TEST – Cât de dezvoltată este inteligența sistemului dvs. imunitar?

– Cei ce știu cum să susțină activitatea celulelor imunitare vor beneficia de o sănătate perfectă. Credeți că vă numărați printre ei? Testați-vă și veți afla! –

Sistemul nostru imunitar este un veritabil superorgan: el stă neclintit la datorie, 24 de ore din 24, timp în care se ocupă de mai multe lucruri deodată. Împiedică virușii să se fixeze la nivelul mucoaselor, se mobilizează îndată ce bacteriile încep să se înmulțească într-o rană sau atunci când anumite celule, de pildă cele ale țesu­tului mamar, suferă modificări maligne și trebuie distruse cât mai repede. Performanțele lui sunt posibile datorită existenței unei structuri complexe de apărare, ce cuprinde organele pe care le-am pu­tea numi generatoare de imunitate (de exemplu, mă­duva spinării și glanda timus), stațiile de filtrare poziționate strategic (ganglionii limfa­tici), ca și ne­număratele celule imunitare specializate, anti­corpii și mediatorii chimici din limfă, din fluxul sangvin și țesuturi. Există două tipuri de imunitate, ne ex­plică specialiștii care studiază aceste meca­nisme: imunitatea înnăscută (nespecifică) și imuni­tatea dobândită (adaptativă sau specifică). Prima repre­zintă cea dintâi linie defensivă a corpului și este constituită din bariere fizice (pielea, corneea și mucoasele de pe căile respiratorii și urinare, pre­cum și din interiorul tractului digestiv), diferite secreții, în care se găsesc enzime capabile să distru­gă bacteriile (de exemplu, su­curile digestive sau lacrimile) și leucocitele, care circulă liber „în pa­trulare” prin sânge, pentru a de­pista prezența unor even­tuali in­truși. La întâlnirea cu ei, reacția se declanșează in­stantaneu: limfoci­tele produc anticorpi specifici, iar fago­citele și macrofagele distrug agentul patogen. Al doilea tip de imunitate, cea dobân­dită, se ba­zează pe capacita­tea sistemului de a recunoaș­te un antigen cu care a mai avut de-a face și de a me­mora modalitatea cea mai potrivită de anihilare a lui. Deoarece presupune un recurs la memorie și formarea anticorpilor necesari în cazul dat, răs­punsul imunitar adaptativ (secundar) apare abia după un interval de 4-7 zile. În realizarea lui sunt implicate celule imune cu „înaltă specializare”, ca limfocitele B și T.

Doriți să aflați mai mult despre strategia de apă­rare a organismului dvs. contra bolilor? Parcurgeți testul de mai jos: alegeți câte o afirmație din cele trei variante propuse de noi, vedeți dacă ați optat co­rect și citiți explicațiile.

VÂRSTA

A: Sistemul imunitar devine mai puternic în timp.

B: Dimpotrivă, el slăbește treptat.

C: Rămâne egal cu sine.

Corect: B

Și mecanismele de apărare ale corpului nostru resimt uzura vârstei. Cam după 60 de ani, sistemul imunitar formează tot mai puține celule noi și pro­duce cu mai mare greutate anticorpi. De aceea crește riscul de pneumonie și alte boli infecțioase. Eliminarea celulelor proprii care au suferit mutații se desfășoară de asemenea mai lent, din care cauză afecțiunile maligne își fac apariția mai frecvent în a doua jumătate a vieții. O altă problemă: intervin breșe în barierele de protecție ce fac parte din imu­nitatea congenitală. Pielea se subțiază și își reduce producția de defensine, substanțe importante prin efectele lor antimicrobiene. Mucoasele nu se mai regenerează la fel de repede, iar glandele din pereții stomacului secretă cantități mai mici din acidul care le-ar crea potențialilor inamici un mediu ostil. Toate acestea le oferă invadatorilor condiții favo­rabile pentru a se instala și înmulți. Și totuși, în ciuda fenomenelor inevitabile de îmbătrânire, se întâlnesc încă vârstnici de 80 de ani pe care gri­pele sezoniere și infecțiile intestinale nu reușesc să-i doboare. Dețin ei vreun secret care face ca sistemul lor imunitar să fie inatacabil? Nici vorbă de așa ceva, unicul „secret” constă în aplicarea con­­secventă a rețetelor cunoscute: multă mișcare în aer liber, somn suficient și odihnitor, evitarea ten­tațiilor primejdioase, alimentare și nu numai, o hrană sănătoasă, ședințe regulate la saună sau practicarea dușurilor alternative.

STRESUL

A: Stresul slăbește imunitatea.

B: Întărește imunitatea.

C: Nu are nicio influență asupra ei.

Corect: A și B

Durata expunerii la stres determină modul cum el se repercutează asupra sistemului nostru imun. Suprasolicitarea de scurtă du­rată (cum ar fi un exa­men) stimulează imunitatea nespecifică, înnăscută, deoa­rece sporește numărul glo­bulelor albe, al fagocitelor și celulelor ucigașe. Aceasta este o moștenire din ve­chi­me, când strămoșii noștri se găseau mereu în situații ce le amenințau viața, ca traver­sarea unui râu sau partici­pa­rea la o vânătoare, iar stresul reprezenta reacția la pericol. Însă dacă tensiunea nervoasă se cronicizează, așa cum se întâmplă în cazul pierderii locului de muncă sau al despărțirii de partener, capacitatea de autoapă­rare a organis­mului va fi afectată. De aceea, în perioadele stre­sante ne îmbolnăvim mult mai ușor.

NUTRIENȚII

A: Vitaminele A, B, C și D.

B: Oligoelementele zinc, fier și seleniu.

C: Toate cele de mai sus.

Corect: C

Pentru a funcționa optim, sistemul imunitar are nevoie de o serie întreagă de nutrienți. Printre ei se nu­mără vitamina A, pentru piele și mucoase, anu­mite vitamine din grupul B, necesare la formarea de noi celule imunitare, sau vitamina C, care acti­vea­ză leucocitele. Globulele albe ale sângelui, ele­mente de bază ale imunității, conțin o cantitate mult mai mare de vitamină C decât eritrocitele (glo­bulele roșii). Chiar și o banală infecție respi­ratorie face să scadă dramatic concentrația vitami­nei C. Și deficitul de zinc, fier și seleniu ne vulne­ra­bilizează în fața infecțiilor. De asemenea, cerce­tătorii au ajuns recent la concluzia că și substanțele vegetale secundare (ca polifenolii și carotenoidele) măresc rezistența la atacul virușilor și al bacteriilor.