Când inima pierde pasul

– Patruzeci de milioane de oameni suferă la nivel mondial, de fibri­lație atrială. Este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac și n-ar trebui să comitem greșeala de a o considera inofensivă. Ce-am putea face ca să ne protejăm este o prioritate și pentru oamenii să­nă­toși –

Inima este capabilă de performanțe ului­toare și, în primul rând, este de o rezistență ieșită din comun. Ea pompează neîncetat sângele în artere, asigurând astfel creierului și tuturor celorlalte organe aportul corespunzător de sub­stanțe hrănitoare și oxigen. Pentru aceasta, cele două ventricule (cavitățile situate în partea ei inferioară) se contractă de 60 până la 80 de ori pe minut, când corpul se află în stare de repaus. Cal­culând totalul contracțiilor pe durata unei zile întregi, ajungem la o cifră ce depășește 100.000. Însă ostenelile pe care tre­buie să le suporte inima sunt mult mai mari de atât, căci emoțiile sau efortul fizic o obligă deseori să bată mai repede. La drept vorbind, nici nu prea avem motive să ne mirăm de faptul că, fiind supus unei asemenea soli­citări permanente, mușchiul ei își pierde câteodată cadența. De cele mai multe ori, aceste aritmii sunt inofensive. Însă nu și atunci când e vorba de fi­brilația atrială. O statistică a Societății Europene de Cardiolo­gie anunța 33,5 milioane de cazuri la nivel mondial, pentru anul 2010. De atunci până astăzi, prevalența afecțiunii a continuat să se majoreze în ritm accelerat (în prezent există în lume peste 40 milioane de oameni care suferă de această boală), și tendința ascen­dentă se menține. „Este cea mai frecventă tulburare de ritm car­diac, iar numărul pacienților va crește sensibil în următorii ani, din cauza prelungirii duratei de viață a populației”, precizează specialiștii. Ei prognozează că, până în 2030, fibrilația atrială va afecta aproape 17 milioane de europeni.

Cum se defectează pompa

Contracțiile miocardului se produc prin inter­mediul unui mecanism de mare finețe. La nivelul celor două atrii (camerele superioare ale inimii) se găsește așa-numitul nod sino-atrial, compus din­tr-un țesut muscular specializat. El emite impulsuri electrice, funcționând ca un veritabil pacemaker natural, ținut în echilibru de acțiunea conjugată a sistemului nervos simpatic (care spo­rește frecvența impulsurilor) și a celui parasim­patic (cu efect in­vers, de scădere a frecvenței). După ce traversează atriile, făcându-le să se con­tracte, impulsurile sunt trimise către nodul atrio-ventricular, situat mai jos, între atrii și ventricule. Rolul său este acela al unui bodyguard: el fil­trează fluxul de impulsuri și, înde­părtând even­tualul surplus, le transmite spre ventri­cule, pen­tru a determina contracția lor simul­tană. După contracție, mușchiul cardiac se rela­xează.

În fibrilație, nodul sinusal nu mai funcționează la capacitatea necesară, iar o serie de celule din atrii intervin pentru a-i compensa deficiența, însă ele generează impulsuri în mod haotic, pro­vocând o adevărată furtună de stimuli electrici. Rezul­tatul: atriile nu se mai contractă suficient, pentru a împinge ritmic și energic sângele în ventricule, deci nu le mai susțin cu destulă eficiență în activitatea lor de pompare a fluxului sangvin în artere. În această situație, nodul atrio-ventricular este suprasolicitat, devine inca­pabil să selecteze și să dis­tribuie uniform ceea ce pri­mește și lasă să treacă prea multe impulsuri, dând naș­tere unui ritm cardiac nere­gulat, prea rapid sau prea lent.

Există trei tipuri de fi­brilație atrială. Fibrilația paroxistică apare brusc, ca o criză, și de obicei se remite după 24 de ore – totuși uneori poate dura și 48 sau chiar 72 de ore. Din păcate, are și obiceiul ne­plăcut de a reveni. Fibrilația persistentă se men­ține mai mult de 7 zile, iar fibrilația perma­nentă este una instalată definitiv, care nu mai per­mite restabilirea ritmului normal al bătăilor inimii.

Ce poate provoca tulburări ale ritmului cardiac

* Vârsta înaintată – Este unul dintre prin­cipalii factori de risc ai fibrilației atriale, care afectează abia 1% dintre oamenii mai tineri de 50 de ani. În schimb, la persoanele trecute de 60 de ani, se observă deja o prevalență crescută a bolii: uzura inevitabilă a sistemului cardiovascular în­cepe să-și spună cuvântul. Printre cei din cate­goria de vârstă 70-80 ani, fibrilația se regăsește în proporție de până la 16%.

* Consumul exagerat de alcool – Potri­vit unui studiu realizat la Institutul Karolinska din Stockholm, probabilitatea statistică de a dezvolta o fibrilație atrială crește semnificativ (cu 34%) în condițiile unui consum ce depășește 3 drink-uri pe zi. Prin „drink” se înțelege o unitate de alcool, mai exact 12 grame de alcool pur, cantitate conținută în 350 ml de bere, un pahar de vin (150 ml) sau un shot de băutură distilată (40 ml). Specialiștii sunt de părere că alcoolul influențează direct contrac­ția atriilor. Cercetătorii ame­ricani au introdus ter­menul de „holiday heart syndrome” („sindromul car­diac de sărbători”), definit ca aritmia tempo­rară, apărută la o persoană cu inima sănătoasă, în urma abuzului ocazional de al­cool, și dispărută odată cu fac­torul declanșator.

* Excesul de cofei­nă – Vă puteți imagina înce­putul unei zile fără ceașca aburindă de cafea în față? Dimineața și-ar pierde tot farmecul. Cofeina prezentă în cafea, ceai și băuturile energizante ne înviorează și ne susține concen­trarea, însă excesul se repercutează negativ, printre altele, și asupra funcționării inimii. Doza maximă de cofeină admisă pentru o zi este de 400 mg. Să vedem care este concen­trația ei în licorile noastre preferate: 355 ml de cafea ne oferă 260 mg de cofeină, iar în 235 ml de ceai negru se găsesc până la 80 mg. Aceeași cantitate o vom ingurgita și atunci când con­sumăm 245 ml dintr-o băutură energizantă.

* Fumatul – Un studiu publicat în paginile revistei „European Journal of Preventive Cardio­logy” arată că, la cei care fumează, riscul de a dezvolta fibrilație atrială este cu 32% mai mare, comparativ cu nefumătorii. Dar iată și o veste bună: autorii unui studiu clinic realizat în Coreea de Sud și prezentat anul trecut la un congres al Societății Europene de Cardiologie au constatat că persoanele care renunță definitiv la fumat îndată ce au fost diagnosticate cu fibrilație își pot reduce cu 30% riscul de a suferi un accident vascular cerebral.

* Afecțiunile pulmonare cronice – 12-14% dintre pacienții cu BPOC (bronhopneu­mopatie obstructivă cronică) au tulburări de ritm cardiac, cel mai adesea fibrilație atrială. Și ast­maticii sunt expuși acestui pericol: se consideră că unele medicamente administrate în astmul bronșic ar favoriza aritmiile, deoarece scad con­centrația potasiului în sânge.

* Diabetul zaharat – La diabetici, riscul de fibrilație atrială este de două până la patru ori mai ridicat decât la oamenii sănătoși. Specialiștii explică aceasta prin faptul că rezistența la insulină operează în timp modificări structurale la nivelul inimii prin fibrozarea și dilatarea atriilor, ceea ce alterează funcționalitatea cordului.

* Hipertensiunea arterială – Există me­dici care afirmă că hipertensiunea netratată ar fi principala cauză a fibrilației. Opinia lor este sus­ținută de observația că aproximativ 70% din pa­cienții cu fibrilație sunt și hipertensivi. Această asociere se regăsește, cuantificată cu precizie, într-un studiu recent, publicat în ianuarie 2021 în revista „Hypertension”, editată de „American Heart Association”. Pe baza date­lor colectate de la 700.000 de persoane, cercetătorii con­cluzionează că o creștere de 1 mmHg a tensiunii sistolice majorează cu 1,8% riscul de fibrilație atrială, iar în cazul tensiunii distolice, aceeași creștere duce la sporirea riscului cu 2,6%.

* Boala coronariană – S-a constatat că 20-30% din cei ce suferă de fibrilație atrială au arterele coronare rigidizate și îngustate din pricina depunerilor de plăci de aterom.

* Valvulopatiile – Pentru ca inima să-și poată îndeplini corespunzător funcția de pompare a sângelui, acesta trebuie să circule într-o singură direcție: din atrii în ventricule, iar de acolo, mai departe, în artere. Rolul de supape ce controlează fluxul sangvin este deținut de valvele cardiace. Atunci când una din ele nu se mai deschide complet, o anumită cantitate de sânge se întoarce în atriul drept, provocând dilatarea lui. În conse­cință, va apărea fibrilația atrială.

* Insuficiența miocardică – Slăbirea muș­chiului cardiac în zona ventriculului stâng favorizează declanșarea fibrilației atriale – și in­vers: fibrilația agravează simptomele insuficienței miocardice.

* Hipertiroidia – O analiză amplă a datelor privind starea de sănătate, obținute de la 30.000 de persoane, a condus la concluzia că o creștere, fie și moderată, a valorilor hormonului tiroidian FT4 (tiroxina liberă, biologic activă) mărește riscul de fibrilație atrială.

* Sindromul de apnee în somn – Din cauza pauzelor de respirație intervenite repetat în timpul somnului, saturația oxigenului în sânge coboară la un nivel nesatisfăcător, iar aceasta favorizează aritmiile cardiace, inclusiv fibrilația.

* Obezitatea – Surplusul de greutate cor­porală mo­difică structura și elasticitatea miocar­dului și totodată dezorganizează transmiterea impulsurilor electrice care deter­mină contracțiile inimii. Potrivit unui studiu de dată recentă, kilo­gramele exceden­tare măresc riscul de fibrilație atrială cu 31% la bărbați și cu 18% la femei.

O afecțiune care trebuie luată foarte în serios

Pericole majore

Fibrilația atrială nu este o indispoziție oare­care, ce poate fi privită cu ușurință sau neglijată. Netratată, ea amenință să producă în timp conse­cințe dramatice. Contracțiile dezordonate ale inimii permit sângelui să stagneze în atrii, unde formează cheaguri, iar acestea pot migra, blocând o arteră care alimentează creierul: accidentul vascular cerebral (AVC) constituie principala complicație a fibrilației – statisticile medicale consemnează faptul că aritmia se află la originea a 20-30% dintre cazurile de AVC. Dar cheagul transportat de fluxul sangvin poate parcurge și un alt traseu, reușind să obtu­reze una din arterele coronare – și astfel va declanșa un infarct. Însă, chiar dacă nu se ajunge în asemenea situații extre­me, fibrilația prelungită obosește și slăbește trep­tat miocardul, iar în final poate provoca o insu­ficiență cardiacă sau, în eventualitatea că aceasta există deja, îi va agrava cu siguranță simptomele.

Manifestări

Fibrilația se manifestă prin palpitații, bătăi de inimă ieșite din ritm, uneori prea repezi (tahi­cardie), alteori atât de puternice, încât cel în cauză are senzația că ele reverberează până în gât, dificultăți de respirație, stări de slăbiciune, obo­seală, amețeli, transpirații abundente, apăsare sau durere în piept. Cineva care se confruntă cu ase­menea neplăceri ar trebui să-și programeze fără întârziere o vizită la cardiolog. Și se poate con­sidera „norocos”, fiindcă aproape jumătate din bolnavi sunt asimptomatici, prin urmare ajung la medic prea târziu, după ce au dezvoltat deja complicații. De aceea, cardiologii ne recomandă ca, începând măcar de la 65 de ani, dacă nu mai devreme, să ne măsurăm regulat pulsul. O putem face fie cu ajutorul unui ceas sau al unei brățări pentru monitorizarea funcțiilor vitale, printr-o apli­cație specială pe smartphone, cu ajutorul unui tensiometru electronic, sau palpând încheietura mâinii cu arătătorul și degetul mijlociu. Dacă vom constata că avem un puls neregulat sau prea rapid, se impune controlul medical.

Diagnosticare și opțiuni de tratament

Pentru stabilirea unui diagnostic precis, me­dicului cardiolog îi stau la dispoziție, în comple­tarea examenului clinic, un set de investigații, din care va alege ceea ce consideră că i-ar fi util în cazul dat. Electrocardio­gra­ma (EKG) este un procedeu simplu, folosit frecvent, care pune în evidență abaterile de la ritmul normal al inimii. Holterul EKG se atașează de trunchiul pacientului, fiind purtat în permanență timp de 24 de ore (sau mai mult, până la 30 de zile), pentru a înre­gistra eventualele modificări de ritm. Însă când acestea se manifestă foarte rar, este mai indicată întrebuințarea unui loop recorder, un dispozitiv de mici dimensiuni, implantat sub piele, care permite monitorizarea pe termen lung. Ecografia cardiacă oferă în timp real ima­gini ce transmit informații complete despre struc­tura anatomică și activitatea inimii.

În funcție de gravitatea simptomelor și de sta­rea generală a pacientului, medicul va opta pen­tru varianta de terapie care i se pare cea mai potrivită. El poate decide să trateze într-o primă etapă boala de fond care provoacă aritmia. În cazul când aceasta per­sistă, va încerca s-o țină sub control cu medicamente antiaritmice. Iar vârstnicilor, care prezintă și alți factori de risc AVC, în afară de fibrilație (hipertensiune și/sau ateroscleroză), le va prescrie su­plimentar anticoagulante. De asemenea, cardiologul are posi­bilitatea de a recurge la o pro­cedură numită cardioversie elec­trică: prin intermediul unor electrozi aplicați pe piept, i se administrează pa­cientului o doză terapeutică de curent electric, care întrerupe un moment activitatea inimii, pen­tru ca apoi ea să reînceapă să bată, de astă dată în ritm normal. Pentru cei ce nu răspund la trata­mentul medicamentos și la care cardioversia nu dă rezultate, există alternativa ablației prin radio­frecvență, o intervenție minim-invazivă, prin care se induce necroza celulelor cardiace vinovate de generarea impulsurilor haotice.

Cum ne ajutăm inima

* Mișcarea și lupta cu kilogramele în plus – Spe­cialiștii au descoperit că pa­cienții care își reduc greu­tatea corporală cu mai mult de 10% își pot micșora cu 76% riscul de a repeta epi­soadele de fi­brilație atrială. Într-un raport al OMS se arată că, pentru a menține sistemul cardiovas­cular în­tr-o formă optimă, sunt nece­sare 30 de minute de an­tre­nament moderat pe zi. Dar și o plimbare de 15-20 de mi­nute în pas alert aduce be­neficii considerabile.

* Alimentația mediteraneană – Nume­roase studii, la care au participat peste 570.000 de persoane, confirmă faptul că hrana preponderent vegetală contribuie eficient la prevenirea afecțiu­nilor cardiovasculare. Deci, mâncați cât mai multe legume, nu uitați nici de fructe și nuci, re­duceți consumul de carne și înlocuiți-l, pe cât posibil, cu pește, folosiți uleiuri de calitate supe­rioară, de exemplu măsline și rapiță.

* Mineralele – Cercetătorii americani care au realizat un studiu cu participarea a 88.000 dintre compatrioţii lor ne încredințează că mag­neziul este indispensabil pentru buna funcționare a inimii. Surse excelente de magneziu sunt: nucile, fulgii de ovăz, bananele, orezul brun și cacao.

* Extractele de păducel – Principiile active conținute în frunzele și florile de păducel dilată arterele coronare și, îmbunătățind irigarea sangvină a mușchiului cardiac, măresc capacita­tea lui de pompare.

* Optimismul – Sintetizând rezultatele a 15 studii realizate în SUA, Europa, Israel și Aus­tralia, medicii de la Mount Sinai Hospital din New York afirmă că oamenii cu o stare de spirit pozitivă au un risc de boli cardiovasculare cu 35% mai mic, în comparație cu cei cărora „le ninge și plouă” întruna.

„Sufăr de fibrilație atrială – am un risc mai mare de a mă infecta cu noul coronavirus?”

Întrebarea de mai sus face parte dintr-un do­cument dat publicității de Societatea Europeană de Cardiologie, în încercarea de a clarifica nelă­mu­ririle și a calma temerile populației de pe conti­nentul nostru, în contextul actualei pandemii de Covid-19. Transcriem aici răspunsul specia­liștilor cardiologi reuniți în acest for medical: „În sine, fibrilația atrială nu crește riscul de infectare. Cu toate acestea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că mulți dintre pacienții cu fibrilație atrială au o vârstă înaintată și asociază diverse comor­bidități (de exemplu, insuficiență car­dia­că, hiper­ten­siune arteria­lă, diabet zaharat). Această aso­ciere îi predispune la o formă mai severă a infec­ției. De aceea, toți pacienții sunt sfătuiți să res­pecte măsurile generale de prevenție: dis­tanțarea socială (cel puțin 1,5 – 2 metri), spălarea frec­ventă a mâinilor timp de 20 de secunde cu apă și săpun și purtarea măștilor în pu­blic.”