Moldova privește spre Vest

Vești bune de dincolo de Prut: Moldova a ales calea europeană, promovată de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al președintei Maia Sandu. Basarabenii au decis să schimbe radical direcția în care merge țara, după ru­perea de URSS, și să dea șansa unei orien­tări occidentale. După multă vreme am revăzut bucuria pe chipul tinerilor din Chișinău, ca și motivația celor aflați în di­as­pora, demonstrată prin cozile kilometrice de la secțiile de votare din Europa.

Puțin cunoscută în România, figura centrală a schimbării din Moldova e Maia Sandu (49 de ani), economistă cu studii în Statele Uni­te și cu activitate de consiliere la vârful Băncii Mondiale. În ciuda aparenței de fragilitate, Maia Sandu s-a dovedit a fi un politician ex­trem de abil și energic, cu obiective clare și cu direcții de la care nu se abate. După ce în de­cembrie l-a învins pe omul rușilor, Igor Do­don, la prezidențiale, Maia Sandu a reușit nu doar performanța de a-și forța adversarii po­litici să accepte alegeri anticipate, ci și să-și impună partidul în Parlament, cu o majoritate confortabilă. Turul de forță făcut de Maia San­du în pregătirea acestor alegeri poate servi oricând ca model pentru politicienii de la noi. Cu un discurs simplu și clar, vorbind și pe limba electoratului educat din Chișinău, și pe limba muncitorului din diaspora, și pe limba ru­sofonului speriat de „imperialismul” româ­nesc, dar și pe limba unioniștilor, Maia Sandu a tras alegători din toate mediile.

Votul electoralului moldovenesc e, desigur, și semnul disperării la care au ajuns românii de dincolo de Prut, trădați și de socialiștii ru­so­fili, captivi influenței Rusiei, și de politi­cieni cu bună trecere în sferele înalte de la București, precum Iurie Leancă sau Vlad Filat. Deși liderii politici de la noi s-au grăbit să-și aso­cieze imaginea cu succesul Maiei Sandu, realitatea e că PAS și Maia Sandu nu au primit nicio sutime din sprijinul politic de care s-au bucu­rat alți politicieni de la Chișinău, și chiar ad­versari politici ai ei, din partea Bucureștiului.

După ce a ieșit președinte, în ciuda pariu­rilor sforarilor geostrategici de la noi, Maia Sandu s-a autoimpus ca principal om de dialog al României la Chișinău. A avut întâlniri im­portante cu președintele Klaus Iohannis și cu premierul Florin Cîțu, iar ajutorul cu bani, materiale sanitare și mai ales cu vaccinuri acordat de România în timpul pandemiei a contat și el în alegeri. Dar Moldova și Maia Sandu au nevoie, acum, nu doar de ajutoare umanitare, ci de un parteneriat serios, asumat, pe termen lung, din partea României. Ne-am bucurat și noi, aici, dincoace de Prut, de atâtea ori, de perspectiva „schimbării”, și știm prea bine cât de repede se poate instaura dezamă­gi­rea, mai ales când forțele ostile se regru­pează și pun bețe în roate. Chiar dacă au majo­ritatea în Parlament, Maia Sandu și PAS au dușmani la tot pasul prin Moldova și prin împrejurimi. Aici e și riscul acestui succes entuziasmant: în caz de eșec, proiectul pro-european al Maiei Sandu va arunca din nou Moldova pe mâna a tot felul de aventurieri po­litici sau pe mâna unor extremiști fără scrupule. E timpul ca guvernanții și diplomații noștri să lase la o parte experimentele politice și să întindă o mână de ajutor zdravănă noii puteri de la Chișinău. Drumul Moldovei spre Europa civilizată trece – nu se poate altfel – prin România. Să-i însoțim pe frații moldoveni pe acest drum spre Occident! Ar fi primul pas, concret, spre unirea la care mulți visează, de o parte și de alta a Prutului…