Dacă în urmă cu 20 de ani, în loc să spună că el și colegii lui ar merita statui, pentru ce au făcut pentru Naționala de fotbal și pentru imaginea României, Gică Hagi le-ar fi cerut generațiilor viitoare să îi ofere măcar un bilet la tribuna oficială, în ziua în care țara noastră va găzdui primul Campionat European de Fotbal, toată lumea s-ar fi simțit jignită. Cum să-și permită Hagi să ne bănuiască de ingratitudine, după toate bucuriile pe care ni le-a făcut, alături de ceilalți mari fotbaliști din generația lui? Cum să nu le oferim tocmai lor un loc la „tribuna oficială”, la primul meci din Campionatul European de fotbal, jucat la București?
Au trecut mulți ani de la conferința de presă de după Mondialul din Franța ’98, în care Gică Hagi profețea că ne va lua mult și bine până să revenim în elita fotbalului internațional, nu din motivul de bani, ci din cauza faptului că suntem nerecunoscători față de adevăratele noastre valori. Marele jucător a avut dreptate. Nu doar că performanțele au fost tot mai slabe pe an ce-a trecut, dar războaiele din fotbalul nostru au devenit tot mai crâncene. Grupați într-o tabără pierzătoare în alegerile pentru șefia Federației Române de Fotbal, Hagi, Popescu și alți jucători influenți din generația lor au rămas în relații înghețate cu diriguitorii fotbalului nostru de azi. Dovada s-a și produs: la primul meci european găzduit la București, marile nume din fotbalul românesc – Popescu, Hagi, Dorinel Munteanu – nu și-au avut locul în tribuna oficială, înțesată de politicieni, demnitari și alți „esențiali”. Au fost expediați la tribuna a doua, nu cumva să le fure marilor demnitari momentul de glorie! Chestionați în legătură cu acest gest de mizerabilă ingratitudine, „federalii” au dat vina pe protocolul impus de organizatorii Campionatului European. Ei au fost capul răutăților, cei care au decis ca gloriile fotbalului românesc, Gică Hagi și Gică Popescu, să fie dați la o parte, ca să lase luminile scenei unor improvizați.
Scena debutului de meci Austria – Macedonia de Nord de la București, cu „oficiala” înțesată de „întâmplați” și cu legendele de la Mondialul din ’94 la tribuna a doua, spune totul despre situația fotbalului nostru actual. Prezent nu avem, viitorul e tot mai incert, iar trecutul e împins la periferie, ca să nu concureze NIMICUL. Trist dar adevărat!
