* Lisa Brennan-Jobs, „Small fry. O poveste de viață și de familie”, traducere de George Arion jr., Editura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 394 p.
Această carte autobiografică n-ar fi ajuns bestseller internațional dacă autoarea n-ar fi fost fiica lui Steve Jobs (1955-2011) și dacă tatăl genial, care a schimbat la propriu lumea, n-ar fi fost personajul ei principal. Titlul păstrat în original, Small fry, are mai multe sensuri, între care și acela de persoană fără importanță, așa cum povestește Lisa că era pentru genitorul ei. Omul care inventase într-un garaj, împreună cu Steve Wozniak, primul computer personal cu mouse extern, coproprietar din 1976 al companiei Apple, ajunsă lider al telecomunicațiilor mondiale, magnatul care a creat și produs, cu altă companie a lui, NEXT, numeroase tehnologii de hard și soft indispensabile omului modern – avea multe ciudățenii. Fusese coleg de liceu într-un orășel din California cu Chrisann Brennan, o fată frumoasă, cu talent la pictură, și s-au mutat împreună când el era în clasa a XII-a și ea a XI-a, ca să scape de acasă. Ambii avuseseră o copilărie traumatizantă. Steve fusese abandonat la naștere și adoptat; abia pe la 20 de ani și-a descoperit mama naturală (cam țăcănită) și o soră vitregă, Mona Simpson, care va ajunge scriitoare și de care va rămâne apropiat. Chris Brennan provenea și ea dintr-o familie, cum se zice azi, disfuncțională: tatăl o părăsise, avea o mamă violentă și o bunică schizofrenică, internată la ospiciu; ea însăși era instabilă emoțional, necumpătată, depresivă. După o scurtă conviețuire, l-a părăsit pe Steve ca să plece în India, cum era moda hippiotă pe atunci. Separat, s-a dus și el să trăiască un timp într-un ashram, pe lângă un guru, și a rămas budist și vegetarian până la moarte. Când s-a născut Lisa, în 1978, Steve Jobs avea 23 de ani și Apple începuse să-i aducă bani. N-a vrut să recunoască fetița, pretinzând că nu e a lui și abia după un test ADN și un proces de paternitate a fost obligat în 1980 să dea o modestă pensie alimentară. Boema Chris – care-și schimba mereu locuința și bărbații – trăia din ajutor social și slujbe pasagere cu micuța ei. Când s-a decis să se înscrie la o facultate de arte, a convenit cu Steve să o ia uneori pe Lisa la el, în casele uriașe și goale pe care și le tot cumpăra. În timpul petrecut împreună, rar îi dădea atenție fetiței, era rece cu ea, absent, arogant. Abia când fata, adolescentă rebelă, începe să se certe cu mama ei, părinții fac o înțelegere să stea câte șase luni la fiecare. Lisa povestește că magnatul excentric refuza să-și pună instalații de încălzire în căsoaiele lui, să cumpere mobilă sau aparatură casnică, o punea să doarmă pe o saltea pe podea. Abia când avea 13 ani, tatăl – care între timp se însurase cu Laurene și aveau primul dintre cei trei copii ai lor – îi dă și în acte numele lui. Cât stă la el, o pune să aibă grijă de bebeluș, să spele vase, să se ocupe cu munci domestice. Steve și mama vitregă o fac să se simtă din afara familiei lor, un fel de bonă. Refugiul ei e în învățătură și lecturi, astfel încât ajunge printre premianții din liceu. Încurajată de profesori și de Mona Simpson, decide să-și continue studiile la Harvard, dar multimiliardarul Jobs, care nu făcuse facultate, refuză să-i plătească școala. Și totuși, cu ajutor de la oameni generoși și muncind în paralel, Lisa absolvă facultatea și devine jurnalistă la publicații de tiraj. Mai mult, își împlinește și dorința cea mai mare dintotdeauna, aceea de a avea propria familie stabilă. Deși Steve Jobs apare în viața intimă ca un tip egoist, meschin și greu de suportat, cartea Lisei e îmbibată de iubire frustrată și compasiune pentru tatăl ei răpus de cancer la 56 de ani. Și ne demonstrează, încă o dată, cât de important e pentru copii să se simtă iubiți necondiționat și ocrotiți de părinți. Fără asta, psihicul lor fragil rămâne marcat pe viață.