– După cum se știe, sarcina lui principală este să descompună alcoolul. Însă ficatul contribuie și la digerarea grăsimilor, o muncă transformată în osândă, când ne punem pe mâncat și băut. În cele ce urmează, veți afla cum vă puteți menține organul-cheie al metabolismului, într-o stare de sănătate perfectă –

Fără îndoială, inima, plămânii și creierul dețin un rol important în corpul nostru, iar aceasta nu constituie un secret pentru nimeni. În schimb, când vine vorba de ficat, lucrurile nu ni se mai prezintă la fel de clar. Suntem la curent cu faptul că el descompune alcoolul, grăsimea, și cam atât. Nicio clipă nu ne dăm seama că, dacă el n-ar funcționa corespunzător, ne-ar fi imposibil să supraviețuim. Îl nedreptățim acordându-i prea puțin interes, deși indiferența noastră se justifică măcar în parte, prin aceea că el însuși nu obișnuiește să se facă observat. „Pur și simplu, ficatul se impune mult mai rar atenției noastre decât alte organe”, explică specialișii. „Când depunem efort fizic, inima își accelerează bătăile. Când plămânii nu lucrează cum trebuie, avem dificultăți de respirație și începem să gâfâim. Când există o problemă la rinichi, o percepem. Însă când este afectat ficatul, nu ne apare nicio durere, care să ne avertizeze în legătură cu disfuncția respectivă.” Așadar, e greu să sesizăm momentul când acest organ se află în suferință, iar ca să prețuim cum se cuvine uriașa lui însemnătate pentru sănătatea și starea noastră generală de bine, ar trebui să ne dăm puțin osteneala de a înțelege ce anume face el pentru noi.
Un talent multilateral
Plasat în partea dreaptă a abdomenului superior, imediat sub coaste, și astfel apărat oarecum împotriva șocurilor, ficatul cântărește în jur de 1,5 kilograme, fiind cel mai voluminos și mai greu dintre organele noastre interne. În interiorul lui se desfășoară simultan aproximativ 500 de procese. Cu fiziologia sa extrem de complexă, reușește să funcționeze, în același timp, ca laborator chimic, centrală energetică, hală de depozitare și transportator de deșeuri. Una din principalele lui îndatoriri este detoxifierea: atunci când consumăm alimente sau băuturi în exces sau care conțin substanțe dăunătoare organismului, când luăm medicamente sau introducem în corp diverși alți compuși nocivi, ficatul neutralizează toxinele, înainte ca acestea să genereze probleme. Foarte important este și rolul său de depozitar al energiei. În celulele hepatice se află stocat excesul de glucoză convertit în glicogen, ca rezervă pentru un caz de necesitate urgentă. Dacă se întâmplă să nu fi mâncat nimic, și totuși să avem nevoie de forță pentru o activitate cu consum energetic maxim, cum ar fi o ascensiune montană sau participarea la un maraton, atunci ficatul poate extrage o anumită cantitate din depozitul său de glicogen, aceasta se transformă rapid în glucoză și, intrând în fluxul sangvin, alimentează organismul cu energia suplimentară indispensabilă în situația dată. Dar în celulele hepatice se mai păstrează și alte substanțe de importanță vitală: săruri minerale, vitaminele liposolubile A, D, E, K și cea hidrosolubilă B12, precum și fierul, necesar la formarea eritrocitelor (globulele roșii din sânge). De asemenea, ficatul produce zilnic aproximativ un litru de secreție biliară. Pentru depozitarea ei, se servește de vezica biliară (numită și colecist), un „săculeț” de forma unei pere, lung de 8-10 centimetri, cu care comunică prin intermediul canalului biliar. În pauza dintre mese, colecistul se destinde și se umple cu bila primită din ficat, pe care o va elibera apoi, contractându-se și deversând-o în intestin, în momentul când mâncăm. Prezența secreției biliare în timpul ingerării alimentelor și a prelucrării lor în intestin este esențială, deoarece ea participă la digerarea grăsimilor. Cunoscând toate acestea, înțelegem mai bine de ce persoanele care au „bila leneșă”, adică un deficit de motilitate a colecistului, suferă de tulburări digestive.
Totodată, ficatul acordă un sprijin neprețuit sistemului imunitar, producând o categorie de proteine speciale, care au misiunea de a depista microorganismele patogene, infiltrate din exterior și susceptibile să declanșeze o infecție. După ce îi deconspiră pe intruși, aceste proteine îi evaluează, denunțându-i drept inamici, și astfel facilitează distrugerea lor de către celulele imunitare macrofage. Concluzia: cu un ficat sănătos, putem fi siguri că ne vom îmbolnăvi mult mai rar.
Cum ne obosim ficatul

După cum se știe, consumul abuziv și continuu de alcool distruge, în timp, celula hepatică, putând provoca o hepatosteatoză alcoolică, iar în final o ciroză. Cercetătorii britanici, precum și cei americani, de la „Harvard School of Public Health” acceptă ca fiind lipsite de riscuri următoarele cantități de alcool: pentru bărbați – 696 mililitri bere sau 190 mililitri vin sau 100 mililitri tărie pe zi, iar pentru femei – doar jumătate. Acestea sunt însă cifre orientative, deoarece sensibilitatea la alcool este foarte diferită de la o persoană la alta, purtând și o pronunțată amprentă genetică. Prin urmare, nimeni nu poate fi sigur că face parte dintre norocoșii posesori ai unui ficat mai dispus să le tolereze derapajele. Oricum, specialiștii atrag atenția asupra faptului că nu numai nivelul consumului trebuie luat în considerare, ci și frecvența. Cu alte cuvinte, deși poate părea paradoxal, este mai dăunător să bei cu măsură, dar zilnic, decât să te dedai o dată pe săptămână la un chef stropit din belșug cu alcool, fiindcă o solicitare permanentă obligă ficatul la eforturi mai mari. De aceea, pentru a-i da posibilitatea de a se reface, este recomandabil să-i oferim câteva zile de abstinență în cursul săptămânii. Iar cei ce-și imaginează că, dacă beau zdravăn zi de zi, vor reuși să-l antreneze, deprinzându-l să descompună mai rapid alcoolul, se înșeală. Căci, indiferent dacă ești băutor „de carieră” sau închini doar un pahar la ocazii festive, ficatul nu poate prelucra decât în jur de 0,1‰ pe oră.
Cel puțin la fel de nocive sunt preparatele de tip fast-food care, pe lângă o sumedenie de aditivi alimentari, introduc în organism calorii lipsite de valoare nutritivă și mari cantități de grăsime. Consumate abuziv, ele determină acumularea de lipide în ficat, căruia i se induc astfel grave tulburări funcționale, mergând până la instalarea unei steatoze hepatice (ficat gras). Un efect similar îl au dulciurile concentrate (diversele deserturi, bomboanele, dar și băuturile răcoritoare din comerț), alimentele care conțin colesterol (carnea de porc, creveții, gălbenușul de ou, organele de animale), produsele cu un procent ridicat de grăsime (unt, frișcă, untură, margarină, brânzeturi grase, maioneză, dressinguri consistente, prăjeli, piele de pasăre, prăjituri cu cremă, produse de patiserie), ca și alimentele excesiv de sărate (mezelurile, semipreparatele, conservele de legume, supele la plic, crackers, cipsurile, condimentele ca Vegeta sau Delikat). În încercarea de a-și reduce greutatea corporală, unele persoane apelează la un regim alimentar axat pe proteine, cu excluderea altor grupuri de nutrienți. Însă, deoarece metabolizarea proteinelor este și ea una din îndatoririle ficatului, dietele cu pondere proteică mare, care îl suprasolicită masiv, prezintă serioase riscuri hepatice. Dar mai periculoasă decât toate cele enumerate mai sus este aflatoxina, o substanță otrăvitoare și cancerigenă, produsă de ciupercile de mucegai, Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus. Ea se dezvoltă pe anumite cereale, semințe, dar și pe lactate și carne, provocând o distrugere amplă a celulelor hepatice. În momentul când vedeți o urmă cât de mică de mucegai pe un aliment, nu mai încercați să-l curățați, ci aruncați-l imediat.
Un alt inamic al ficatului este nicotina, care poate induce moartea celulelor hepatice, favorizând cancerul. Și unele medicamente utilizate frecvent, de pildă banalul Paracetamol, riscă să-i provoace leziuni. Este de asemenea foarte important să reținem că la nivelul ficatului se decontează și emoțiile noastre negative, somnul insuficient sau neodihnitor, suprasolicitarea continuă și mai ales stresul.
Semnale de avarie

Deși ficatul nu se manifestă prin dureri, atunci când are probleme, și rareori emite semnale, ca să ne dea de veste că l-am solicitat peste măsură, există totuși anumite simptome, care ar trebui să ne trezească suspiciuni legate de starea lui. Cele mai evidente sunt colorațiile anormale: atât pielea, cât și albul ochilor împrumută o nuanță gălbuie, urina se închide la culoare, chiar dacă am avut grijă să bem destule lichide, iar scaunele capătă un aspect de smoală, în care pot apărea striații de sânge. S-ar cuveni ca și tulburările digestive persistente să ne dea de gândit: senzații de greață și vărsături, balonări, lipsa poftei de mâncare, refluxul gastroesofagian. Uneori și mirosul neplăcut al gurii provine din ficat, iar metalele grele pe care el nu mai reușește să le elimine ne aduc pe limbă un gust metalic. Încărcarea cu toxine poate declanșa transpirații excesive și greu mirositoare, dar și reacții alergice, care ne pun răbdarea la încercare, prin secreții nazale abundente și apoase, congestie și strănuturi, mâncărimi și dureri de cap. Alte posibile semne de avertizare sunt: oboseala cronică și senzația permanentă de epuizare, creșterea nejustificată în greutate și formarea unor edeme. Trebuie spus că simptomele descrise aici pot fi generate și de alte afecțiuni. Cu toate acestea, în cazul când vă confruntați cu unele dintre ele, ar fi bine să vă adresați unui medic gastroenterolog, pentru a le clarifica proveniența.
Ce îi place ficatului

Din fericire, ficatul are o capacitate enormă de regenerare, superioară tuturor celorlalte organe interne. Dacă nu este grav afectat, el se poate reface complet, în decurs de o lună sau două, cu condiția să-i acordați o pauză de odihnă. Aceasta înseamnă să renunțați temporar la băuturile alcoolice și țigări, dar și la consumul de carne grasă, prăjeli de orice fel, mezeluri, dulciuri și produse din făină albă. Dieta ideală pentru ficat poate include o porție de pește gras pe zi, pentru asigurarea aportului de acizi Omega-3 (somon, ton, macrou, sardine, anșoa), două porții zilnice de cereale integrale (mai ales quinoa, ovăz, mei, orez brun), precum și multe legume și fructe, care ar trebui să fie cât mai proaspete. Dintre fructe, se recomandă în primul rând citricele (pentru detoxifiere, beți timp de 15 zile, înainte de micul dejun, un pahar de apă călduță, cu o lingură de ulei de măsline extravirgin și zeama stoarsă din jumătate de lămâie), apoi pepenii, merele, perele, piersicile, mango, ananasul, strugurii roșii (reduc colesterolul și trigliceridele), afinele și merișoarele (blochează evoluția fibrozei hepatice). Legumele cu acțiune deosebit de eficientă în curățarea ficatului sunt: anghinarea, pusă în salate sau luată sub formă de infuzie (ajută la metabolizarea colesterolului și drenează bila), sfecla roșie, 100-150 mililitri de suc dimineața, pe stomacul gol (contribuie la creșterea nivelului de enzime, accelerând detoxifierea), broccoli, varza albă, varza de Bruxelles, conopida, spanacul, morcovul, ardeii, castraveții, dovleceii, roșiile, fasolea verde, cartofii (cel mult o porție la două zile). Ridichea neagră este cunoscută ca remediu tradițional pentru bila leneșă. Mâncați-o dată pe răzătoare sau, și mai bine, extrageți-i sucul, combinând apoi 250 mililitri de suc cu jumătate de pahar de miere: din acest amestec se iau 3-6 linguri pe zi, între mese. Cu un pumn de frunze de pătrunjel și trei tulpini de țelină, vă puteți pregăti o băutură de un real folos pentru detoxifierea ficatului, care se consumă numai cinci zile. Dați ingredientele prin blender timp de 3 minute, împreună cu zeama a două lămâi și jumătate de litru de apă. Preparați-o de două ori pe zi, pentru a o bea dimineața, înainte să înghițiți orice altceva, și seara, când sunteți gata de culcare.
În meniul dvs. zilnic ar trebui să-și găsească locul și semințele oleaginoase – bineînțeles, crude și nesărate: nuci, alune, migdale (după părerea unor nutriționiști, nu mai mult de 7-10 pe zi, din cauza conținutului lor de acid arahidonic), nuci braziliene, susan, in, dovleac, floarea-soarelui. Gătiți cu ulei de măsline virgin (din a doua presare la rece), cu ulei de cocos, susan sau porumb, iar la salate folosiți uleiul de măsline extravirgin sau pe cel din sâmburi din struguri (este și el o sursă de resveratrol, la fel ca vinul roșu,). Înlocuiți oțetul obișnuit, obținut din vin, cu acela de mere (care, datorită acidului malic din compoziția sa, previne formarea calculilor biliari). Și asezonați-vă cât mai des mâncărurile cu curcuma, căci s-a dovedit că acest condiment susține regenerarea ficatului. Iată și o veste excelentă pentru consumatorii pasionați de cafea: cercetătorii au descoperit că licoarea neagră are efect antiinflamator și împiedică depunerile de grăsimi în ficat (prin urmare puteți bea liniștiți cinci cești pe zi). Plantele cu principii amare (sunătoarea, gălbenelele, păpădia, armurariul, cicoarea) stimulează producerea și eliminarea bilei, accelerând totodată refacerea celulelor hepatice. Vi le puteți administra ca infuzii, totuși armurariul vă va fi mai util sub formă de supliment – ex. Armurariu (Dacia Plant), Milk Thistle Extract (Vitaking), Silimarină Forte (Walmark).
Ar fi salutară și operarea unor ajustări ale stilului dvs. de viață: faceți mai multă mișcare și asigurați-vă că vă odihniți și vă relaxați suficient. Iar din când în când, aplicați următoarea procedură, care activează microcirculația la nivelul ficatului, favorizând procesul de evacuare a toxinelor. Umpleți o buiotă cu apă fierbinte, apoi înmuiați în aceeași apă un prosop, după care îl stoarceți bine și îl puneți sub arcul costal drept. Deasupra lui așezați buiota, înfășurată într-un prosop uscat (pentru a evita orice contact cu pielea). Întindeți-vă și lăsați căldura umedă să acționeze 20-30 de minute. Dacă se poate, este de preferat să vă culcați pe partea stângă, ca să nu presați ficatul.