Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Campionii diasporei

– Sunt copiii românilor plecați în străinătate. Inteligenți, talentați, muncitori, se afirmă în tot mai multe domenii, fiind priviți cu admirație și respect. Chiar dacă trăiesc departe de țară, acolo unde părinții lor au reușit să-și facă un rost, ei schimbă în bine imaginea inter­na­țională a unei Românii mereu repetente. Este și cazul „ero­ilor” pe ca­re vi-i prezentăm în paginile revistei, „ași tineri” ai spor­tului mondial –

Emma Răducanu – Zâmbetul biruinței (Foto: Getty – 4)

Reginele sportului alb

De aproape un deceniu, de când Simona Halep a urcat în vârful clasamentului WTA, câștigând inclusiv două turnee de Mare Slem, amatorii de tenis din România au fost niște răsfățați. Chinuită de accidentări după succesul istoric de la Wimbledon 2019, împotriva Serenei Williams, Simona Halep n-a mai izbutit, recent, calificări în fazele finale ale marilor turnee.

Dar, chiar și așa, numele românești continuă să facă furori la turneele de Mare Slem. Emma Răducanu este, zilele acestea, un nume pe buzele tuturor: tânăra de 18 ani e considerată noua senzație a tenisului mondial, după ce a reușit, în premieră mondială, să câștige un concurs de Grand Slem venind din calificări!

Acum exact 2 ani, un alt nume cu rezonanțe românești urca în elita tenisului: la 19 ani, Bianca Andreescu câștiga și ea Open-ul american de la Flushing Meadows. Practic, în numai 2 ani, trei dintre cele mai prestigioase trofee din tenisul feminin – Wimbledon și US Open – au fost câștigate de sportive cu nume românești! Însă, spre deosebire de succesele Simonei Halep, în dreptul marilor victorii obținute acum 2 ani de Bianca Andreescu și acum câteva săptămâni de Emma Răducanu nu mai stă steagul României, ci însemnele altor țări, Canada, respectiv Marea Britanie…

Și Bianca Andreescu, și Emma Răducanu s-au născut în Canada, acolo unde emigraseră părinții lor. După câțiva ani petrecuți în România, Bianca Andreescu a revenit peste Ocean, unde, cu sprijinul federației de tenis de acolo, a pus bazele carierei sale de azi.

Pă­rinții Emmei Răducanu au decis să se mute în An­glia, pe când fiica lor avea doar doi ani. Emma a primit cetățenie britanică și a făcut primii pași în spor­tul de performanță pe terenurile de tenis de la Londra. Po­veș­tile Biancăi și ale Emmei sunt poveștile a sute și sute de mii de copii ai căror pă­rinți au plecat din România, unii îm­pinși de nevoi, alții cu dorința de a per­forma profe­sional, ori de a câștiga mai mult decât li se oferea în țară.

Copiii românilor plecați imediat după Revoluție sunt oameni în toată firea acum. În urma lor vine generația născută după 2007, după marele val de emigrare generat de intrarea României în Uniunea Europeană, care le-a adus cetățenilor noștri dreptul de a lucra liber în Occident. Cres­cuți în condiții mai bune decât ar fi avut în țara de origine, beneficiind de ajutorul unor sisteme de formare mai performante decât la noi, co­piii emi­granților au început să se afirme prin ta­­lent și putere de muncă.

După ce ani de zile au fost arătați cu degetul, ponegriți fără drept de apel, tinerii români din Occident devin motiv de mân­drie pentru țările de adopție. Este și cazul Emmei Răducanu, ado­les­centa în vârstă de 18 ani, câști­gă­toarea ma­relui tur­neu U.S. Open, felici­tată de regina Angliei, dar și de politicienii bri­tanici, care vedeau în imi­grația ro­mânească din Anglia… o povară. Me­ciul Emmei Ră­ducanu s-a în­cheiat cu un „as”, o lo­vitură mă­iastră, cu re­percusiune directă și în Româ­nia.

EMMA RĂDUCANU

Premiantă la școală, premiantă pe teren

Până în vara aceasta, Emma Ră­ducanu era complet necunoscută în lumea bună a tenisului profe­sio­nist. Încă bâjbâia prin turnee mici, unde nu trecea mai mult de două tururi. Fu­sese mereu preocupată să țină ritmul și cu școala, nu doar cu sportul de perfor­manță. Și totuși, organiza­torii puter­ni­cului turneu de la Wim­ble­don au decis să îi ofere tinerei de 18 ani o invi­tație specială pe tabloul principal al con­cur­su­lui din acest an.

„Cine este aceas­tă Emma Răducanu, care joacă pentru Marea Bri­tanie?”, s-a întrebat lumea sportului. Răspunsul n-a în­târziat. Jur­naliștii aveau să afle povestea talentatei ado­lescente, fiica unui emigrant român și a unei chine­zoaice, născută în Canada și crescută în Ma­rea Bri­tanie, de la doi ani. Pasionat de sport, Ion Răducanu, tatăl Emmei, are un rol principal în des­tinul fiicei sale. A încu­rajat-o să încerce, de mică, mai multe discipline, de la înot și baschet, la echitație și moto­ciclism, ba, mai mult decât atât, a încurajat-o să nu se dea niciodată bătută. „Chiar nu mi-a plăcut tenisul la început”, mărtu­risea Emma. „Tata mă cam forța să joc, dar am în­ceput să concurez și am simțit că am acel spirit com­petitiv în mine și că îmi place să lupt”.

Teme, pe terenul de sport

Pe cât de ambi­țioasă o descriu primii săi an­trenori, tot pe atât de bună elevă și-o amintesc și profesorii ei. Nu mai de­parte de anul acesta, după succesul de la US Open, Emma a susținut două examene importante: la matematică și economie, ambele trecute cu notă maximă! Cum terenurile de antrenament se aflau la doi pași de liceul de fete la care învăța, Emma era adesea văzută scri­indu-și temele între meciurile de tenis.

Cotidianul britanic „The Sun” scrie că, încu­ra­ja­tă de re­zultatele de la liceu, Emma visa la o ca­rie­ră de avocat și a trimis cereri de admitere la mai multe universităţi din Anglia şi Statele Unite. Re­zul­­tatele sportive din vara aceasta au obligat-o să-și amâne ambițiile academice. Venită din cali­fi­cări, cu trei meciuri în spate, tânăra tenismenă a im­presio­nat pe toată lumea la turneul de Mare Slam U.S. Open, unde a trecut peste nume mari din circuit și a câștigat trofeul fără să piardă un set! Un parcurs istoric, sus­ți­nut de un tenis de ca­litate și de un joc dis­­­ci­plinat și inteligent, pe care și Emma, și spe­cia­­­liștii, îl pun pe sea­ma influenței pe care școala bu­nă de la Lon­dra l-a avut în dez­voltarea ei. După suc­cesul de la US Open, toată lumea e de acord: vom auzi mulți ani de a­cum încolo de aceas­tă ma­­re sportivă cu ori­gini ro­mânești: Emma Ră­du­canu.

„Mamaie”, zacusca și sărmăluțele

„Ești mai bună decât a crezut tatăl tău!”, i-a transmis, după marea fi­nală de la New York, Ion Răducanu fiicei sale. „E un om foarte greu de mulțumit, dar am reușit s-o fac”, avea să povestească Emma.

Tânăra tenismenă este foarte atașată și de bunica ei din partea tatălui, care locuiește în Bucu­rești și pe care fata o vizitează ori de câte ori are ocazia, pentru a se bucura de zacuscă, de sărmăluțe și de celelalte bunătăți pe care i le pregătește „Ma­maie”. Nostalgia după mân­căru­rile făcute de „Mamaia” se vede și în pre­ferințele familiei Răducanu, care e clientă fidelă a unui foarte cunoscut restau­rant cu profil românesc din Lon­dra, după cum a aflat curioasa presă tabloidă britanică.

Despărțite vreme de peste un an din pricina pandemiei, Emma și bu­nica ei se vor putea revedea în toam­­na aceasta. Emma Răducanu a primit o invitație de a participa la un turneu de tenis organizat la Cluj, la sfârșit de octombrie. Ar fi o ocazie minu­nată de a-și întâlni și numeroșii fani pe care și i-a făcut în România în lunile acestea, dar și de a o revedea pe jucătoarea ei favorită și modelul ei declarat, Simona Halep, care a anun­țat deja că va fi prezentă la „Tran­sylvania Open” din Cluj.

BIANCA ANDREESCU

Cu steagul României la rever

Născută tot în Canada, cu doar un an înaintea Emmei, Bianca Andreescu are o poveste cu parcurs variat. Nicu Andreescu, tatăl ei, acceptase un post foarte bun în industria auto de peste ocean, dar când fetița avea 6 ani, a decis să se întoarcă în Ro­mânia și să pună bazele unei afaceri de familie, alături de soția sa, Maria.

Bianca Andreescu a luat primele lecții de tenis la Pitești, de la un prieten de-al tatălui său, progresând și la limba română, pe care o vorbește acum la perfecție. Reîntorși în Ca­na­da, după ce și-au închis afacerea din România, so­ții Andreescu au continuat să in­ves­tească în ca­riera sportivă a fiicei lor. Rezul­ta­tele nu au întârziat să apară și fe­de­rația canadiană de tenis a inclus-o pe Bi­an­ca într-un ge­neros program de finan­țare.

Ajunsă nu­mă­rul 3 în lume, la ju­nioa­re, și câștigătoare a unor turnee prestigioase, Bian­ca Andreescu a făcut pasul decisiv spre consacrare, la US Open, în 2019. Chiar dacă accidentările au chinuit-o constant, Bianca și-a dovedit talentul și caracterul puternic și a rede­venit, în ultimele luni, sportiva care impresionase o întreagă planetă. Deși concurează pentru Canada, Bianca vorbește mereu în limba română cu susținătorii ei români, îi trans­mite mesaje tot în română tatălui său, pe rețelele sociale, și nu uită să alăture steagul tricolor lângă cel canadian, de câte ori scrie pe Internet. O fată pe cinste, care nu a ui­tat de unde a plecat și pe care nu poți să nu o îndră­gești!

CATALOGUL CU PREMIANTI

VLAD DASCĂLU

Olimpic printre „pălmașii” din Spania

Vlad Dascălu s-a născut și a copilărit la Buda, un sătuc liniștit de lângă Fălticeni. A fost învățat de mic cu munca și cu greutățile vieții la țară, dar cel mai greu i-a fost când împreună cu sora lui, au ajuns în grija unor rude, cât timp părinții se aflau la muncă în Spania, în căutarea unui trai mai bun. Dar familia s-a reîntregit.

Avea 9 ani când, de mână cu sora lui, a ajuns într-un sătuc din provincia spaniolă La Rioja. Vlad recunoaște că nu i-a fost ușor să se adapteze la noua viață și la noua limbă, dar mersul cu bicicleta în piațeta din centrul satului l-a apropiat de copiii de acolo. Cu timpul, joaca a devenit pasiune pentru Vlad, care a obținut, de la primele încercări, rezultate excepționale la „mountain bike”. Campion eu­ropean și mondial de juniori în 2019 (primul în istoria ciclismului românesc!), Vlad Dascălu a ales să concureze pentru România la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo, unde a ocupat un extraordinar loc 7. Între timp, a obținut rezultate și mai bune la concursurile de cupă mondială împotriva celor mai buni cicliști din lume (locul doi, chiar săptămâna trecută!) și se anunță mare favorit la medalii pentru România la Olimpiada de la Paris.

NICU, FLORIN și ANDREI

Speranțe pentru fotbalul românesc

Florin Andone

Echipele de juniori și tineret ale marilor cluburi de fotbal din Occident – de la Inter Milan, AS Roma, F.C. Barcelona și Real Madrid – au printre „speranțele” lor și mulți ro­mâni talentați, cu șanse mari de a îmbrăca și tri­coul galben al naționalei României. De altfel, în ea a și debutat un ju­cător naturalizat din Ger­mania, fiul unor ro­mâni stabiliți de mulți ani acolo. Este vorba despre Maxi­mi­lian Ni­cu, cel care, în urma evo­lu­țiilor ex­celente de la Hertha Berlin, a fost chemat, în 2009, de selecțio­nerul Victor Pi­țurcă, să se alăture echi­pei noastre.

Re­cent, Flo­rin Andone, născut la Botoșani și emigrat în Spa­nia, alături de mama sa, la vârsta de 12 ani, a ales și el să joace pentru România. Născut la Aiud și plecat în Spania, de la 6 ani, Andrei Rațiu a de­butat și el, de curând, la echipa națională și se anunță un jucător cu un viitor frumos. Mulți specia­liști cred că ma­rea șan­să a Ro­mâniei de a re­veni în elita fotba­lu­lui mondial este legată de generația de tineri care se formează la clu­buri serioase din Occi­dent.

KARIM DAVID ADEYEMI

Marea speranță a Germaniei are mamă româncă!

Născut la München, din tată nigerian și mamă româncă, Karim Da­vid Adeyemi este marele pariu pentru viitor al selecționerului echipei de fotbal a Germaniei, Hansi Flick. Băiatul în vârstă de 19 ani a început fotbalul la juniorii lui Bayern München și a semnat recent cu echipa de fotbal din Salzburg, un oraș mai aproape de München-ul natal, în care el și părinții săi se simt foarte bine.

Cotat deja la 10 milioane de euro, Ade­yemi a câștigat, cu selecționata sub 21 de ani a Germaniei, Campionatul European din acest an și a contribuit la câștigarea even­tului pe plan intern, de către RB Salzburg, în ultimele două sezoane. Ca să se asigure că România sau Nigeria nu vor face demersuri pentru a-l tenta să le reprezinte la nivel de seniori, oficialii germani l-au con­vocat deja la prima echipă, unde a și marcat un gol, chiar la debut.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian