RODICA CULCER despre… „Pericolul unei agresiuni din partea Rusiei planează și asupra Republicii Moldova”

– Ultimele mișcări de pe frontul ruso-ucrainean scot în evidență o strategie periculoasă a Moscovei: anexarea unor noi teritorii, sub pretextul de „aju­tor” acordat unor comunități rusofone care îi cer pro­tecție. După Crimeea, a venit rândul „republi­cilor” Donețk și Luhansk. Reprezintă această stra­tegie un pericol și pentru Republica Moldova, o țară în care trăiesc și mulți ruși?

– Protecția tuturor vorbitorilor de limba rusă din lume este o strategie asumată deja oficial de Putin, iar pericolul unei agresiuni din partea Rusiei pla­nează și asupra Republicii Moldova, încă de la cap­turarea Transnistriei de către Moscova, la începu­tul anilor 1990. Din păcate, în forma actuală, Republica Moldova nu este un stat viabil, iar moldovenii de peste Prut nu ar fi fost protejați real decât de o unire cu România, care astăzi i-ar fi adus sub umbrela NATO. Însă voința politică în acest sens a lipsit atât la Chișinău, cât și la București, în ciuda retoricii. Rusia a instalat la Tiraspol un guvern separatist, pentru a face Moldova ineligibilă pentru NATO, care impune absența unor dispute teritoriale drept con­diție pentru aderare și pentru a asigura militarilor ruși un acces rapid la Odessa, la Marea Neagră. Dar se știe că „protecția rusofonilor” este doar un pretext pentru expansionismul rusesc și pentru obsesiile imperiale ale lui Putin. Separatismul din Donețk și Luhansk a fost pus în scenă de către Kremlin, exact în anul în care a fost anexată Crimeea, adică după ce orientarea pro-occidentală a Kievului a devenit evidentă, tocmai în scopul dezmembrării, poate chiar al anihi­lării Ucrainei. În această logică, a desființării regi­mu­rilor politice democratice din fostul imperiu, pentru a le împiedica să-i „contamineze” pe con­testa­tarii autoritarismului din Rusia, noua putere de la Chișinău deranjează Moscova peste măsură și este deja pedepsită de Gazprom, cu prețuri inumane și amenințări. Discursul revizionist al lui Putin de luni a fost menit să justifice atacarea oricărui stat rezultat din dezmembrarea fostei URSS. Iar dacă trupele rusești vor ocupa țărmul nordic al Mării Negre și vor ajunge la gurile Dunării, ceea ce este perfect posibil, atunci moldovenii nu vor avea altă soluție decât să traverseze Prutul și să se refugieze în România, ca în 1940. Istoria se poate repeta oricând, pentru că forțele ei malefice lucrează, ajutate de lipsa de viziu­ne și interesele meschine ale celor care ar fi putut să le contracareze, dar nu au făcut-o.

„Eficiența propagandei rusești găsește adepți în Occident”

– Criza militară provocată de Rusia nu pare să stârnească o reacție pe măsură a opiniei publice internaționale. Nicăieri în lumea civilizată nu vedem o solidarizare energică și unită față de cau­za ucraineană. Cum să ne explicăm această apatie, într-un context în care mitinguri pentru libertatea de mișcare în pandemie și antivaccin au scos sute de mii de oameni pe străzi?

– Trebuie să vedem acest fenomen ca pe o con­secință a pandemiei, care a răvășit lumea occiden­ta­lă, și ca pe un succes al propagandei Kremlinului, fa­vorizat de lașitatea și venalitatea unei părți a elitei occidentale. O bună parte din organizatorii proteste­lor pentru „libertate” fac parte din cohortele ma­nipula­te de Putin, în scopul destabilizării Occiden­tu­lui. Totodată, lumea se confruntă acum cu serioase pro­bleme economice, legate de consecințele com­plexe ale pandemiei și de creșterea prețului la ener­gie. Ucraina – un stat mai îndepărtat și mai puțin cu­nos­cut – nu are deci cum să genereze acum mișcări energice de solidaritate, mai ales în condițiile unei eficiente propagande rusești, care găsește adepți în Occident, fie că este vorba de „idioții utili”, care cred că Putin este un apostol al păcii și că interesele stra­tegice ale Rusiei au fost nesocotite de UE și SUA, fie că este vorba de oameni plătiți de Rusia pen­tru a susține aceste baliverne, „intelectuali” sau po­liticieni, ca fostul cancelar german Gerhard Schroe­der, plătit regește ca membru al consiliilor de administrație ale mai multor companii energetice rusești. Adăugăm ma­nipularea sofisticată a rețelelor sociale și venalita­tea unor mari companii care fac afaceri cu Rusia și le cer guvernelor menajarea Kremlinului. Ne amin­tim cum președintele gigantului Siemens s-a dus umil, la Putin, după anexarea Crimeei, rugându-l să nu-i penalizeze compania. În aceste condiții, este de­ja un progres că SUA, Marea Britanie și UE au decis să aplice Rusiei sancțiuni gândite pe etape, care să o pa­ralizeze financiar. Blocarea proiectului Nord Stream 2 este și ea o măsură dură, care afectează interesele Kremlinului. Rusia este o țară întinsă, cu resurse naturale, dar cu o economice mică, cam cât a Spa­niei, cu o populație săracă și o mortalitate ridicată – numai bună de trimis la război de către un lider fără scrupule. Dacă Occidentul rămâne ferm pe poziții, Putin nu poate câștiga pe termen lung. De aceea se va strădui probabil să facă tot răul pe termen scurt.