Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE
„Johannis nu a încălcat nicio constituție”
– Am asistat, zilele acestea, la victoria premierului Florin Cîțu, la congresul PNL. Lupta pentru șefia USR-PLUS e și ea aproape decisă. Care credeți că sunt perspectivele guvernării, în noul context politic?

– Congresul PNL, ca și cel al USR-PLUS, erau considerate de președintele Klaus Iohannis ca repere finale pentru încheierea unei crizei politice care durează deja de o lună. Criza nu s-a terminat, din păcate, ba chiar pare să se ascută la modul foarte serios. USR își menține poziția de a nu reveni la guvernare, câtă vreme premier e Florin Cîțu. Și Dan Barna, și Dacian Cioloș au afirmat că stilul lui Cîțu le-a înlesnit unitatea în partid. Par foarte hotărâți în această decizie! În aceste condiții, nu rămâne decât varianta unui guvern minoritar PNL – UDMR, dar cu costuri, căci UDMR va profita de această poziție decisivă pe care o are și își va reactiva obișnuitele pretenții suveraniste. Dar chiar și cu UDMR, voturile sunt insuficiente, așa că PNL-ului nu-i rămâne decât să negocieze cu PSD o susținere în Parlament mai pe sub mână, deși PSD informează că nici pomeneală de așa ceva. Ba amenință, la rându-i, cu moțiune de cenzură, dacă cea depusă de USR și AUR nu își atinge ținta. În afară de asta, expiră și interimatul miniștilor numiți în locul celor de la USR-PLUS, și peste 20 de zile premierul ar trebui să se prezinte oricum în Parlament pentru un vot de încredere în noua formulă guvernamentală. Cum se vede, în ciuda victoriei lui Florin Cîțu, lucrurile nu s-au tranșat: e limpede că un guvern minoritar nu va rezista, va cădea la prima moțiune de cenzură, mai ales că PNL și-a ostilizat în timpul campaniei electorale, dar și în timpul congresului, tabăra Ludovic Orban.
– Lui Orban cum îi citiți în cafea?
– Chiar a doua zi după congresul PNL, l-am auzit pe Ludovic Orban, care părea împăcat cu situația, anunțând că va milita în continuare pentru valorile liberale, dar în ce format politic o va face, rămâne de văzut. Sună cumva a desprindere de PNL, ceea ce ar fi catastrofal chiar pentru Orban. Întotdeauna cei care au pierdut alegerile interne și și-au făcut un nou partid rupând din partidul-mamă (vezi Meleșcanu, Tăriceanu, Ponta și Udrea) au dispărut, până la urmă, cu partidele lor cu tot.
– Orban s-a plâns și de fraternizarea lui Klaus Iohannis cu Cîțu, acuzându-l că a încalcat constituția, intervenind la congres, în mod evident, în favoarea actualului premier…
– Adevărul e că Iohannis nu a încălcat nicio constituție. Constituția are o singură interdicție, și anume ca președintele să nu fie membru al unui partid. Altceva nu scrie în Constituție. Așa că toți cei care îl acuză pe președinte forțează o interpretare care nu are legătură cu Constituția. Nu scrie nicăieri că președintele trebuie să fie echidistant, iar președintele nici nu poate fi echidistant, nici în ce privește toate partidele, nici în ce privește un singur partid. E om politic și are opțiunile sale, ca oricare dintre noi. Singura problemă de discutat este de ce l-a susținut pe Cîțu cu atâta ardoare? Ce argumente au pledat cu așa putere în favoarea lui Cîțu, încât președintele, de felul lui mai rezervat, a ieșit la atac în favoarea lui? Victoria lui Cîțu, o victorie previzibilă și anunțată, e, așadar, o victorie „a la Pirus”, cu foarte multe semne de întrebare și cu multe necunoscute. Congresul PNL nu a pus capăt crizei, ci pare să o fi mutat într-un moment și mai dificil pentru România. Într-o perioadă extrem de critică, cu iarna care se apropie, cu explozia prețurilor la energie și gaze, cu pandemia care e în puternică revenire, să ai un guvern care atârnă de un fir de păr, nu e o situație politică deloc de invidiat.
– Având în vedere gravitatea momentului, n-ar fi mai înțeleaptă susținerea guvernului Cîțu, măcar până la primăvară?
– Într-adevăr, situația complicată în care ne aflăm ar putea fi un motiv pentru partidele din opoziție, atât pentru USR-PLUS, cât și pentru PSD, să lase guvernul să lucreze în continuare, să se lupte cu problemele și să vadă mai apoi ce se va întâmpla, mai ales că ar fi în folosul lor electoral. Orice greșeală, orice situație grea, din punct de vedere medical sau economic, se va sparge în capul PNL, ceea ce va avantaja PSD, care deja e în față în sondaje. PSD a ajuns la 35%, iar PNL la maximum 20%! Iar dacă persistă în stilul ăsta, s-ar putea să scadă în continuare și să avem, în 2024, când sunt programate toate seriile de alegeri, surpriza ca PSD să le câștige pe toate. Dar în contextul actual, s-ar putea ca aceste calcule de responsabilitate, de milă, de silă, de compasiune, să piară în fața urii, a ranchiunii care a cotropit scena politică. Vom vedea ce primează: calculele raționale – să-i lăsăm să se descurce peste iarnă și om culege noi roadele – sau „Nu-i mai suportăm, să plece!”. Suntem între cele două ipoteze și tare mă tem că va câștiga, ca întotdeauna, cea mai rea.
„Sperăm că vom atrage cât mai mulți bani”
– Sunt două șanse importante, care ar putea spori cota de încredere în guvernarea actuală: „Planul Național de Redresare și Reziliență” și programul național „Anghel Saligny”. Pot deveni ele un argument pentru ca PNL să rămână, cu șanse la următorul tur de alegeri?
– Și PNRR-ul, și „Anghel Saligny” sunt niște oferte de natură să incite așteptările electoratului. Dar aici câștigurile politice vin indirect. Până să se facă autostrăzile din PNRR sau din „Anghel Saligny”, vor trece ani, până să se bage apă în comune, vor trece ani. Or, PNL e obligat să ofere ceva acum, pe loc. Va conta mult felul în care guvernul va reuși să gestioneze situația prețurilor din energie și costul căldurii, căci problemele astea le simte fiecare dintre noi, zi de zi. Iar aici deja s-au bâlbâit guvernanții: au anunțat compensații la căldură și energie, cu promisiunea că nimeni nu trebuie să se deplaseze nicăieri, ca să depună vreun act. Acum au revenit, iar cei care vor compensații trebuie să completeze un formular de vreo 14 pagini, să-și declare veniturile, și iar începe nebunia, iar se numără găinile din curte, iar se pun oamenii pe drumuri. Cum să completeze cineva de la țară un formular de 14 pagini?
În ce privește PNRR, iată că Ursula von der Leyen a venit la București, confirmând semnarea proiectului, care era bănuit de toate relele. Mai bine mai târziu decât niciodată, bine că s-a aprobat. Asta nu înseamnă că banii vin imediat, până la sfârșitul anului. E vorba despre 30 de miliarde de euro, care ne stau la dispoziție pentru patru ani. Întrebarea e dacă vom fi capabili să absorbim acești bani. Am mai avut noi fonduri la dispoziție și abia dacă am fi atras jumătate din ele. Avem banii puși deoparte, dar mai trebuie să îi și luăm, să vadă oamenii că s-a făcut ceva cu acei bani, să se vadă într-un drum, într-o canalizare, să nu ajungă iar în studii de fezabilitate și în consultanță, în analize și sinteze. Nu ne facem iluzii, dar să sperăm, totuși, că vom atrage cât mai mulți bani. La fel și cu „Anghel Saligny”, vom vedea ce va fi, căci de aici a pornit scandalul din coaliție, Deocamdată, să vedem dacă rezistă guvernul…
„Statul paralel e statul oficial”
– S-a tot invocat în ultima vreme ipoteza implicării serviciilor de informații în deciziile politice. Orban se plângea de implicarea serviciilor în debarcarea sa, Barna și Cioloș se înțeapă, și ei, pe tema susținerii din umbră a serviciilor. Liviu Dragnea, care vrea acum să-și facă un nou partid, vorbea și el despre un „stat paralel”. Chiar atât de invazive și de puternice să fie serviciile?
– Toată lumea vorbește de implicarea serviciilor, dar numai după ce pierde puterea. Cât timp conduc guverne, conduc țara, primăriile etc, totul e în ordine. De fapt, nu e niciun fel de stat paralel: e statul oficial, căci pe șefii serviciilor de informații îi știe toată lumea, pe președinte îl știe toată lumea, pe politicieni, la fel. Ce e paralel aici? „Paraleli” ar fi cei care nu sunt în aceste structuri, nu sunt numiți, nu sunt votați, dar care fac toate jocurile pe dedesubt. E adevărat că există tot felul de dezvăluiri, care confirmă ceea ce tabloul în sine arată: intervenția serviciilor în mai toate domeniile. Au și dreptul prin lege să aibă firme, au informații și, bineînțeles, se amestecă și în numirile de politicieni. Nu cred că vreun președinte sau vreun premier a fost numit fără avizul – sau, de multe ori, sprijinul concret – al serviciilor. Când a fost ales Emil Constantinescu, Virgil Măgureanu, șeful SRI de atunci, a ieșit și a anunțat că a votat schimbarea, întărind o direcție care exista în favoarea Convenției Democratice. Felul în care arată România azi, din toate punctele de vedere, economic, politic, social, sanitar chiar, e rodul acestei politici influențate de servicii. Dacă măcar făceau o treabă bună! Să fi avut o economie prosperă, privatizări reușite, spitale sănătoase, ai fi zis că și-au mai spălat din păcate. Dar și-au văzut de interesele lor, și-au pus în frunte oamenii lor, și iacătă-i cum arată, că politicienii sunt pe ultimul loc în încrederea populației, cu partidele lor cu tot! Dacă România arată cum arată azi e și eșecul serviciilor secrete. Nu au reușit să își spele păcatele de dinainte, dimpotrivă, au adăugat păcate noi.