Boala cameleon – REUMATISMUL

– În România, sunt diagnosticate cu reumatism peste 600.000 de persoane de toate vârstele. În cele ce urmează, vă prezentăm terapiile de ultimă oră, ca și moda­litățile prin care puteți combate factorii de risc –

Din pricina diversității simptomelor și a formelor sale, medicii descriu reumatis­mul drept o boală cameleonică. El re­duce mobilitatea articulară, limitează funcțio­na­litatea mâinilor, brațelor, picioarelor și spatelui, declanșând adesea dureri violente. Oricât ar fi de diferite unele de altele, cele peste 200 de tipuri de afecțiuni reumatismale au totuși un numitor comun: sistemul imunitar dereglat, care atacă țesuturile pro­priului or­ganism, provocându-i tot felul de neajun­suri, din creștet și pâ­nă la de­getele mari ale pi­cioa­relor: tu­mefierea și anchilo­zarea articu­lațiilor, inflamarea vaselor de sânge, erupții cuta­nate, mani­festări caracteristice psoriazi­sului, modificări pato­lo­gice ale unghiilor. Dintre toa­te afec­țiu­nile reumatice (numite și boli inflamatorii musculo-schele­tale), cea mai frecventă este po­liartrita reumatoidă, care constă în inflamarea membra­nei sino­viale (stratul de țesut ce căp­tușește interiorul capsulei articulare și secretă lichidul sinovial). Netratată, ea produce daune ireversibile.

Viața reumaticilor nu este deloc ușoară, deoa­rece suferințele lor urmează adesea un curs impre­vizibil, fiind dificil de pronosticat cum vor evolua ele în viitor. Însă boala este mult mai bine controlată astăzi decât în trecut. Dacă acum 15 ani, cel puțin jumătate dintre pacienți trebuiau să se supună unei intervenții chirurgicale în scopul reconstituirii sau protezării unei articulații distruse, în prezent ope­rația nu mai este decât rareori inevitabilă. Terapiile moderne au drept scop remisia simptomelor: blo­carea inflamației și atenuarea gradată, până la dis­pariție, a manifestărilor bolii. Iar rata de succes a tra­tamentelor se află incontestabil în creștere.

Avantajele depistării precoce

Afecțiunile inflamatorii musculo-scheletale nu suportă amânare, este necesar ca măsurile tera­peu­tice să fie luate cât mai curând, pentru a împiedica degradarea articulațiilor. Numeroase studii clinice demonstrează că un tratament aplicat încă din sta­diul de început al bolii maximizează șansele pa­cientului de a duce în continuare o viață normală, fiindcă în reumatism efectele grave, ireparabile, se fac observate destul de devreme. „În multe cazuri, poliartrita reumatoidă este diagnosti­cată prea târ­ziu”, subliniază medicii. Chiar dacă în anii din urmă intervalul dintre apariția primelor semne și formu­larea diagnosticului s-a scurtat, se pierde totuși un timp prețios. Pacienții trebuie să se prezinte mai întâi la cabinetul medicului de familie, care îi va trimite apoi la un specialist. Și până când ei ajung să ia legătura cu acesta din urmă, trec de regulă între trei și șase luni. Iar stabilirea diagnosticului presupune, la rândul ei, o activitate minuțioasă și de durată, întrucât reumatismul are o simpto­ma­to­logie complexă, ce poate deruta. O serie de noi pa­rametri, evidențiați prin intermediul analizelor de sânge, precum și ecografiile executate cu ajutorul unei aparaturi performante, de ultimă generație, le permit medicilor să depisteze mai repede boala și să-i controleze evoluția. De multe ori, inflamația capsulei articulare este deja prezentă, chiar dacă în exterior n-a devenit încă vizibilă o tumefiere. Tot­oda­tă, din acest pachet de investigații medicale nu pot lipsi nici evaluarea generală a stării de sănătate și convorbirile extinse cu pacientul, cărora medicul specialist trebuie să le aloce suficient timp.

Alegerea medicamentelor adecvate

În situația când un tratament de trei până la șase luni cu un imuno­modulator și antiinflamator conven­țional (ex. Metotrexat) nu dă rezul­tate, există posibilitatea de a opta pen­tru administrarea de medica­men­te biologice. Acestea sunt proteine create nu prin sinteză chimică, ci de către celule vii, modificate genetic în așa fel, încât să se obțină exact sub­stanța dorită. Cu ajutorul lor se poate interveni pentru blocarea proceselor inflamatorii, prin inactivarea unui anumit neurotransmițător, care întreține inflamația. Autorizate în urmă cu aproximativ două decenii, primele produse de acest tip au deschis noi pers­pective în medicină, iar astăzi sunt prescrise nu numai în afecțiuni reumatice (unde au adus o contri­buție majoră la prevenirea agravării unor patologii și la reducerea numărului de operații), ci și în alte boli grave, ca: diabetul, scleroza multiplă, acciden­tul vascular cerebral, infarctul și cancerul. În litera­tura de specialitate, se citează cazurile unor reuma­tici care, după un asemenea tratament, au reușit să practice sporturi de perfor­man­ță. Medicamentele biologice au însă dezavantajul unor costuri de producție foarte mari, ceea ce impune și un preț ridicat pe piață. Ceva mai convenabile (totuși departe de a fi ieftine) sunt biosimilarele (medica­men­te biologice fabricate de alți pro­ducători decât cei care le-au ela­borat și lansat, după expira­rea perioadei de exclusivitate, pre­văzută în brevetul de in­venție).

În ultimii ani și-a făcut apa­riția o nouă categorie de prepa­rate, bazată pe aceleași mecanis­me terapeutice: inhibitorii kina­zelor Janus (inhibitorii JAK). Spre deosebire de medicamen­tele biologice anterioare, care se pot administra doar sub formă de injecții sau perfuzii, inhibitorii JAK se iau pe cale orală și au un spectru de acțiune mai larg, adresându-se mai multor neurotransmițători simultan. Ei și-au dovedit eficiența în poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, spondilita anchilozantă (Morbus Bechterew) și mielofibroză. Pe de altă parte, par să favorizeze, în anumite situații, apariția Zonei Zoster și să măreas­că riscul de embolie pulmonară și tromboză. Efec­tele adverse ridică un semn de întrebare și se afă încă în studiu.

Cortizonul – pro și contra

Majoritatea reumaticilor necesită cortizon în fazele acute ale bolii. Tabletele acționează prompt, reducând inflamația și calmând rapid durerea. Însă aceasta ar trebui să fie doar o soluție temporară. „După șase luni, pacienții nu vor mai avea nevoie de cortizon”, spun reumatologii. Totuși, realitatea arată de multe ori altfel: nu puțini sunt cei ce ape­lează la el ani întregi, deși în zilele noastre terapia inovatoare cu medicamente biologice ajută bolnavii să se dispenseze în scurt timp de antiinflamatoare. Iar alături de durata tratamentului, ar trebui acordată atenție și dozării. Dacă mai înainte se considera că numai ceea ce depășește 7,5 miligrame pe zi repre­zintă un pericol, acum medicii sunt de altă părere: „În prezent, știm că și patru sau cinci miligrame de cortizon pot avea cosecințe negative.” Adminis­trarea acestei cantități pe termen lung face să creas­că riscul de osteoporoză și afecțiuni cardiovasculare – în special ateroscleroză, infarct și accident vas­cular cerebral. Apare tendința de subțiere a pielii, de tulburări oculare (cataractă), de cicatrizare mai dificilă a rănilor. Medicii ar trebui să insiste asupra acestor aspecte în discuțiile lor cu pacienții, fiindcă mulți își măresc doza din proprie inițiativă, în condițiile în care chiar și un miligram în plus con­tează.

În sprijinul terapiei antireumatice

* Alimentația vegetariană – Evitarea pro­teinelor de origine animală reduce inflamația. Spe­cialiștii recomandă pacienților diagnosticați cu o afecțiune reumatică să-și compună meniul zilnic mai ales din alimente vegetale, deoarece carnea, mezelurile și produsele lactate conțin substanțe cu efect proinflamator, cum ar fi aci­dul arahidonic. Este de ase­menea indicată scăderea consu­mului de alcool. Și diversele for­me de post pot ajuta la atenuarea simptomelor bolii.

* Mișcarea – Energizează și îmbunătățește mobilitatea. Ac­ti­vitatea musculară eliberează me­diatori chimici care combat infla­mația. Sunt adecvate îndeo­sebi acele forme de exercițiu fizic care nu solicită excesiv ar­ticulațiile: înotul, gimnastica ac­vatică, plimbările cu bicicleta, Nordic Walking, canotajul, peda­larea pe o bicicletă de fitness. Există și un program de antre­nament conceput special pentru reumatici.

* Relaxarea – Tehnicile de relaxare, oricât de simple, cum ar fi plimbările în mijlocul naturii, ajută la o mai bună gestionare a stresului zilnic. Spe­cialiștii presupun că emoțiile negative și exte­nuarea fizică determină eliberarea unor substanțe cu rol de mediator la nivelul sistemului imun, care favorizează inflamațiile articulare, provoacă dureri și accentuează senzația de oboseală.

* Controlul greutății – Studiile clinice evidențiază faptul că persoanele care su­fe­ră de reumatism ar­ti­cular acut sau cro­nic sunt mai puțin re­cep­tive la anumite te­rapii, în primul rând la cele cu medica­mente biologice, în cazul când au un sur­plus notabil de greu­tate corporală. Deoa­rece kilogramele de prisos suprasolicită articulațiile.

* Renunțarea la fumat – Fumatul este unul din factorii de risc ai bolilor reumatice. Dar nu numai atât. Nicotina blochează acțiunea medica­men­telor și agravează simptomele de reumatism.

Medicamente și suplimente care ne dau o mână de ajutor

* Analgezice și antiinflamatoare – Medicamentele ce au în compoziție o substanță din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, ca ibu­profenul sau diclofenacul, îmbunătățesc mobili­tatea articulară, permițând suferinzilor să fie mai activi. Ex.: Ibuprofen, capsule (Arena); Ibuprofen MK, cremă (Mark Pharmaceutics); Diclofenac, comprimate (Terapia); Diclofenac, gel (Fiterman).

* Principii bioactive din plante – Extrase dintr-o serie de plante medicinale cunoscute și introduse în pre­pa­rate de diverse tipuri, aces­te ingrediente com­bat inflamația și calmează durerile. Ex.: Gheara diavo­lu­lui, capsule (Or­­gani­ka); ArtroSu­port, gel (Naturalis); Tinctură de colțul-lu­pului (cre­țușcă) (Aro­ma Plant); Rhus Toxi­codendron (Iederă otră­vitoare), remediu homeopatic (Boiron); Rhus Tox (Plant Extract).

* Fructele de măceș – Constituie o sursă bogată de vitamina C, substanță indispensabilă pentru sinteza fibrelor de colagen, care sunt un element important din structura cartilajului elastic ce învelește suprafețele articulare (ex.: Măceș (Fa­res, dacia Plant), Vitaminizant cu măceșe și cătină (Fares), Vitamina C cu extract de măceșe (Swan­son).

* Combinații mixte – Mulți producători de suplimente propun formule mai complexe, ce reunesc într-un singur preparat vitamine (C, D, uneori E, A sau componente ale grupului B), mine­rale (zinc, seleniu, cupru) și alte substanțe de în­semnătate vitală pentru sănătatea articulațiilor, de pildă colagenul sau acidul hialuronic.

* Acizii grași polinesaturați – Acidul eicosapentaeonic (EPA) are un puternic efect anti­inflamator, fiind una din principalele opțiuni de tratament pentru problemele articulațiilor. EPA face parte din familia acizilor grași polinesaturați Omega-3. Ex.: Pure Omega-3 (Secom), Omega-3 (Doppelherz), Omega-3 din alge Walmark, Krill­mar (Maryns). Cele mai bune surse alimentare sunt peștele gras (somon, macrou, heringi) și anu­mite uleiuri: de in, nuci, soia și rapiță.