– Anul 2021 s-a terminat cu trupele rusești aproape de granița cu Ucraina. Poate fi acesta un factor de coeziune pentru Uniunea Europeană, sau vom avea, în continuare, state cu discurs dublu, în relația Bruxelles-Moscova?
– De data aceasta, amenințarea Rusiei depășește Ucraina, ea pune în pericol state membre ale UE, cum sunt Polonia și România. În consecință, ar fi logic ca UE să adopte o atitudine mult mai fermă. Ea ar trebui să fi învățat ceva din experiența concesiilor făcute în trecut lui Putin, care nu au avut nici un efect, dacă ne gândim la ocuparea Donbasului și la anexarea Crimeei. Est-europenii au știut acest lucru întotdeauna, dar vest-europenii, obsedați de propriile interese economice, nu i-au luat în seamă. Deși Rusia are niște capete de pod în UE, cum ar fi, de pildă, premierul ungar Viktor Orban, la recentul Consiliu European de la Bruxelles, liderii UE au reușit, totuși, să avertizeze Rusia că „orice agresiune ulterioară asupra Ucrainei va avea consecințe enorme și costuri considerabile, inclusiv măsuri restrictive, coordonate cu partenerii”. Partenerii sunt, evident, americanii, care au făcut presiuni serioase asupra europenilor, iar aceștia par să-i fi transmis în limbaj diplomatic Rusiei că vor juca în echipă cu americanii și își vor coordona sancțiunile cu cele foarte drastice pe care le pregătește Administrația Biden, printre care se numără chiar scoaterea Rusiei din sistemul Swift, ceea ce ar face imposibilă utilizarea cardurilor bancare de către ruși. Tot americanii i-au cerut Germaniei să nu deschidă gazoductul „Nordstream2”, pe care urma să sosească gazul rusesc, pe un traseu care exclude Ucraina și Polonia, în cazul în care Rusia ar invada Ucraina. Aparent, Berlinul a acceptat, dar situația este încă neclară, deși noul guvern german se anunță mai intransigent față de Kremlin, decât echipa condusă de Angela Merkel, întotdeauna dispusă la cedări. Așadar, în această situație critică, liderii europeni nu își pot permite un discurs dublu și vor fi nevoiți să susțină inițiativele SUA de a sprijini Ucraina cu echipament militar, de pildă, sau de a întări prezența NATO pe flancul estic. Iată deci că istoria se repetă: securitatea și unitatea Europei depind din nou de Statele Unite.
„Nicăieri viața nu va mai fi ca înainte”
– Cu greu și ușor, cu rău și cu bine, anul 2021 s-a terminat. La ce să ne așteptăm, la ce direcții să fim atenți în 2022, pe plan intern și internațional?
– Singurul lucru cert care ne rămâne din 2021 este că trebuie să ne obișnuim cu incertitudinea și cu imprevizibilul. Impactul schimbărilor generate de pandemia de Covid-19 nu poate fi încă evaluat, dar este limpede că nicăieri viața nu va mai fi ca înainte. Mai ușor de anticipat este acutizarea tensiunilor internaționale între Rusia și lumea democratică și între America și China. O Rusie agresivă, care amenință să invadeze Ucraina și aspiră să controleze integral Marea Neagră devine periculoasă pentru România, și numai SUA și NATO ne pot apăra de ea. Nu scăpăm de blestemul rusesc, dar nici tensiunile americano-chineze nu ne pot fi indiferente, căci miza este supremația mondială. Nu este indiferent dacă va câștiga superputerea democratică sau cea autoritară, care sfidează regulile democratice. În plan economic, 2022 debutează sumbru, sub semnul inflației și al crizei de aprovizionare, care afectează toate statele, inclusiv România. Acestor probleme li se adaugă dificultățile legate de implementarea PNRR, din care România a pierdut deja un an, ceea ce înseamnă că va trebui să realizeze contracronometru un număr considerabil de reforme, în primul rând în justiție. Din păcate, tocmai acum s-a pornit un curent antireformist, atât în mediul politic, cât și din interiorul corpului magistraților. Totodată, guvernanții se dovedesc incapabili să se adapteze exigențelor de bună guvernare impuse de PNRR, bâjbâielile legate de elaborarea bugetului fiind o demonstrație în acest sens. Va fi greu, așadar, să obținem banii europeni și, totodată, să scăpăm de corupție, ceea ce ne va crea probleme majore, iar una dintre ele este depopularea țării, prin migrația masivă a populației active. Marea provocare va fi anihilarea rețelelor mafiote, care par să fi pus stăpânire pe țară și blochează orice reformă. Cum să o faci, însă, când aceste rețele controlează puterea? Se anunță, deci, un an cu multe probleme și puține soluții. Pentru ca România să se transforme dintr-o țară coruptă și săracă, în țara europeană prosperă la care ar îndreptăți-o resursele ei, ar trebui ca 2022 să fie un an al miracolelor. Dar astfel de ani nu există în istoria reală.
