– În România, sunt diagnosticate cu reumatism peste 600.000 de persoane de toate vârstele. În cele ce urmează, vă prezentăm terapiile de ultimă oră, ca și modalitățile prin care puteți combate factorii de risc –

Din pricina diversității simptomelor și a formelor sale, medicii descriu reumatismul drept o boală cameleonică. El reduce mobilitatea articulară, limitează funcționalitatea mâinilor, brațelor, picioarelor și spatelui, declanșând adesea dureri violente. Oricât ar fi de diferite unele de altele, cele peste 200 de tipuri de afecțiuni reumatismale au totuși un numitor comun: sistemul imunitar dereglat, care atacă țesuturile propriului organism, provocându-i tot felul de neajunsuri, din creștet și până la degetele mari ale picioarelor: tumefierea și anchilozarea articulațiilor, inflamarea vaselor de sânge, erupții cutanate, manifestări caracteristice psoriazisului, modificări patologice ale unghiilor. Dintre toate afecțiunile reumatice (numite și boli inflamatorii musculo-scheletale), cea mai frecventă este poliartrita reumatoidă, care constă în inflamarea membranei sinoviale (stratul de țesut ce căptușește interiorul capsulei articulare și secretă lichidul sinovial). Netratată, ea produce daune ireversibile.
Viața reumaticilor nu este deloc ușoară, deoarece suferințele lor urmează adesea un curs imprevizibil, fiind dificil de pronosticat cum vor evolua ele în viitor. Însă boala este mult mai bine controlată astăzi decât în trecut. Dacă acum 15 ani, cel puțin jumătate dintre pacienți trebuiau să se supună unei intervenții chirurgicale în scopul reconstituirii sau protezării unei articulații distruse, în prezent operația nu mai este decât rareori inevitabilă. Terapiile moderne au drept scop remisia simptomelor: blocarea inflamației și atenuarea gradată, până la dispariție, a manifestărilor bolii. Iar rata de succes a tratamentelor se află incontestabil în creștere.
Avantajele depistării precoce
Afecțiunile inflamatorii musculo-scheletale nu suportă amânare, este necesar ca măsurile terapeutice să fie luate cât mai curând, pentru a împiedica degradarea articulațiilor. Numeroase studii clinice demonstrează că un tratament aplicat încă din stadiul de început al bolii maximizează șansele pacientului de a duce în continuare o viață normală, fiindcă în reumatism efectele grave, ireparabile, se fac observate destul de devreme. „În multe cazuri, poliartrita reumatoidă este diagnosticată prea târziu”, subliniază medicii. Chiar dacă în anii din urmă intervalul dintre apariția primelor semne și formularea diagnosticului s-a scurtat, se pierde totuși un timp prețios. Pacienții trebuie să se prezinte mai întâi la cabinetul medicului de familie, care îi va trimite apoi la un specialist. Și până când ei ajung să ia legătura cu acesta din urmă, trec de regulă între trei și șase luni. Iar stabilirea diagnosticului presupune, la rândul ei, o activitate minuțioasă și de durată, întrucât reumatismul are o simptomatologie complexă, ce poate deruta. O serie de noi parametri, evidențiați prin intermediul analizelor de sânge, precum și ecografiile executate cu ajutorul unei aparaturi performante, de ultimă generație, le permit medicilor să depisteze mai repede boala și să-i controleze evoluția. De multe ori, inflamația capsulei articulare este deja prezentă, chiar dacă în exterior n-a devenit încă vizibilă o tumefiere. Totodată, din acest pachet de investigații medicale nu pot lipsi nici evaluarea generală a stării de sănătate și convorbirile extinse cu pacientul, cărora medicul specialist trebuie să le aloce suficient timp.
Alegerea medicamentelor adecvate

În situația când un tratament de trei până la șase luni cu un imunomodulator și antiinflamator convențional (ex. Metotrexat) nu dă rezultate, există posibilitatea de a opta pentru administrarea de medicamente biologice. Acestea sunt proteine create nu prin sinteză chimică, ci de către celule vii, modificate genetic în așa fel, încât să se obțină exact substanța dorită. Cu ajutorul lor se poate interveni pentru blocarea proceselor inflamatorii, prin inactivarea unui anumit neurotransmițător, care întreține inflamația. Autorizate în urmă cu aproximativ două decenii, primele produse de acest tip au deschis noi perspective în medicină, iar astăzi sunt prescrise nu numai în afecțiuni reumatice (unde au adus o contribuție majoră la prevenirea agravării unor patologii și la reducerea numărului de operații), ci și în alte boli grave, ca: diabetul, scleroza multiplă, accidentul vascular cerebral, infarctul și cancerul. În literatura de specialitate, se citează cazurile unor reumatici care, după un asemenea tratament, au reușit să practice sporturi de performanță. Medicamentele biologice au însă dezavantajul unor costuri de producție foarte mari, ceea ce impune și un preț ridicat pe piață. Ceva mai convenabile (totuși departe de a fi ieftine) sunt biosimilarele (medicamente biologice fabricate de alți producători decât cei care le-au elaborat și lansat, după expirarea perioadei de exclusivitate, prevăzută în brevetul de invenție).
În ultimii ani și-a făcut apariția o nouă categorie de preparate, bazată pe aceleași mecanisme terapeutice: inhibitorii kinazelor Janus (inhibitorii JAK). Spre deosebire de medicamentele biologice anterioare, care se pot administra doar sub formă de injecții sau perfuzii, inhibitorii JAK se iau pe cale orală și au un spectru de acțiune mai larg, adresându-se mai multor neurotransmițători simultan. Ei și-au dovedit eficiența în poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, spondilita anchilozantă (Morbus Bechterew) și mielofibroză. Pe de altă parte, par să favorizeze, în anumite situații, apariția Zonei Zoster și să mărească riscul de embolie pulmonară și tromboză. Efectele adverse ridică un semn de întrebare și se afă încă în studiu.
Cortizonul – pro și contra
Majoritatea reumaticilor necesită cortizon în fazele acute ale bolii. Tabletele acționează prompt, reducând inflamația și calmând rapid durerea. Însă aceasta ar trebui să fie doar o soluție temporară. „După șase luni, pacienții nu vor mai avea nevoie de cortizon”, spun reumatologii. Totuși, realitatea arată de multe ori altfel: nu puțini sunt cei ce apelează la el ani întregi, deși în zilele noastre terapia inovatoare cu medicamente biologice ajută bolnavii să se dispenseze în scurt timp de antiinflamatoare. Iar alături de durata tratamentului, ar trebui acordată atenție și dozării. Dacă mai înainte se considera că numai ceea ce depășește 7,5 miligrame pe zi reprezintă un pericol, acum medicii sunt de altă părere: „În prezent, știm că și patru sau cinci miligrame de cortizon pot avea cosecințe negative.” Administrarea acestei cantități pe termen lung face să crească riscul de osteoporoză și afecțiuni cardiovasculare – în special ateroscleroză, infarct și accident vascular cerebral. Apare tendința de subțiere a pielii, de tulburări oculare (cataractă), de cicatrizare mai dificilă a rănilor. Medicii ar trebui să insiste asupra acestor aspecte în discuțiile lor cu pacienții, fiindcă mulți își măresc doza din proprie inițiativă, în condițiile în care chiar și un miligram în plus contează.
În sprijinul terapiei antireumatice

* Alimentația vegetariană – Evitarea proteinelor de origine animală reduce inflamația. Specialiștii recomandă pacienților diagnosticați cu o afecțiune reumatică să-și compună meniul zilnic mai ales din alimente vegetale, deoarece carnea, mezelurile și produsele lactate conțin substanțe cu efect proinflamator, cum ar fi acidul arahidonic. Este de asemenea indicată scăderea consumului de alcool. Și diversele forme de post pot ajuta la atenuarea simptomelor bolii.
* Mișcarea – Energizează și îmbunătățește mobilitatea. Activitatea musculară eliberează mediatori chimici care combat inflamația. Sunt adecvate îndeosebi acele forme de exercițiu fizic care nu solicită excesiv articulațiile: înotul, gimnastica acvatică, plimbările cu bicicleta, Nordic Walking, canotajul, pedalarea pe o bicicletă de fitness. Există și un program de antrenament conceput special pentru reumatici.
* Relaxarea – Tehnicile de relaxare, oricât de simple, cum ar fi plimbările în mijlocul naturii, ajută la o mai bună gestionare a stresului zilnic. Specialiștii presupun că emoțiile negative și extenuarea fizică determină eliberarea unor substanțe cu rol de mediator la nivelul sistemului imun, care favorizează inflamațiile articulare, provoacă dureri și accentuează senzația de oboseală.

* Controlul greutății – Studiile clinice evidențiază faptul că persoanele care suferă de reumatism articular acut sau cronic sunt mai puțin receptive la anumite terapii, în primul rând la cele cu medicamente biologice, în cazul când au un surplus notabil de greutate corporală. Deoarece kilogramele de prisos suprasolicită articulațiile.
* Renunțarea la fumat – Fumatul este unul din factorii de risc ai bolilor reumatice. Dar nu numai atât. Nicotina blochează acțiunea medicamentelor și agravează simptomele de reumatism.
Medicamente și suplimente care ne dau o mână de ajutor
* Analgezice și antiinflamatoare – Medicamentele ce au în compoziție o substanță din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, ca ibuprofenul sau diclofenacul, îmbunătățesc mobilitatea articulară, permițând suferinzilor să fie mai activi. Ex.: Ibuprofen, capsule (Arena); Ibuprofen MK, cremă (Mark Pharmaceutics); Diclofenac, comprimate (Terapia); Diclofenac, gel (Fiterman).

* Principii bioactive din plante – Extrase dintr-o serie de plante medicinale cunoscute și introduse în preparate de diverse tipuri, aceste ingrediente combat inflamația și calmează durerile. Ex.: Gheara diavolului, capsule (Organika); ArtroSuport, gel (Naturalis); Tinctură de colțul-lupului (crețușcă) (Aroma Plant); Rhus Toxicodendron (Iederă otrăvitoare), remediu homeopatic (Boiron); Rhus Tox (Plant Extract).
* Fructele de măceș – Constituie o sursă bogată de vitamina C, substanță indispensabilă pentru sinteza fibrelor de colagen, care sunt un element important din structura cartilajului elastic ce învelește suprafețele articulare (ex.: Măceș (Fares, dacia Plant), Vitaminizant cu măceșe și cătină (Fares), Vitamina C cu extract de măceșe (Swanson).
* Combinații mixte – Mulți producători de suplimente propun formule mai complexe, ce reunesc într-un singur preparat vitamine (C, D, uneori E, A sau componente ale grupului B), minerale (zinc, seleniu, cupru) și alte substanțe de însemnătate vitală pentru sănătatea articulațiilor, de pildă colagenul sau acidul hialuronic.
* Acizii grași polinesaturați – Acidul eicosapentaeonic (EPA) are un puternic efect antiinflamator, fiind una din principalele opțiuni de tratament pentru problemele articulațiilor. EPA face parte din familia acizilor grași polinesaturați Omega-3. Ex.: Pure Omega-3 (Secom), Omega-3 (Doppelherz), Omega-3 din alge Walmark, Krillmar (Maryns). Cele mai bune surse alimentare sunt peștele gras (somon, macrou, heringi) și anumite uleiuri: de in, nuci, soia și rapiță.