Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Noi terapii anti-cancer – Există și vești bune!

– Apariția unei formațiuni maligne nu mai echivalează astăzi cu o condamnare la moarte. Oamenii de știință și medicii cunosc și înțeleg din ce în ce mai bine mecanis­mele modificărilor celulare și ale formării tumorilor, deci au posibilitatea să ofere pacienților un ajutor tot mai eficient și personalizat –

Bolile maligne ocupă un loc de frunte între pricipalele cauze de deces

Foto: Shutterstock – 13

„Aveți cancer”. În fiecare an, milioane de oa­meni primesc această sentință, formulată lapidar sau îmbrăcată în mai multe cuvinte. Cifrele sunt în creștere, deoarece prelungirea speranței de viață majorează ponderea deținută de vârstnici în totalul populației, în timp ce natalitatea se menține la cote reduse. Așadar, privită în ansamblul ei, societatea îmbătrânește. În ultimele de­ce­nii, bolile maligne ocupă un loc de frunte între principalele cauze de deces.

Totuși, există și vești bune. Cerce­tătorii s-au dedicat studierii aprofun­date a cance­rului, iar medicii on­cologi au transpus zi de zi în prac­­tică rezultatele investiga­țiilor ex­perimentale și teoretice. În pre­zent, sunt identificate pes­te două sute de tipuri dife­rite de cancer. Ele au două tră­sături comune: modificările pa­to­lo­gice ale celulelor și mutațiile gene­tice. Când se divide o celulă, se produce replicarea ADN-ului ei. Cu cât au loc mai multe diviziuni, cu atât va spori și riscul de a se strecura erori. Acestea pot duce la o în­mulțire necon­trolată a celulelor, care devine hao­tică. Pericolul de a se de­clanșa un asemenea acci­dent crește propor­țional cu vârsta, iar uneori boala malignă este deter­minată de funcționarea anormală a unor gene (atunci când deficiențele sistemelor de reparare și întreținere celulară se transmit de la părinți la co­pii). Însă cancerul poate fi provocat și de factori externi, cum sunt radiațiile solare sau fumatul. Nici alimentația nu este lipsită de însemnătate: s-a dove­dit că su­praponderalitatea, sedentarismul și diabe­tul ampli­fică riscul de cancer. Același efect îl are și carnea ținută prea mult timp pe grătar sau prăjită prea tare în tigaie: „Cine mă­nâncă o carne friptă excesiv, cu părți carbonizate, își introduce în orga­nism sub­stanțe cancerigene”, ne avertizează spe­cialiștii.

Trei piloni: operația, radioterapia și administrarea de citostatice

Dacă boala malignă s-a instalat deja, există di­ferite posibilități de a o combate. Se va alege una sau alta dintre ele, în funcție de localizarea tumorii și de stadiul în care se află afecțiunea. Când boala a apărut în interiorul unui organ (de exemplu, în intestin sau plămâni, ori s-a dezvoltat la sân sau prostată), cea dintâi opțiune terapeutică va fi in­tervenția chirurgicală. Chirurgul îndepărtează tu­mora și (ca măsură de siguranță) o anumită por­țiune din țesutul înconjurător. Însă, de obicei, ope­rația reprezintă doar primul pas în direcția vinde­cării. Următorul va fi evaluarea riscului de recidivă. În cazul când acesta este ridicat, pacientului i se va recomanda, pe lângă operație, și radioterapia, chi­mioterapia sau una dintre variantele de imuno­terapie elaborate recent.

La o ședință de radioterapie, se dirijează asupra tumorii un flux electromagnetic sau de particule sub­atomice cu energie înaltă, care acționează asu­pra țesutului neoplazic. Sursa de iradiere este pla­sată cel mai adesea în afara corpului, dar în anumite situații, se introduce chiar în interiorul țesutului bolnav, ori se așează în imediata lui apropiere. Ra­dio­terapia internă, numită și brahi­terapie, se folo­sește în special la tumorile de mici dimensiuni, de pildă, la cancerul prostatei sau cel al colului uterin. Când este utilizată postoperator, terapia radiologică are rolul de a curăța zona de eventualele celu­le maligne rămase în urma intervenției chirurgicale și, totodată, de a preveni formarea unei noi tumori pe locul respec­tiv. Dar, une­ori, se apelează la iradiere, în faza de pregătire a operației – și anume, atunci când o tumoră trebuie redusă ca mă­rime, deoarece volumul ei o face greu de abordat chirurgical. Există însă și tumori inoperabile, precum și forme de cancer ce răs­pund mult mai bine la acest tip de demers terapeutic, decât la oricare altul, caz în care radioterapia nu mai însoțește operația, ci i se substituie, deve­nind unicul trata­ment administrat. Aceasta se întâmplă destul de frecvent în boala Hodgkin și limfomul non-Hodg­kin, cancerul cuta­nat, tumorile ginecologice, carci­nomul de prostată și tumorile cerebrale.

Chimioterapia este reco­mandată de medici în cancerul sângelui și al sistemului lim­fatic, sau în cazul când o tumoră a format deja metastaze în alte zone ale corpului. În prezent, indus­tria farmaceutică produce deja o gamă de 50 de citostatice. Aces­te medicamente, adminis­trate pa­cien­ților sub formă de tablete sau perfuzii, împiedică prolife­rarea rapidă a celulelor cance­roase și le distrug. Ele aduc, fără îndo­ială, beneficii impor­tante: înce­tinesc evoluția can­cerului, previn extinderea lui spre alte organe sau chiar îl elimină complet din corp. Din păcate, în ofensiva lor împo­triva formațiunilor malig­ne, citostaticele afectează parțial și țesuturile sănătoase, producând o serie de efecte adverse, dintre care cele mai cunoscute sunt căderea pă­rului, greața, vărsăturile și anemia. Însă lista este cu mult mai lungă și cuprinde simp­tome dintre cele mai diverse, de exemplu: obo­seală, dificultăți de concentrare, labilitate emo­țio­nală, dureri de cap, febră (însoțită sau nu de frisoa­ne), dispariția poftei de mâncare, scăderea în greu­tate, diareea sau constipația, tulburările de jet urinar, scăderea libidoului, infer­tilitate temporară, slăbirea rezistenței la infecții, hemoragii nazale, amorțeala și furnicăturile resimțite la nivelul membrelor. Apa­riția unor manifestări de acest tip, precum și inten­sitatea lor depind de substanța activă utilizată în tratament, ca și de dozaj. De altfel, nici radioterapia nu scutește pacienții de efecte secundare, care pot fi generale (oboseală, somnolență, senzație de grea­ță) sau locale (inflamații, uneori și arsuri în zona tratată), iar ulterior este posibil să se producă și o fibrozare a țesutului iradiat. Trebuie spus, totuși, că aparatura modernă oferă posibilitatea ca fiecare ședință de tratament să fie precedată de realizarea unor imagini tridimensionale, cu ajutorul cărora se poate obține o localizare precisă a tumorii, astfel încât ea să fie atacată țintit, protejând țesuturile să­nă­toase din proximitatea ei.

Medicul oncolog este cel ce va decide care dintre terapii este mai potrivită

Dincolo de neplăcerile provocate de eventualele reacții adverse, merită reținut faptul că intervenția chirurgicală, radioterapia și citostaticele reușesc de foarte multe ori să câștige lupta cu tumorile malig­ne. Medicul oncolog este cel ce va decide care dintre terapii este mai potrivită în contextul respec­tiv și dacă ea va fi utilizată în exclusivitate sau combinată cu celelalte – însă el va face aceasta doar cu acceptul pacientului și elaborând un plan de tratament individualizat. În oncologie, se acordă o importanță tot mai mare personalizării demersului terapeutic: „Analiza biomarkerilor face parte acum din protocolul obișnuit de diagnosticare a cance­rului de sân și a celui pulmonar”, declară specia­liștii. Putând fi depistați în sânge sau în țesutul malign, biomarkerii sunt substanțe produse fie de tumoră, fie de organism, ca reacție la prezența ei. Punerea în evidență prin analiza de laborator a unui anumit tip de biomarkeri per­mite medicului să prescrie medi­ca­mente sau să recomande tera­pii imuno-onco­logice specifice, iar aceasta poate îmbunătăți enorm șansele de vin­de­care – în funcție și de stadiul bo­lii, desigur.

Un aliat prețios: imunoterapia

Cândva privită cu scepticism și considerată o soluție iluzorie, imu­noterapia este astăzi din ce în ce mai apreciată, ca o armă redu­tabilă, ce vine în sprijinul meto­delor clasice. Cele dintâi preparate, nu­mite „inhibitori ai punctelor de control imun”, au apărut pe piață cu aproximativ zece ani în urmă. Ele reglează acti­vitatea sistemului imunitar, pro­tejând organismul împotriva declanșării bolilor autoimune și stopând răspunsul imun imediat după anihilarea unei infecții virale. Aceste medicamente s-au întrebuințat pentru prima oară, cu rezultate excelente, în terapia mela­nomului malign cutanat. Ulterior, au fost tratate cu succes și alte tipuri de cancer: pulmonar, renal, mamar, colo-rectal, cel al vezicii urinare, al gan­glionilor limfatici, ca și tumo­rile localizate la cap și gât. „De fapt, există foarte puține forme de cancer la care imunoterapia nu funcționează. As­tăzi suntem în măsură să tratăm neoplasmul ma­lign mai eficient ca oricând. Se poate vorbi de o adevărată revoluție în acest domeniu”, afirmă specialiștii.

Prea frumos, ca să fie adevărat? Să revenim cu picioarele pe pământ, căci medicii oncologi ne atrag atenția că nu toți bolnavii răspund la imunote­rapie în același mod: „La 30-50% dintre pacienți, ea funcționează foarte bine – câteodată chiar atât de bine, încât avem surpriza să vedem cum oameni care primiseră un prognostic de supraviețuire de numai câteva luni continuă să trăiască încă 15 ani, fără nicio recidivă”. Sunt ei oare vindecați pentru totdeauna? Nu se știe, după cum rămâne un mister și motivul pentru care, la alții, boala refuză să ce­deze. Oricum, la metodele clasice, cum sunt opera­ția, radio– și chimioterapia, nu se poate renunța, cel puțin deocamdată. Terapia imuno-oncologică le completează, dar nu le înlocuiește.

Privire în viitor: CAR-T

Terapia CAR-T

Un pas înainte în ceea ce privește persona­lizarea tratamentelor în oncolo­gie îl reprezintă noua terapie celulară CAR-T. Caracterul ei ino­vativ constă în faptul că se utilizează limfocitele T, re­coltate chiar de la pacient, care sunt mo­dificate genetic în laborator, astfel încât să corespundă exact cu structura protei­nelor de la suprafața celulelor tu­morale ale bolnavului respectiv – după care sunt reintroduse în organismul lui, unde recu­nosc imediat formațiunea malignă și o distrug. Administrarea serului preparat în laborator se face o singură dată, însă celulele T își păstrează memoria și se vor reactiva oricând, la o eventuală revenire a tumo­rii. De aceea, specialiștii declară că terapia CAR-T folosește „un medicament viu, creat să acțio­neze toată viața” (l-am citat pe dr. Marius Gean­tă, pre­­ședintele Centrului pentru Ino­vație în Medi­cină). Primul pa­cient tratat prin această metodă a fost o fetiță de 5 ani, din SUA, cu o leu­cemie acu­tă limfoblas­tică, la care chimio­terapia nu dăduse rezultate. Inclusă în 2012 în­tr-un studiu clinic pentru CAR-T, la Universi­tatea Pennsylvania, ea s-a vindecat rapid și este astăzi o adolescentă fer­mecătoare și veselă, per­fect sănătoasă.

Până în prezent, terapia cu celule T modi­ficate genetic a fost acceptată oficial în SUA și UE ca tratament pentru leucemia limfoblastică și lim­fom, dar se află în derulare peste 800 studii clinice pentru evaluarea eficacității ei în mielo­mul multiplu, în cancerul pulmonar, cerebral, mamar, gastric, hepatic și ovarian. O schemă ideală de tra­tare a bolilor maligne, așa cum și-ar dori-o medicii oncologi în viitor, ar trebui să cuprindă un vaccin pe bază de ARNm, pentru întă­rirea sistemului imu­nitar, urmat de utilizarea com­binată a chimio­terapiei și a terapiei celulare CAR-T.

Însă chiar și cu instrumentele de care dispune la momentul actual, medicina obține suc­cese con­siderabil mai mari în lupta anticancer, comparabil cu anii ’90. Peste 50% dintre pacienți sunt vindecați sau, dacă boala nu poa­te fi învinsă, li se asigură supra­vie­țuirea pentru încă mulți ani. Șanse bune de recuperare există mai ales la cancerul de piele, ca și la cel mamar și testicular. Însă este esențial ca tumora să fie descoperită într-un stadiu inci­pient. Ea se poate trăda prin diverse semne, ca de pildă: noduli perceptibili la palpare, urme de sânge în scaun, sângerări vaginale la menopauză, tuse cu sânge, răgușeală cronică (în absența unei răceli) și pierdere inexplicabilă în greutate. Dacă observați la dvs. vre­unul dintre simptomele enumerate mai sus, prezentați-vă urgent la medic. Nu pierdeți timpul, fiindcă și cancerul se grăbește.

Cum putem preveni cancerul

Specialiștii sunt unanimi în opinia că la dez­voltarea unei boli maligne contribuie o sumă întreagă de factori. Nu este mai puțin ade­vărat că fiecare om poate lua din timp anumite măsuri, pentru a-și reduce la minimum riscul per­sonal: aproximativ 40% din totalul cazurilor de cancer ar putea fi evitate printr-un stil de viață sănătos.

* Faceți mișcare zilnic – persoanele care practică regulat un sport se vor îm­bolnăvi mai rar și, în primul rând, vor fi protejate împotriva cance­rului colo-rectal, mamar și uterin. Rezervați-vă doar 30 de minute pe zi, pentru un antrenament de rezis­tență, cu intensitate mode­rată, cum ar fi nordic walking sau o plimbare cu bicicleta, și veți observa efectele.

* Țineți sub control greu­ta­tea corporală – suprapon­dera­litatea mărește riscul pentru 13 ti­puri de cancer, printre care se nu­mără cel renal, esofagian, ma­mar, ovarian, uterin, de co­lon, de colecist și de pancreas.

* Reduceți consumul de al­­cool – băuturile alcoolice favo­rizează apariția cancerului în ca­vitatea bucală, faringe și laringe, la esofag, ficat și intestin, ca și la sân.

* Optați pentru o hrană sănătoasă – alimen­tele bogate în fibre micșorează riscul de cancer colo-rectal, pe când carnea roșie și prăjelile îl amplifică. Iată de ce ar trebui să mâncați mai puțină carne de vită și porc, în schimb, mai multe legume, fructe, produse din făină integrală și legu­minoase. Mai nou, am aflat și câteva lucruri inte­resante despre ciuperci. Pe baza analizei datelor conținute în 17 studii realizate în perioada 1966-2020, cercetătorii de la „Penn State Cancer Institute” (SUA) au ajuns la concluzia că ciu­percile sunt de departe cea mai bo­gată sursă de glutation și ergotioneină, două substanțe cu acțiune antioxidantă foarte puter­nică. Pe lângă com­ba­terea stresului oxidativ, ergo­tioneina împiedică și formarea plăcilor beta-amiloide din creier, responsabile pentru boala Alz­heimer. Glutationul are proprie­tăți detoxifiante: el elimină din organism anumiți compuși toxici și agenți cancerigeni. Specialiștii au calculat că, mâncând 18 gra­me de ciuperci zilnic, vă puteți reduce riscul de cancer cu 45%.

* Renunțați la fumat – inha­larea fumului de țigară constituie un pericol uriaș pentru sănătate. Vă amenință nu numai cancerul de plămâni, ci și cel de faringe, laringe, rinichi și vezică urinară.

* Evitați arsurile solare – radiațiile UV pro­venite de la soare și din solariile de bronzat reprezintă principala cauză a cancerului de piele. Acum se apropie iarna, dar în vara viitoare, amin­tiți-vă să vă feriți de expunerea prelungită la soare, să vă retrageți la umbră, mai ales la orele prânzului, să folosiți creme cu un factor de protecție solară ridicat, să purtați o pălărie de soare și o îmbră­căminte de culoare deschisă, care să vă acopere cea mai mare parte a corpului.

* Ocoliți noxele – În afara fu­mului de țigară, mai există și alte substanțe care pot declanșa cance­rul, de exemplu, la locul unde vă desfășurați activitatea. Dacă lucrați într-un mediu toxic, res­pectați cu stric­tețe regulile de protecție și securitate a muncii, ca de exemplu, purtarea unui echipament de protec­ție. Însă nici din casele noastre nu lipsesc otră­vurile primejdioase. Cercetătorii americani au identificat în praful din locuințe 10 chimicale no­cive, dintre care două au efect cancerigen: ftalații (din vopsele, adezivi sau cosmetice) și TDCIPP (un compus ignifug, cu care sunt tratate cana­pelele și saltelele). La acestea se adaugă și for­mal­dehida, degajată de mobila confecționată din PAL. Nu trebuie ignorat nici radonul, gazul radioactiv pro­venit din sol, care se infiltrează în interiorul clădirilor, acumulându-se în aerul din spațiile în­chise. Agenția Internațională pentru Studiul Can­cerului avertizează că radonul este a doua cauză de cancer pulmonar, după fumat. Așadar: aspirați des pardoseala și covoarele, ștergeți praful de pe mobile, mai întâi cu o cârpă umedă și abia apoi cu una uscată, aerisiți cât mai bine încăperile, cu fe­res­­trele larg deschise. Și poate vă hotărâți să achi­ziționați un purificator de aer.

* Folosiți vaccinurile – vac­cinul contra hepa­titei B reduce riscul de cancer he­patic. Iar fetițelor de 11-14 ani li se recomandă vacci­narea împo­triva virusului Papilloma (HPV), responsabil pentru cancerul de col uterin.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian