La plecarea unui Poet – Răzvan Codrescu

O dedicație: „Prietenului Costion Nicolescu, cu complicitate întru Hristos. Răzvan Co­drescu, aprilie 2002”. „Complicitate întru Hristos…”

Plecarea lui Răzvan Codrescu din această lume mi-a fost șoc. Îl admi­ram nespus. Îmi era ne­spus de drag, cu toate că dacă am pune cap la cap timpul pe­trecut împre­ună, nu am atinge du­ra­ta a două zile. A plecat la 62 de ani și câteva luni (la fel ca Horia Ber­­nea!), „în plină pu­tere creatoare”, cum se spune, în­căr­cat de pro­iecte. Horia Bernea îi admirase prezența în spațiul publicisticii ro­mâ­nești de după decem­brie 1989. Așa l-am cunoscut și eu, ca autor al acelei reviste unice, Puncte Cardinale. O revistă de o acu­ratețe aparte, slujind cu abnegație și cu justă măsură, cauza unei drepte autentice, în care coordonata politică era atașată fără abatere celei spirituale, fiind chemată s-o transpună în viața socială. Era extrem de bine informat în domeniu. A căutat preajma celor care au străbătut ani mulți iadul concentrațional, sub diverse dicta­turi, dar îndeosebi sub cea comunistă. A fost un recu­perator al acestor valori autentice ale neamului, ig­no­rate, în general, de societatea contem­porană. Răzvan Codrescu este un poet hărăzit (des­pre poeți nu se poate vorbi decât la prezent!). Un poet ade­vărat. Poeții sunt trimișii lui Dumnezeu printre noi. Cum sunt sfinții pentru biserică, așa sunt ei pentru lumea largă. Adesea, a ales forma cea mai aproape de perfecțiunea formală a poeziei: sonetul. În ultima vreme, compusese 200 de catrene sapien­țiale, care tocmai urmau să apară în volum. Acum va fi unul pos­­tum, testamentar… Un poet al tensiunii per­ma­nente dintre erosul pământesc și erosul divin, încer­când să se facă punte. Pe undeva, un neptic, un ana­horet. Un poet al iubirii și al morții. Până și tex­tele sale politice conțin o exprimare poetică subtilă. Și, ce mândrie pentru mine, să am câteva poezii dedi­cate! E un sentiment de nedescris. Poetul își vă­dea măiestria și în traduceri. I-a ales pe doi dintre poeții cei mai dificili: misticul San Juan de la Cruz și misteriosul Dante Aligheri. Traduceri excep­ționale, poate cele mai bune ale textelor respective, la noi. Apoi, neobosita și nevăzuta trudă de editor și redactor. A făcut-o pen­tru Editura „Anastasia”, pen­tru Editura „Christiana”, pentru revista Lumea cre­din­ței și edi­tura ei. Viața i-a fost jertfă firească, fie în chilia lui de la bloc, șle­fuind cuvinte, fie în agora, atât cât a fost chemat. A fost pe deplin un om al Bisericii, cu o pregătire teologică substanțială. Anco­rat în Orto­do­xia cea mai vie, ținând la acuratețea ei dogmatică și la o slujire vie. Un om frumos. Frumos în chip spi­ritual. O fru­musețe răzbind din lăuntru. Ce profun­zime a privirii! Mereu întrebătoare, mereu parcă uimită. Un chip aureolat de un păr buclat, ca cel al arhanghelilor din icoane. Avea o vorbă așezată. Cu arare izbucniri. Dreapta judecată îi stătea temei. Un spirit critic ascu­țit, dar drept, frizând înțelep­ciunea. Un umor subtil, de cea mai bună calitate. Un prieten cald, apropiat, prezent spre ajutor, deși nu era un om al efuziunilor. A avut un rol decisiv în apariția primei mele cărți. Pe urmă și în a altora. La rândul meu, am avut marea bucurie să scriu prefața cărții sale de interviuri Sic credo. Am participat împreună la nu­meroase lansări. Un om atipic. Pe cât de con­sistentă și de variată lucrarea lui, pe atât de ignorat de me­diile intelectuale și politice vocale, dar și de media. Încă un om de care neamul său nu a profitat îndea­juns. Iubitor al Ade­vărului, doritor de continuă făp­tuire a Binelui, la el, cele două categorii erau, ca la orice poet ade­vărat, în slujirea Frumuseții („De bine nu m-am sinchisit defel,/ din adevăr am prins abia crâmpeie,/ dar frumuseții până la idee/ i-am șlefuit volutele cu zel.” – Dionis LX).

Răzvan Codrescu i-a fost pseudonimul. Pe crucea lui scrie Adolf Marian Vasile. Acum se pregătește de întâlnirea absolut personală, chip către chip, cu Dum­nezeu. Să-l însoțim cu prie­te­nia și rugăciunile noastre! Poeții nu pleacă nicio­dată, poeții rămân!