* Vanessa Springora, „Consimțământul”, traducere și note de Alexandra Cozmolici, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 216 p.
Cred că pentru toți părinții și bunicii normali, care-și cresc plini de iubire, grijă și sacrificii copiii și nepoții, nu există persoane mai odioase decât pedofilii. Abuzurile fizice și emoționale asupra unor inocenți vulnerabili, lipsiți de discernământ, au consecințe grave pentru sănătatea lor psihică, vătămată pe viață. Numai că, atunci când prădătorul sexual e bine poziționat în lumea intelectuală, societatea pare mai permisivă cu detracarea lui. Este cazul proverbial-libertinei societăți franceze și al lui Gabriel Matzneff, autor cu vreo 40 de cărți – romane, jurnale, eseuri, unele premiate și de Academia Franceză, bine vândute și admirate de nume mari ale intelectualității din Hexagon. În multe dintre scrierile lui, subiectul e obsesia sexuală pentru copii sub 15 ani, amorurile cu tentă de pornografie infantilă, seducția victimelor inițiate prematur în voluptăți. „Cazul Matzneff” n-ar fi stârnit vâlvă internațională (publicații din numeroase țări s-au ocupat pe larg de el, știut fiind că orice scandal sexual se vinde bine) dacă n-ar fi apărut cartea-mărturie pe care v-o recomand azi. Desigur, mișcarea feministă #MeToo a dat posibilitatea unor foste starlete să-și aducă minte cum au fost ele „hărțuite” în urmă cu mulți ani de către bărbați cu notorietate, în special artiști și politicieni. În virtutea „corectitudinii politice”, acuzele lor greu de dovedit au putut totuși compromite cariere strălucite. Vanessa Springora nu face parte din această categorie. Ea a ales să-și scrie povestea doar pentru a atrage atenția asupra responsabilității obligatorii a opiniei publice în privința copiilor abuzați, necesității pedepsei legale pentru abuzatori și a limitelor libertății de a face ce poftești. Faptele pe care le relatează ea s-au petrecut cu trei decenii în urmă. Avea 13 ani, era fiica unei editoare boeme, divorțată de un soț gelos și își însoțea mama la evenimente din mediul literar. Singuratică, introvertită, incapabilă să-și înțeleagă furtunile hormonale ale pubertății, a fost flatată de atenția pe care i-a dat-o Gabriel Matzneff, pe atunci în vârstă de 50 de ani. S-a îndrăgostit de el, și scriitorul, fără nici o dilemă morală, a adăugat-o pe lista „muzelor” sale minore care-i dădeau atât satisfacții carnale, cât și subiecte de scris. Fermecător și dominator, profitând de naivitatea copilei îndrăgostite (care nu se percepea ca victimă, dimpotrivă), având consimțământul ei în această relație, Gabriel Matzneff îi folosește imaginea și scrisorile pentru alte povești cu succes la cititori. Numai că, pe la 15 ani, citindu-i cărțile, Vanessa descoperă că nu e singura lui muză, ci doar una dintre copilele seduse a căror intimitate a descris-o lubric. Înțelege că adoratul ei e capabil de minciună, răutate, egoism, că e tiranic (îi interzice să se distreze cu colegi de vârsta ei, să se fardeze, îi controlează dieta și lecturile…). Inteligentă, își dă seama de nocivitatea acestei legături și hotărăște să se elibereze, dar rana desprinderii rămâne. A avut nevoie de mulți ani de terapie pentru a o vindeca, iar în acest lung proces, cititul, literatura i-au fost leac bun. Azi, Vanessa Springora e director la Editura Julliard, coordonatoare a unei colecții la altă editură vestită, Laffont, scenaristă și regizoare, cu o viață de familie împlinită. Într-un interviu luat cu ocazia publicării versiunii românești, ea spune că nu a scris „Consimțământul” din răzbunare, scopul ei n-a fost să-l trimită pe Matzneff, care are acum 84 de ani, la închisoare, ci pentru că a vrut să deschidă drum discuției despre complacerea unui mediu cultural în a ignora gravitatea pedofiliei.
Romanian