pascale au impus un aparent armistițiu între actorii jocului politic românesc. PNL-ul s-a împăcat cu USR-PLUS, stopând posibila criză declanșată în coaliția guvernamentală de demiterea ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu. Guvernul Cîțu a relaxat măsurile de prevenție a pandemiei cu Covid 19, pentru a permite – sub pa­tro­najul președintelui țării – ortodocșilor majoritari să serbeze Paștele. Cu o parte a preocupărilor orientată spre propria reconstrucție, PSD-ul și-a moderat atacurile din Parlament împotriva administrației în funcțiune. Chiar și AUR și-a redus incitările la manifestații stradale, lăsând – deocam­dată – regia spectacolelor de „sunet și lumină” pe seama unor „luptători singuratici”, cum sunt Diana Șoșoacă, „ama­zoanele” ce o însoțesc și cei câțiva „eterni” căutători de glorie publică. „Pacea pascală” este însă înșelătoare. Sub capacul armistițiului ce a făcut-o posibilă, fiertura din ca­zan tinde să dea în clocot. Relaxarea, pe care mulți cetă­țeni stresați de limitările impuse de pandemie o așteptau cu ardoare, poate fi doar provizorie. Nimeni nu știe încă dacă propaganda pentru vaccinare își va atinge ținta – ridicarea majorității restricțiilor la 1 iunie – deși tot mai mulți români au început să accepte imunizarea, în ciuda aberațiilor conspiraționiste și a îndemnurilor la nesu­pu­nerea civică, potențate de „influenceri”, interesați în des­tabilizarea statului român. În multe locuri, campania vac­ci­nării a dat „bâlbe organizatorice” și rateuri de pro­gramare ce au subliniat încă o dată fragilitatea și preca­ritatea sistemului sanitar. Guvernul a mers, totuși, mai departe în decizia lui optimistă, de „normalizare” a vieții cetățenilor săi, mai ales că sărbătorile de Paște anunță în­ceputul sezonului de vară, când oamenii, sătui de „hiber­narea pandemică” și de limitările sezonului rece, devin mult mai activi, mai dornici să își consume energia în pe­trecere și vacanțe. „Relaxarea” vine și cu relansarea „in­dustriei HORECA”, un motor al economiei ce a pus multă presiune pe guvern. Administrația pare conștientă de re­pornirea obligatorie a economiei, mai ales că – sub asediul crizei declanșate de pandemie – aceasta nu a clacat, reușind să se adapteze la condițiile dure pe care a trebuit să le traverseze. Agențiile internaționale de rating au re­cunoscut această „adaptare”, prognozând – pentru anul în curs – o creștere a economiei cu 6%, creștere cu ca­re puține țări din UE se pot lăuda. Veștile bune, de săr­bători, se opresc însă aici. După Paște, armistițiul din plan politic se va încheia, și „bătălia pentru normalizarea Ro­mâ­niei” își va relua cursul. Cine va câștiga lupta și care vor fi efectele ei pe termen mediu și lung?

O condiție a revenirii țării la echilibrul dinamic ce-i face posibilă evoluția spre nivelul de dezvoltare european este stabilitatea guvernamentală. După calmarea recentelor tensiuni din cabinetul Cîțu, coaliția la putere a pus la punct un fel de „protocol de avarie”, ce ar trebui să preîntâmpine repetarea lor. Mai mult, liderii partidelor aliate au stabilit și un program de priorități, în cadrul proiectului de re­for­mare, pe care și l-au asumat în comun la alegeri. Dacă nu­mirea d-nei Ioana Mihăilă la Ministerul Sănătății a umplut golul lăsat de demiterea lui Vlad Voiculescu, faptul în sine nu a rezolvat nici problema modului în care se face reformarea, pe domenii, a sistemului instituțional, și nici pe cea a ritmului acestei reformări. Programul de priorități ar trebui să țintească omogenizarea acțiunii gu­ver­na­mentale, sincronizarea și sprijinul reciproc între mi­nistere. La formarea actualei coaliții de guvernare, fiecare partid a venit cu propuneri de reformă emanate de viziunea lui asupra viitorului țării. USR-PLUS, de exemplu, care nu are foarte mulți aleși locali în teritoriu, a susținut eli­mi­narea pensiilor speciale pentru aceștia, pe motivul că ac­tivitatea lor nu justifică derogarea de la principiul con­tributivității la bugetul asigurărilor sociale de stat. Deși au fost de acord cu limitarea sau desființarea „drepturilor spe­ciale”, care impun segregarea artificială a cetățenilor țării, PNL și UDMR au tergiversat luarea unei decizii, cu gân­dul la mult mai numeroșii primari pe care se sprijină. Ace­leași diferențe s-au observat și în privința înființării „Co­misiei de cod electoral”, ce ar trebui să pregătească legea re­venirii la alegerea primarilor în două tururi. Multe pro­iecte reformiste sunt astfel sabotate de interesele specifice, de grup, ale partidelor coalizate, chiar dacă ele s-au declarat, în general, susținătoare de reforme. Lipsa de sin­cronizare și chiar de unitate internă în funcționarea cabinetului declarat reformist al premierului Florin Cîțu s-a văzut cel mai clar în conceperea „Planului Național de Reziliență și Restructurare”, care ar aduce țării trei zeci de miliarde de euro, acordate de UE pentru ștergerea efectelor pandemiei, și care a fost trimis înapoi de Bruxelles, pentru remedierea unor „defecte de concepere”. Programul de priorități stabilește corect accelerarea refacerii legilor Justiției (a căror mutilare intenționată sub PSD a dus la complicarea sau blocarea intențiilor de restructurare a sistemului instituțional), dar și rezolvarea altor probleme urgente, cum ar fi „pachetul media” (privind reorganizarea CNA, a TVR și SRR), sau rezolvarea problemei Avoca­tului Poporului. Programul ar trebui să dea un plus de con­cretețe Reformei de care țara are nevoie. Întrebarea care se pune este în ce măsură va fi el dus la capăt, într-un ter­men rezonabil, pentru ca primele lui efecte benefice să fie re­simțite de electorat? Cei mai mulți observatori ai feno­menului politic românesc, politologi și sociologi, se în­doiesc de capacitatea coaliției guvernamentale de a-l fi­naliza. În ciuda asumării unui program comun, interesele particulare de partid și, mai ales, interesele clientelei par­tidelor par a prevala în actele administrației conduse de gu­vernul alianței. „Incidentul Voiculescu”, indiferent de motivațiile care l-au justificat, a fost o manifestare a aces­tui „conflict tăcut” de interese partinice. Același tip de di­ver­gențe „discrete” au stat la baza primului eșec al guver­nării „de dreapta”, guvernare a CDR-PD, dintre 1997 și 2000. Eșecul ei a dus la revenirea la putere a lui Iliescu și a „stângii” fals social-democrate, în fapt, oligarhie post­co­­­munistă. Ce a urmat se știe. Dacă actuala coaliție va continua să se submineze intern, punând în fața interesului comun, orgoliile unor lideri și aspirațiile particulare ale partidelor, în 2024 „restructuratul și modernizatul” PSD va reveni la putere. Reforma va îngheța înainte de a fi pusă în operă, iar România va continua să se balanseze în coada unei Europe ce nu va mai avea nici timp și nici bani pentru ea.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian