Lecția binelui

Despre Lucky am mai scris. Este că­țelul salvat de niște buni prieteni, care l-au găsit rănit și abandonat la marginea unui cimitir sătesc. Avea numai câteva săp­tămâni când a ajuns în București, la vete­rinar. A fost operat de cinci ori, a stat în spital aproape două luni, dar, din păcate, tot nu-și poate folosi un picior, ale cărui oase au fost zdrobite de cei care l-au chinuit și care nu se pot numi oameni. Mulți dintre dumnea­voas­tră, care ați citit povestea lui Lucky, i-ați sărit în ajutor și, astfel, stăpânii lui au putut face față mai ușor cheltuielilor uriașe ale tratamentului. Vă mulțumim încă o dată pentru generozitatea dvs. care, așa cum veți vedea în rândurile ur­mătoare, nu numai că au salvat o viață, dar au dat și roade despre care nu se poate să nu scriem!

S-a întâmplat ca o pisică a nimănui să caute adăpost și mâncare în zilele mai reci care au prelungit această primăvară. A ajuns în casa unor tineri retrași într-un sat de munte, care au ales să lucreze online, în vremea pandemiei. Pisica venea la două, trei zile, mânca bucu­roasă ceea ce primea, fără să facă nazuri, după care pleca. Dacă a văzut că e bine primită, și-a făcut curaj și-a rămas, mai întâi o după-amiază întreagă, cu noii ei prieteni, apoi încrederea i-a fost tot mai mare și, în câteva săptămâni, s-a ins­talat ca o adevărată stăpână în casa și în via­ța lor. În scurt timp, noii stăpâni și-au dat sea­ma că pisica urma să aibă pui, ceea ce i-a în­gri­­jorat oarecum, pentru că nu mai fuseseră puși într-o asemenea situație și nu știau dacă se vor descurca la momentul respectiv. Noroc că pisica a știut ce să facă și într-o dimineață, s-au trezit cu patru pisoi în culcușul ei. Pisoii erau sănătoși, frumoși și toată lumea era fe­ri­cită.

Dar noii stăpâni au fost siliți să vină la Bucu­rești, pentru o perioadă. N-au putut aban­dona pisica în satul de munte, era prea frig și nu ar fi găsit de mâncare. Au adus-o cu ei, cu gân­dul că în momentul în care se vor reîn­toarce în sat, o vor lua și pe ea, cu pisoi cu tot. Dar nu întotdeauna ceea ce credem noi că este bine se potrivește și pentru alții. Pisica nu s-a adaptat în casa de la oraș. Curioasă din fire, și trăită în libertate, a fugit când a găsit ușa casei deschisă. Cu siguranță, fiind o mamă bună și o pisică descurcăreață, ar fi vrut să se întoarcă la puiuții care o așteptau, dar, din păcate, n-a mai ajuns. După căutări repetate, a fost găsită fără viață, aproape de curtea casei din care a fugit.

În vremea asta, pisoii au fost hrăniți cu bibe­ronul, cu lapte special dat de veterinar. Acum au depășit momentele critice și sunt salvați, sănătoși și tare jucăuși… Au deja patru săptămâni. Dar povestea abia începe…

Cel care le-a fost aproape puilor, zi de zi, din clipa în care mama le-a dispărut, a fost Lucky, cățelul devenit între timp Cuțulache și alintat Cuțică. În fiecare dimineață aștepta deschiderea ușii de la intrare, pentru a se duce drept la culcușul pisoilor care se bucurau ne­spus la vederea lui. Cuțulache le făcea toaleta de dimineață, ca o mamă grijulie, după care le supraveghea micul dejun și joaca, mârâind dezaprobator dacă ieșeau din perimetrul pe care el îl credea sigur pentru ei. Când oboseau jucându-se, pisoii se lipeau de burta lui caldă și câtă vreme ei dormeau, Cuțulache stătea ne­miș­cat, precum Sfinxul, ca nu cumva să le tulbure somnul.

Lucky, Cuțulache, Cuțică este un câine isteț, înțelept chiar. A simțit că cei patru pisoi au nevoie de ajutor și, cu siguranță, și-a amintit cum a fost și el salvat când a fost la greu. El a în­vățat lecția binelui și o dă mai departe. Ră­mâne ca și noi, oamenii, să o repetăm cât mai des, în orice împrejurare, ca să facem mai bună lumea în care trăim.