Sfaturi mici cu efecte mari – Activați hormonii fericirii!

N-ar fi minunat dacă ne-am putea pro­grama creierul în așa fel, încât să fim me­reu fericiți? Și dacă am putea face aceasta, folosind mijloace foarte simple? Ei bine, aflați că este posibil – și vă vom spune îndată cum.

În toiul verii, soarele revarsă asupra noastră un potop de lumină și căldură, iar pentru mulți dintre noi, acesta este un motiv suficient de bună dispo­ziție, chiar și atunci când mercurul urcă prea sus în termometre. Dar, inclusiv în lunile de vară, trăim și zile în care incidente lipsite de însemnătate ne calcă pe nervi și parcă n-am mai dori altceva decât să ne tragem pătura peste cap, ca să nu mai vedem și să nu mai auzim pe nimeni. De vină pentru indispo­ziția noastră ar putea fi hormonii. Căci organismul produce patru substanțe responsabile pentru starea de mulțumire și optimism.

Serotonina

Supranumită „hormonul fericirii”, serotonina (sau 5-hidroxitriptamina) face parte din categoria neurotransmițătorilor, respectiv îi revine rolul de a facilita conexiunile dintre celulele neuronale și comunicarea creierului cu restul organelor. Ea este implicată în diverse procese fiziologice importante și influențează pozitiv starea de spirit. Nivelul sero­toninei poate fi crescut cu ajutorul meditației, al exercițiului fizic, băilor de soare sau adminis­trării de magneziu. Hrana reprezintă, de asemenea, un factor esențial al prezenței unei cantități sufici­ente de serotonină în organism cu condiția ca ali­men­tele să conțină triptofan. Cele mai bogate surse de trip­tofan sunt: somonul, carnea de curcan și de pui, ouă­le, laptele, iaurtul, brânzeturile, nucile, alu­ne­le de pădure, semințele de susan, bananele, cai­se­le, fruc­tele uscate (stafidele, curmalele, smo­chi­nele, prunele), spanacul, fasolea, mazărea, varza. Mult triptofan conțin și semințele plantei Griffonia sim­plicifolia și, din acest motiv, ele sunt utilizate la pro­ducerea unor suplimente cu care poate fi compen­sată o eventuală carență de serotonină [ex. 5-HTP (Her­bagetica), 5-HTP (Cosmopharm), 5-HTP (Na­ture’s Way/Secom), Griffonia extract (DVRpharm)].

Dopamina

Un alt neurotransmițător important pentru echilibrul nostru psihic este și dopamina. Ea se află în strânsă legătură cu sistemul de recompensare al creierului care, prin intermediul ei, generează un sentiment de satisfacție după orice acțiune care ne procură plăcere, determinându-ne astfel s-o repe­tăm. Tocmai de aceea, specialiștii afirmă că exer­cițiile fizice, care impulsionează secreția acestui neurotransmițător, pot fi mai eficiente decât medi­camentele antidepresive. Există căi foarte simple prin care puteți ajunge la un nivel ridicat al dopa­minei: bucurați-vă de lumina soarelui, ascultați o muzică relaxantă, delectați-vă cu mâncărurile dvs. preferate, dormiți suficient și, din când în când, petreceți câteva ore la un centru de wellness.

Oxitocina

Sintetizată în hipotalamus și apoi depozitată în glanda hipofiză, oxitocina (ocitocina) este consi­derată hormonul afecțiunii și al atașamentului. Ea reduce stresul și consolidează relațiile interumane, îndeosebi pe cele de cuplu, precum și legătura su­fle­tească dintre părinți și copii. În momentul naș­terii și imediat după aceea, oxitocina acționează in­clusiv în plan fizic, reglând contracțiile uterului și lactația. Un alt amănunt interesant, observat de spe­cialiști, este și acela că producția hormonului crește brusc în momentul unei crize sentimentale, ca și cum creierul ar depune eforturi pentru depășirea conflictelor intervenite între tovarășii de viață. Așa­dar, deschideți larg ușa iubirii: îmbrățișați-vă par­te­nerul fără rețineri, dați uitării preceptul de modă veche, potrivit căruia copiii n-ar trebui sărutați decât în somn, oferiți cu generozitate complimente prietenilor și nu vă lipsiți nici pisicuța sau câinele de porția lor zilnică de mângâieri.

Endorfinele

Descoperite de cercetători abia în anii optzeci ai secolului trecut, endorfinele sunt hormoni generați de organism în scopul reducerii stresului și calmării durerilor. Pe lângă efectul lor analgezic, ele ne trans­pun într-o stare euforică, funcționând într-un mod asemănător cu medica­mentele opioide. Un stu­diu din 2017 releva faptul că producția de endorfine crește atunci când oa­menii râd din toată inima. Alte modalități de a sti­mula sinteza acestor hor­moni sunt: sportul, me­ditația, yoga, acțiunile caritabile și consumul anumitor alimente, de e­xemplu ardeii iuți și mân­cărurile picante, pudra de cacao și ciocolata amă­ruie (cu minimum 70% cacao).

Vindecarea durerilor articulare fără medicamente

Artroza este cea mai frecventă dintre afecțiunile încheieturilor. Ea constă în distrugerea progresivă a cartilajului articular. Pe măsură ce boala avan­sează, suferinzii încep să aibă dureri mai ales la mișcare, iar primul lor impuls va fi acela de a-și căuta salvarea în analgezice. Medicamentul supri­mă pentru un timp simptomele acute, însă nu elimi­nă cauza: uzura articulației. Și astfel, problema se complică, deoarece, la un moment dat, durerile de­vin cronice. În plus, administrarea analgezicelor pe termen lung produce efecte secundare grave, cum sunt sângerările gastrice și disfuncțiile rinichilor, mergând chiar până la insuficiența renală.

Artroza era odinioară o boală a bătrâneții, însă acum medicii o descoperă la tot mai mulți oameni încă tineri. Potrivit statisticilor actuale, aproximativ 20% dintre pacienți au vârste sub 60 de ani. În ca­drul unui studiu realizat la Universitatea Harvard, cercetătorii au comparat schelete umane provenite din decenii diferite, ajungând la concluzia că, în zilele noastre, artroza afectează un număr dublu de persoane, comparativ cu situația existentă în urmă cu 75-110 ani. Unul dintre motive îl reprezintă fap­tul că, la tot mai mulți dintre noi, acul cântarului indică o depășire a greutății normale, iar kilogra­mele excedentare apasă asupra încheieturilor, gră­bindu-le degradarea. Ardem mai puține calorii, fiind­că ducem în general o viață sedentară. Și am devenit din ce în ce mai comozi: deseori parcurgem chiar și distanțe scurte cu mașina, în loc să mergem pe jos sau cu bicicleta. Iar tendința aceasta exage­rată de a ne „menaja” are deseori consecințe dure­roase, pentru că mișcarea întreține mobilitatea arti­culațiilor și le încetinește uzura. Ea stimulează me­tabolismul și irigația sangvină, contribuind la o mai bună aprovizionare a cartilajelor cu nutrienți. În același timp, se consolidează și mușchii care spri­jină articulația, asigurându-i stabilitatea. De aceea, este important să alegem tipul de exercițiu fizic cel mai potrivit, în raport cu problemele noastre – de exemplu, înotul, drumețiile, mersul pe bicicletă sau gimnastica (eventual, acvatică) sunt activități deo­sebit de benefice pentru sănătatea articulațiilor.

Totodată ne putem ajuta și cu extracte din plan­te. Un remediu clasic este gheara-diavolului (Har­pagophytum procumbens), cunoscută pentru acțiu­nea ei antiinflamatoare, analgezică și de eliminare a acidului uric (care for­mează depozite de urați la încheieturi). Farmaciile și magazinele naturiste oferă o gamă generoasă de su­plimente pentru tratarea bolii artrozice, dintre care unele se bazează exclusiv pe un extract de gheara-dia­vo­lului {ex. Harpago&shyphytum (Dacia Plant), Gheara-diavolului (Rotta Natura)} , pe când altele asociază diverse plante și ingrediente organice sau minerale într-o formulă mai complexă, [ex. Bio­mobil (Fares), Artrohelp Forte (Zenyth), MSM (So­laray/Secom)}.

Alimente care pot reduce inflamațiile

Legumele și fructele – Sunt bogate în sub­stanțe cu efect antiinflamator, ca antocianii și beta-carotenul, și de aceea se recomandă să consumați zilnic cinci porții de fructe și legume (trei de legume – două de fructe). Pepenele verde, căpșunile, kiwi, mango, papaya, broccoli și roșiile protejează activ cartilajul articular.

Semințele de susan negru – Ne furnizează cisteină și seleniu, substanțe necesare organismului pentru producția sa de antioxidanți. Susanul negru mai conține cantități apreciabile de calciu, magne­ziu și fosfor, care consolidează oasele, cartilajele și articulațiile. Se poate amesteca în müsli și veți con­stata că îi dă un gust excelent.

Acizii grași Omega-3 – Ei se află la originea eicosanoidelor, un grup de substanțe organice de natură fosfolipidică, implicate în reglarea tonusului vascular, în formarea sucurilor gastrice, dar și în stoparea proceselor inflamatorii. Acizii Omega-3 sunt prezenți, de pildă, în uleiul de in, rapiță și nuci sau în peștele gras, ca somonul și scrumbiile. Nutriționiștii ne sfătuiesc să mâncăm pește de două ori pe săptămână.

Sângele, fluidul vital

Aproape toate cele de trebuință într-o zonă a corpului sau în alta ajung acolo purtate de fluxul sangvin. El aprovi­zionează întregul organism, nu numai cu nu­trienții necesari, ci și cu oxigenul indispensabil vieții. Pe acesta din urmă, sângele îl preia din plămâni, pentru a-l transporta până la celule. Pe aceleași trasee ale sistemului vascular călătoresc și celulele speciale cu funcții imunitare, mobili­zate pentru a interveni în punctul unde s-a de­clanșat o infecție. În fine, sângele mai are și rolul de a distribui căldura în corp.

Dacă ar fi desfășurate și puse cap la cap, va­sele ce compun sistemul nostru circulator ar tota­liza circa 100.000 kilometri, ceea ce înseamnă că ar putea să înconjoare de 2,4 ori globul pămân­tesc la ecuator. În această imensă rețea se găsesc, la adulți, între cinci și șase litri de sânge. Cu fiecare contracție, inima pompează în artere o cantitate de aproximativ 70 mililitri, așadar ea pune în mișcare cam cinci litri pe mi­nut, respectiv 7.200 litri în decur­sul unei zile.

Analizele de sânge

Sunt decisive pentru informa­țiile pe care ni le oferă asupra stării noastre generale de sănătate. Se determină numărul hematiilor, leucocitelor și trombocitelor, ca și concentrația hemoglobinei. Valorile pot indica prezența unor inflamații sau tumori, precum și o eventuală anemie, ajutând astfel la diagnosticarea diferitelor afecțiuni. În situația când se suspectează o infecție acută sau cronică, se include în hemoleucogramă și formula leucocitară, o analiză ce constă în determinarea precisă și diferențiată a numărului celor cinci ti­puri de leucocite cu func­­ții specifice (neutro­file, bazofile, eozinofile, mono­cite și limfocite). La analizele de rutină, făcute periodic în scop preventiv, este evaluat și pro­filul lipidic, respectiv nivelul grăsimilor din sân­ge. Dacă rezultatele eviden­țiază valori crescute (coles­terolul total mai mare de 200 mg/dl și tri­gliceridele peste 150 mg/dl), există pericolul ca excesul de grăsimi să se depună pe pereții vaselor de sânge, sporind riscul de ate­roscleroză, accident vascular cerebral sau afecțiuni cardiace. O serie de alte valori ajută de asemenea la identificarea unor patologii exis­tente. Depășirea limitelor considerate normale la probe­le hepatice GOT, GPT, AP și GGT trădează apariția unor tulburări în funcționarea fica­tului, valorile crea­tininei și ureei permit medicului să evalueze starea rinichilor, iar rezul­tatele la testele TSH (hormonul de stimulare tiroi­diană), T3 (triiodoti­ronina) și T4 (ti­ro­xina) pot scoate la lumină anumite dezechilibre interve­nite în func­țio­narea tiroidei. Atunci când este necesar, și carențele nutrițio­nale pot fi depistate cu ajutorul analizelor de laborator.

Cu toate că medicina modernă a înregistrat progrese spectaculoase, oamenii de știință n-au reu­șit până în prezent să realizeze o variantă artifi­cială a sângelui. Prețiosul fluid ia naștere numai în organismul nostru – și anume, formarea compo­nentelor lui celulare se produce în măduva osoasă, prin procesul numit hematopoieză. În anumite îm­prejurări, cum sunt accidentele, intervențiile chi­rurgicale majore sau unele boli (ca leucemia și anemia hemolitică), oamenii pierd cantități însem­nate de sânge și necesită transfuzii pentru a supra­viețui. În general, sângele colectat de la donatorii voluntari nu este suficient ca să acopere nevoile spitalelor. Aceasta este o situație cu care sistemul sanitar se confruntă de ani de zile, iar pandemia n-a făcut decât să ducă la o creștere a deficitului. De aceea, medicii se văd obligați uneori să-și amâ­ne operațiile programate sau încearcă să obțină sângele pentru transfuzii de la rudele și prietenii apropiați ai pacienților. Necesarul de sânge al spitalelor din România se ridică la 500.000 de unități anual (unitate însemnând cantitatea de 450 mililitri, recoltată în mod obișnuit la o donare). Bărbații pot dona sânge de 5 ori în cursul unui an, iar femeile de 3 ori.

Probele de foc ale verii

Lunile fierbinți ale verii ne dăruiesc soare din belșug și bună dispoziție, dar totodată supun organismul la probe de foc. Dacă știm ce avem de făcut, le vom trece cu bine.

Dureri de cap

În zilele când ne sufocăm de căldură, avem deseori dureri de cap sâcâitoare. Un remediu excelent contra lor s-a dovedit a fi uleiul de lavandă. Înmuiați un șervet în apă rece, apoi stoarceți-l, puneți pe el două picături de ulei de lavandă și aplicați-l pe frunte. Seara, zăduful din dormitor vă împiedică să adormiți? Cele două picături de ulei, puse pe pernă înainte de culcare, vor rezolva și această problemă.

Picioare umflate

Vara este sezonul fustelor, rochiilor și al pantalonilor scurți, o îmbrăcăminte ușoară, care permite corpului să respire. Cu toate acestea, temperaturile ridicate dilată vasele, tulburând circulația venoasă. Drept urmare, picioarele se umflă și le simțim grele ca plumbul. Soluția: dimineața și seara, plimbați dușul cu apă rece câte un minut pe fiecare picior. Astfel vă întăriți vasele de sânge, pentru ca ele să se poată adapta mai ușor la caniculă.

Transpirație abundentă

La temperaturi de peste 30 de grade, începem să transpirăm abundent și, prin transpirație, pier­dem magneziu. Astfel se poate ajunge la o carență, care de­clanșează crampe musculare la nivelul gambelor. Un pahar de băutură tonică (Schweppes sau ceva asemănător) vă ajută să scăpați repede de ele, deoa­rece chinina conținută în răco­ritoarele tonice are un efect antispastic similar cu cel al mag­neziului. Atenție însă: chi­nina le este contraindicată per­soanelor care iau medica­men­te anticoagulante sau își tra­tează o aritmie cardiacă. Preventiv, pentru a vă asigura un aport corespunzător de magneziu, mâncați nuci sau semințe de dovleac.

Insolație

Dacă vă expuneți direct la soare, cu capul descoperit, mai ales între orele 11 și 15, riscați o hipertermie care irită meningele. Câteva ore mai târziu, vor apărea și simptomele tipice ale insola­ției: amețelile sau senzația de greață. Pentru a evita asemenea neplăceri, purtați o pălărie de paie când stați mai multă vreme la soare – de pildă, când lucrați în grădină.

Arsuri solare

În ciuda cremei cu factor de protecție solară 30 sau mai mult, v-a ars soarele? Pentru început, calmați-vă pielea cu un duș rece sau un gel hidratant cu aloe vera, cumpărat de la farmacie. Apoi, preparați-vă un amestec din 250 grame brânză de vaci, 2 linguri cu miere și 1 lingură cu zeamă de lămâie. În­tindeți mixtura într-un strat gros pe porțiunea de piele afectată și lăsa­ți-o să acționeze 20 de minute, după care o îndepărtați, spălându-vă cu apă rece.

Infecții alimentare

Vara oferă germenilor de tot felul condiții optime de proliferare și, din această cauză, alimentele se alterează mai repede ca de obicei. Dacă mâncăm alimente pe care bac­teriile au început deja să le descompună, in­tes­tinul se revoltă și se pornește diareea. Pentru a o stopa, beți după fiecare scaun câte 150 mililitri suc de portocale, în care ați adăugat 4 lingurițe cu glucoză, trei sferturi de linguriță cu sare și 1 linguriță cu praf de copt.