Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

TEMISTOCLE DIACONU (Primar PSD al comunei Pădureni, județul Vaslui): „M-am putut baza mereu pe înțelepciunea oamenilor din comună”

PRIMARII NOȘTRI

Aflată la doar cinci kilometri de municipiul Huși, comuna Pădureni din județul Vaslui face notă discordantă în peisajul rural românesc, putându-se lăuda cu amenajări de care multe orașe din țară nu dispun. Satul de vacanță și piscina din centrul comunei sunt doar câteva dintre acestea. For­mată din satele Pădureni, Rusca, Davidești, Că­potești, Ivănești, Leoști, Todireni și Văleni, comuna e condusă de peste 30 de ani de același primar. Te­mistocle Diaconu a fost înainte de 1989 învă­ță­tor și director al „Căminului Cultural Pădureni”, pentru meritele sale deosebite fiind recompensat, la acea vreme, cu Ordinul „Meritul Cultural”. Cu An­samblul „Stejărelul”, înființat de domnia-sa încă din 1973, a străbătut lumea, iar ceea ce a văzut bine întocmit și frumos și-a dorit să facă și acasă. „Din 1979, de când am văzut prima dată Occi­den­tul, starea mea de liniște nu mai e la locul ei, căci mi-am dat seama ce istorie tristă ne-a fost dat să trăim și cât avem de recuperat”, spune Temistocle Dia­conu. A crezut cu convingere că se poate și, îm­preună cu echipa sa și cu oamenii din comună, au fă­cut ca, acum, străinii să fie cei care-și doresc să le urmeze exemplul.

„Traiul bun vine prin educație”

– Domnule primar, e multă vreme de când românii s-au obișnuit să audă despre județul Vaslui mai degrabă lucruri rele, difuzate la te­le­vizor. Se pare că Pă­dureni, comuna pe ca­re o condu­ceți, fa­ce ex­cepție. Cum reușiți?

– „La bază”, eu sunt învățător și știu că traiul bun vine prin educație, de aceea am vrut, în pri­mul rând, să nu ne­gli­jez instituțiile de în­vățământ. Sunt rea­bi­li­tate toate cele patru școli din co­mună și, pe lân­gă acestea, func­­țio­nează și un „Centru de zi pentru copii”. În al doi­lea rând, ne-am ocu­pat și de partea de să­nătate: avem două dis­pen­­sare reabi­li­tate, cu dotări mo­derne, far­ma­cii, cabinet sto­ma­to­lo­gic. O comu­nă are ne­vo­ie de dru­muri, de ali­men­tare cu apă, canal, astea sunt ne­voile prin­cipale, dar e nevoie, toto­dată, și de o hrană a sufletului. De a­ceea am investit și în instituțiile de cultură, punând ac­cent pe păs­tra­rea tradițiilor reli­gioase sau folclorice ale comu­nității. Calendarul cultural al comunei e foarte bogat, cu evenimente artistice și de tradiții auten­tice, pe care le organizăm cu regularitate an de an. Avem în comună patru cămine culturale, o bi­blio­tecă, un muzeu, un centru cultural la Pădureni, un teatru de vară și o sală pentru festivități diverse. Mai sunt multe de făcut, pentru că, în administrație, n-ai să ajungi niciodată să spui că ai făcut destul sau că nu mai e nimic de făcut; întotdeauna va mai fi ceva de menținut, de modernizat.

„Păstrați-vă căldura asta umană, că noi, în afară de muncă și bani, am pierdut tot!”

– Ceea ce mi-a atras atenția când am auzit pen­tru prima dată de comuna dvs. este satul de vacanță pe care l-ați organizat. De ce o astfel de investiție, într-o comună, într-unul din cele mai sărace județe ale țării?

Primăria comunei Pădureni

– Suntem înfrățiți cu două comune din Franța și Belgia și derulăm permanent acțiuni comune cu Republica Moldova. Când toți acești parteneri ne vizitau, îi găzduiam la familii din comună, pentru că nu aveam altă posibilitate. În plus, s-au înmulțit solicitările de cazare din partea multor turiști străini, și așa ne-a venit ideea. Prin 1995-1996, am cum­părat teren în centrul satului, special pentru acest proiect. Am construit nouă case de vacanță, cu câte două camere fiecare, cu confort hotelier deosebit, dar și o sală de conferințe de 60 de locuri. Era ne­voie de spații de cazare și pentru că zona noastră are multe de oferit: frumusețea peisajelor, eveni­men­tele culturale pe care le organizăm, speciali­tă­țile gastronomice, atmosfera prietenoasă a locului. Ca să nu mai vorbesc de amenajările care au făcut de­ja faima comunei: avem piscină şi un lac de agre­­­ment, cu spaţiu pentru grătare, cu foişoare, locuri de joacă pentru copii şi mini-terenuri de sport, pe care oricine le poate închiria. În 1999, am fost în Elveția, la o sărbătoare. Pentru pri­ma dată în istoria aces­tei sărbători, organizată o dată la 25 de ani, au fost și invitați dintr-o altă țară, și aceia am fost noi. Orga­ni­zatorul ei ne-a vizitat co­muna de două ori și ne-a spus că, atunci când satul de va­can­ță va fi gata, îl va rezerva o săp­tă­mână, pen­tru el și pri­e­tenii săi. Am fost ușor scep­tic: ce să-i atragă aici? Mi-a spus: „Aveți grijă, păs­tra­ți-vă căl­dura asta umană, că noi, în afară de muncă și bani, am pierdut tot! Voi a­veți încă deschi­dere su­fle­tească, o os­pi­ta­li­tate ex­traor­di­nară și un firesc pen­tru ca­re vă ad­mi­­răm”. A fost un compli­ment ne­mai­po­me­nit. Mai avem multe de pus la punct ca să fim la înăl­ți­mea celor din Occident, dar pu­tem re­cu­pera, pentru că sun­tem un popor dârz și iu­bitor de fru­mos.

– Din ce fonduri ați fă­cut aceste investiții?

– Satul de vacanță l-am rea­lizat cu sprijinul Con­­siliului Județean Vaslui, care ne-a fost alături și în alte pro­iecte. Dar avem și numeroase investiții realizate cu fonduri europene: un drum de 4,3 km, între Pădureni și Da­vi­dești, o investiție de 2,5 mi­li­oane de euro (prin SA­PARD); canalizare prin FADR – cu stație de epu­rare, un drum de 7 km și un buldo-excavator; cu fonduri PHARE: un sistem de colectare selectivă a deșeurilor, cu autogunoieră și cinci platforme, dar și un „Centru de zi”, pentru 30 de copii proveniți din familii aflate în difi­cul­tate. Prin „Fondul Ro­mân de Dezvoltare Socială” am dezvoltat un drum de aproape patru kilometri, între Pădureni și Ibă­nești. Pe fonduri de mediu, avem iarăși câteva pro­iecte, ca și prin „Gru­pul de Acțiune Locală” Vaslui, care-și are sediul în co­muna noastră. Ni s-a aprobat și o finanțare de 500.000 euro, prin AFIR Iași, pen­tru modernizarea „Centrului Cultural Pădureni”, pentru că am avut zece activități culturale recu­nos­cute de Consiliul Județean și Ministerul Culturii. Prin PNDL, am rea­lizat alimentarea cu apă a două sate, iar cu spri­jinul Consiliului Județean Vaslui, care ne-a ajutat și în alte proiecte, vom finaliza satul de vacanță.

„Mirajul străinătății a existat și la noi. Dar acum tinerii se întorc în sat și pornesc afaceri”

– Cum au primit oamenii toate aceste rea­li­zări? Multe dintre ele – cum e piscina și satul de va­canță – pot părea nepotrivite în mediul rural. În plus, e nevoie de un oarecare efort în între­ținerea lor, pentru a le prelungi durata de viață…

Satul de vacanță Pădureni

– Școala pedagogică bârlădeană, pe care am fă­cut-o, m-a ajutat foarte mult să înțeleg modalitățile de a ajunge la sufletul oamenilor și de a-i îndrepta spre lucruri bune și frumoase. Chiar am derulat două proiecte prin „Fondul de mediu”, în ideea de a conștientiza populația că putem avea orice în co­mună, dar dacă nu avem ordine și curățenie, e trist, și orice aspect bun va fi anulat. În general, m-am putut baza pe înțelepciunea oamenilor din comuna Pădureni. După ce s-a desființat CAP-ul din sat, la noi nu s-a demolat nimic, nu s-a furat ni­mic, s-au pre­luat clădirile, mașinile, și așa am făcut gaterul pri­măriei, un atelier de tâmplărie, un atelier me­canic, ca să ne putem gospodări. În birourile pri­măriei lucrează doar nouă persoane, alți 16 sunt angrenați în echipa de salubrizare-construcții a primăriei și se ocupă de întreținerea spațiilor verzi, de drumuri, poduri; avem un parc de mașini pro­priu, cu care ne putem gospodări: autogredere, bul­do-ex­­ca­vator, cilindru compactor, tractor cu re­morcă, trei microbuze școlare, o autospecială pen­tru pompieri și o ambulanță. Nu puteam ajunge unde suntem, da­că n-am fi gândit că e bine să ne ba­zăm cât de mult pe forțele proprii și să nu dis­trugem ceea ce exista deja.

– Bugetul local din ce surse este realizat?

– A fost o perioadă când la buget nu venea nici măcar impozitul pe teren, căci mediul rural era scutit. Acum, avem și surse proprii, căci am gândit toate instituțiile, spațiile verzi, piscina, terasele în așa fel încât să se autofinanțeze, să nu fie o povară pentru bugetul local și mă bucură să văd că reușim asta. Condiția pe care singuri ne-am stabilit-o e să nu facem rabat de la calitate. În 2019, încasările de la piscină au adus la buget aproape o treime din veniturile comunei. Centrul cultural Pădureni, sala Armonia, terasele care se închiriază pentru diverse evenimente numai de către oameni din comună, toate astea aduc la buget un surplus care ne permite să facem în continuare tot alte și alte investiții. Mirajul străinătății a existat și aici, la Pădureni. Dar acum, mulți se întorc, își fac case, își deschid afaceri. Avem foarte mulți fermieri tineri.

„Când oamenii te-au ales, le aparții”

– În tot acest răstimp, de când sunteți primar, ați mai avut timp de familie?

– În clipa când ai fost ales, dacă înțelegi cu ade­vărat ce ai de făcut într-o comunitate, care sunt aștep­tă­rile oamenilor, le cam aparții, nu prea mai ai timp pentru tine. La școala pedagogică, profe­sorii ne spuneau că învățătorul e o flacără vie care arde pentru alții. Ca primar, e la fel. Sigur, sunt sa­cri­ficii, dar când realizezi că oamenii sunt mul­țu­miți de munca ta, n-ai încotro, trebuie să con­tinui.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian