Mă numesc Angela, am 47 ani, sunt căsătorită și am 2 copii. În urmă cu 10 ani am făcut o operație de histerectomie parțială, în urma căreia m-am simțit foarte rău. Am început să am stări de neliniște, irascibilitate, palpitații, bufeuri, insomnie, o lipsă de aer care mă făceau să mă întreb ce se întâmplă cu mine. La început nu am făcut legătura între operație și sănătatea mea, care se șubrezea cu fiecare zi. Faptul că nu mă mai simțeam bine mă făcea să mă răzbun pe cei din jurul meu, aveam niște crize de nervozitate, încât nu mă mai recunoșteam nici eu. Simțeam o apăsare pe piept, noaptea plângeam că nu mă puteam odihni și credeam că voi muri. Intrasem în panică și îmi era teamă să rămân singură. Fusesem un om sănătos, voiam sănătatea înapoi, voiam viața de familie, liniștea, înțelegerea de până atunci. A durat câțiva ani, până când… Într-o zi, am primit de la cineva un cățeluș drăguț, cu care am început să ies la plimbare. Am întâlnit și alți iubitori de animale, am legat prietenii, am socializat și cu timpul am început să mă simt mai bine. Atunci când plângeam, cățelul venea și îmi lingea lacrimile de pe obraz. Am început să îl iubesc din ce în ce mai mult. Acest animăluț ne-a unit familia, am început să râdem mai mult, să ne jucăm, să ne bucurăm unii de alții. Pot să spun că de când a intrat cățelul pe ușă a intrat și o rază de soare pe fereastră.
După o vreme, într-una din plimbările noastre cu cățelul, Dumnezeu ne-a purtat pașii într-o zonă în care nu mai fusesem vreodată, prin niște „coclauri”. Acolo am auzit mieunat de pisică și m-am dus să văd ce este. Am găsit 3 pisoiași aruncați în niște buruieni, mici, frumoși, cu ochișori albaștri, și care cereau ajutor pe limba lor și cât puteau ei de tare. I-am luat, am oprit doi dintre ei, și unul l-am dat altcuiva. I-am hrănit cu pipeta câteva zile, apoi cu lapte amestecat cu hrană pentru pisici. Acum au ajuns maturi și ne bucurăm și de ei, pentru că se joacă, se fugăresc, îl enervează pe cățel, acesta fuge după ei și noi toți ne distrăm și râdem ca nebunii, cum nu am râs în viața noastră; iar eu am uitat de boală, sunt alt om, mă bucur de viață, suntem o familie unită și fericită, și dacă vă spuneam că o rază de soare a intrat odată cu cățelul, să știți că odată cu pisicuțele a intrat tot soarele la noi în casă.
Îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că mi-a dat o familie, 2 copii pe care îi ador, dar îi mulțumesc și pentru că mi-a scos în cale pisicile, și pentru cățel, că ei mi-au redat sănătatea, liniștea, încrederea în mine.
Le recomand tuturor celor cărora Dumnezeu le scoate în cale un pisoi sau un cățel să nu îl ocolească, să îl ia acasă, să îi acorde o șansă, și vor primi atâta recunoștință și dragoste din partea lor, cum nu își imaginează. Animalele sunt create ca să ne încălzească sufletele, să ne încânte privirile, să ne îmbogățească viața.
Vă doresc sănătate, mulțumire sufletească și fericire în familie, tuturor!
ANGELA – Sfântu Gheorghe
