Cum m-am vindecat…

Mă numesc Angela, am 47 ani, sunt că­să­torită și am 2 copii. În urmă cu 10 ani am făcut o operație de histerec­tomie par­țială, în urma căreia m-am simțit foarte rău. Am început să am stări de neliniște, irascibi­litate, palpi­tații, bufeuri, insomnie, o lipsă de aer care mă făceau să mă întreb ce se întâmplă cu mine. La început nu am făcut legătura între operație și sănătatea mea, care se șubrezea cu fiecare zi. Faptul că nu mă mai simțeam bine mă făcea să mă răzbun pe cei din jurul meu, aveam niște crize de nervozitate, încât nu mă mai recunoșteam nici eu. Simțeam o apăsare pe piept, noaptea plângeam că nu mă pu­team odihni și credeam că voi muri. In­trasem în panică și îmi era teamă să rămân sin­gură. Fusesem un om sănătos, voiam sănătatea îna­­poi, voiam viața de familie, liniștea, înțe­legerea de până a­tunci. A durat câțiva ani, până când… Într-o zi, am primit de la cineva un că­țeluș dră­guț, cu care am început să ies la plim­bare. Am întâlnit și alți iubitori de ani­male, am legat prie­tenii, am socializat și cu timpul am început să mă simt mai bine. Atunci când plân­geam, cățelul venea și îmi lingea la­cri­mile de pe obraz. Am început să îl iubesc din ce în ce mai mult. Acest animăluț ne-a unit familia, am înce­put să râ­dem mai mult, să ne ju­căm, să ne bu­curăm unii de alții. Pot să spun că de când a intrat că­țelul pe ușă a intrat și o rază de soare pe fereastră.

După o vreme, într-una din plim­bările noas­tre cu cățelul, Dum­nezeu ne-a purtat pa­șii într-o zonă în care nu mai fusesem vreodată, prin niște „co­clauri”. Acolo am auzit mieunat de pisică și m-am dus să văd ce este. Am găsit 3 pisoiași aruncați în niște buruieni, mici, frumoși, cu ochi­șori albaștri, și care cereau aju­tor pe limba lor și cât puteau ei de tare. I-am luat, am oprit doi dintre ei, și unul l-am dat altcuiva. I-am hrănit cu pipeta câteva zile, apoi cu lapte amestecat cu hrană pentru pisici. Acum au ajuns ma­turi și ne bucurăm și de ei, pentru că se joacă, se fugăresc, îl ener­vează pe cățel, acesta fuge după ei și noi toți ne distrăm și râdem ca nebunii, cum nu am râs în viața noastră; iar eu am uitat de boală, sunt alt om, mă bucur de viață, suntem o familie unită și fe­ricită, și dacă vă spuneam că o rază de soare a intrat odată cu că­țelul, să știți că odată cu pisi­cuțele a intrat tot soarele la noi în casă.

Îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că mi-a dat o familie, 2 copii pe care îi ador, dar îi mul­țumesc și pentru că mi-a scos în cale pi­sicile, și pentru cățel, că ei mi-au redat sănă­tatea, liniștea, încrederea în mine.

Le recomand tuturor celor cărora Dum­nezeu le scoate în cale un pi­soi sau un cățel să nu îl ocoleas­că, să îl ia acasă, să îi acorde o șansă, și vor primi atâta recu­noș­tință și dra­goste din partea lor, cum nu își imaginează. Animalele sunt create ca să ne încălzească su­fletele, să ne încânte privirile, să ne îmbo­gă­țească viața.

Vă doresc sănătate, mul­țu­­mire sufletească și fericire în familie, tuturor!

ANGELA – Sfântu Gheorghe