– În timp ce lumea aștepta cu sufletul la gură rezultatul negocierilor ruso-americane cu privire la situația tensionată de la granița Ucrainei, trupe rusești au intervenit pentru înăbușirea revoltelor din Kazahstan. Poate fi vorba de o „încălzire” pentru un conflict militar cu Ucraina? Ce șanse sunt ca SUA să-l liniștească pe Vladimir Putin pe calea discuțiilor? Sau se va ajunge la sancțiuni?
– După toate probabilitățile, intervenția în Kazahstan se încadrează în politica Rusiei de susținere a regimurilor autoritare din statele vecine și seamănă mai degrabă cu sprijinul acordat anterior dictatorului belarus Lukașenko. Putin a exploatat un context favorabil, pe care nu l-a creat el, ci președintele kazah Tokayev, care s-a blocat într-un transfer de putere ce s-a dovedit problematic și a cerut sprijinul Rusiei. Ucraina este ceva mult mai grav. Putin a declarat-o „parte a spațiului rusesc”, pe care Occidentul ostil ar vrea s-o acapareze. Important este să definim exact care este obiectivul urmărit de Putin prin crearea unei situații tensionate la granița cu Ucraina, unde nu se întâmpla nimic care să justifice masarea a 100 000 de militari cu tehnică de luptă. Pentru unii analiști, problemele lui Putin sunt de fapt de ordin intern și țin de nesiguranța tot mai accentuată, generată de pierderea sprijinului unei mari părți a populației – fenomen firesc pentru o oligarhie coruptă, cum este regimul de la Kremlin. Această nesiguranță generează un soi ne paranoia, care s-a manifestat și în tentativa de asasinare a dizidentului Alexei Navalnîi și încarcerarea lui ulterioară, în desființarea organizației „Memorial”, care cerceta crimele și abuzurile regimului sovietic, în expulzarea jurnaliștilor străini și, în general, în prigonirea oricărui cetățean rus care îndrăznește să-și reclame drepturile. Nesigur în plan intern, Putin recurge la naționalismul rus extrem și agită stindardul supremației asupra Ucrainei „trădătoare”, încercând să forțeze Occidentul să accepte o zonă de influență a Rusiei, care să includă nu numai Ucraina, ci și alte state de la periferia CSI. SUA nu pot accepta aceste pretenții, motiv pentru care rezultatul negocierilor de la Geneva nu poate fi anticipat, prima zi încheindu-se neconcludent după opt ore de discuții. Incertitudinea este singura certitudine, căci nimeni nu știe deocamdată cât de departe este dispus să meargă Putin. Dar toată lumea se teme de deciziile unui lider autoritar care se simte nesigur pe poziție.
Ungaria: „UDMR a devenit o misiune «Fidesz» în România”
– Ungaria se pregătește de alegeri în primăvara acestui an. Ce șanse are opoziția să întrerupă lunga hegemonie a lui Viktor Orban, care e premier din 2010? După cum știm, o parte din electoratul maghiar se află în Transilvania, având dublă cetățenie, română și maghiară, în ce fel poate influența lupta pentru putere din Ungaria situația politică de la noi?
– Actualul lider al opoziției alcătuite din șase partide, Peter Marki-Zay, a generat multe speranțe cu privire la înlăturarea de la putere a lui Viktor Orban, la alegerile din aprilie. Poziția sa în sondaje pare încurajatoare, dar victoria nu este deloc sigură, pentru că FIDESZ, partidul lui Orban, domină toate instituțiile statului și mai ales mass-media, preluând și difuzând mesajele propagandei guvernamentale. Mai mult, Viktor Orban a anunțat deja măsuri generoase pentru populație, echivalente cu o mituire a electoratului, cum ar fi restituirea impozitului pe venit angajaților cu copii, sau plafonarea dobânzilor creditului ipotecar. El se bazează, totodată, și pe electoratul maghiar cu cetățenie dublă din statele vecine, mai ales pe cel din Transilvania. Va fi deci greu de învins, dar nu imposibil. Problema va fi, în cazul unei victorii a opoziției, dacă noua putere va avea majoritatea de două treimi, necesară anulării legislației „iliberale” instituite de Orban pentru a-și consolida puterea și sistemul corupt. Fără o asemenea majoritate, cu un președinte aliat cu Orban, o Curte Constituțională numită de Orban și un guvernator al Băncii Naționale fidel actualului premier, o ipotetică nouă coaliție de guvernare va avea mâinile legate și nu va reuși să realizeze prea multe. În ceea ce ne privește, este greu de prevăzut cum se va poziționa UDMR în cazul unei victorii categorice a opoziției, pentru că nu știm dacă viitorii guvernanți de la Budapesta ar investi în Transilvania la fel de mult ca guvernul FIDESZ. Sigur este însă că o nouă victorie a lui Orban ar întări curentul „iliberal” reprezentat de UDMR, devenită o misiune a FIDESZ în România, dar și de PSD. Ambele partide au promovat – UDMR pe față, PSD, mascat – „iliberalismul” de tip ungar în România. Ambele au sabotat, de pildă, demersurile USR privind reforma justiției, alegerea primarilor în două tururi de scrutin și transparența în cheltuirea banilor publici. De fapt, o victorie a lui Orban ar întări pozițiile anti-reformiștilor și suveraniștilor în toată Europa. Să ținem deci pumnii pentru o victorie a opoziției.
