Detoxifierea organismului (III) – Dr. MIHAELA BILIC (medic primar diabet și boli de nutriție): „Apa românului cea de toate zilele a fost înlocuită cu Coca-Cola”

„«Mai mult» nu înseamnă mereu și «mai bine»!”

– Hidratarea suficientă este un capitol nelip­sit din cura de detoxifiere. Problema este că spe­cialiștii sunt nehotărâți: unii recomandă mini­mum doi litri de apă pe zi, în vreme ce alții ne recomandă să bem atât cât ne este sete.

– E din nou „la modă” să bei apă. Lumea se cam dezobiș­nuise de apă, de când sucurile carbo­gazoase au invadat piața românească. Practic, apa românului cea de toate zilele a fost înlocuită cu Coca-Cola și alte băuturi pline de zahăr și bioxid de carbon – despre care se știe că nu sunt deloc „prietenoase” cu corpul. Nu e de mirare că sun­tem atenționați prin toate cana­lele media să bem cel puțin doi litri de apă pe zi – și nu este de­loc rău, în acest context. Dar nici excesul de apă potabilă nu e bun. El poate să ne facă rău pe multe planuri – din cauza diure­zei crescute, se pot pierde multe săruri și minerale din organism; în plus, crește efortul inimii pen­tru a elimina lichidele din corp… Dar haideți, înainte de toate, să definim excesul de lichide! Există oameni care beau până la patru litri de lichide zilnic – acesta este un ex­ces, desigur! În astfel de cazuri, pot să apară ede­me, amețeli și chiar probleme mai grave, în special la bolnavii cu afecțiuni cardio­vasculare. Prin ur­mare, „mai mult” nu înseamnă mereu și „mai bine”! Sub nicio formă nu trebuie să bem apă cu forța, mai ales dacă nu ne este sete! Sunt oameni care se plimbă cu sticla de apă în mână prin oraș, dar ei fac acest lucru ca să nu uite să se hidrateze! Unora le este greu să consume apă, de parcă nu le-ar fi sete niciodată (am întâlnit astfel de per­soane), iar sticla reprezin­tă pentru ei un reper. În­cepi dimineața o sticlă de doi litri și îți propui ca până la sfârșitul zilei s-o termini. Dar nu este bine să exagerăm cu lichidele, pentru că în timpul deto­xifierii ne dorim să cruțăm organis­mul de eforturi suplimen­tare. Și atunci, nu bem foarte multă apă, altfel rinichii și inima vor munci din greu s-o fil­treze și s-o elimine, nici nu-i dăm suc de fructe ficatului, ca să-l năucim cu fruc­toză și să-l punem la treabă! Din respect pentru corpul nostru, sin­gurul obiectiv pe care trebuie să-l avem în detox este să-i ușurăm munca: să-i dăm mai puțină mân­care și mai rar, să-i dăm apă cât să fie bine hidratat și să elimine eficient deșeurile acu­mulate, și să ne oferim suficientă odihnă pentru refacere – în niciun caz să nu cădem în extrema opusă!

„Marea problemă este că la orice colț de stradă există ceva de mâncare!”

– Pauzele alimentare sunt prezente, și ele, în programele de detoxifiere. La ce se referă?

– Pauza alimentară corectă pentru adulți este un interval de 4-5 ore între mese, în care aportul alimentar trebuie să fie zero. Nu trebuie să mes­tecăm sau să ron­țăim nimic în acest timp! Pauza dintre mese este foarte importantă – se numește maturitate alimen­tară și îi dă posibilita­tea organis­mului să perceapă acest stop, pentru a putea trece la alte acțiuni. Dacă obișnuim corpul cu pauzele alimentare, când terminăm de mân­cat, el va opri automat secre­țiile de sucuri digestive, va face o ușoară curățare a tubului digestiv, apoi va în­cepe procesele de absorbție a substanțelor nutritive.

Marea problemă a socie­tății în care trăim, cu această supraofertă alimentară, este că la orice colț de stradă, oriunde întorci capul, există ceva de mâncare! Iar dacă nu avem o disciplină alimen­tară, ne vom trezi că mâncăm aproape non-stop, de poftă. Suntem încura­jați să consumăm orice, la orice oră, însă alimentele ar trebui să fie pre­zente în viața noastră punctual, loca­lizat. Suntem pre­cum copiii neînțăr­cați: una, două, noi am mai mânca ceva… Iar lucrul acesta intoxică teribil organismul, pentru că nu mai avem niciun mo­ment de pauză digestivă – ceea ce e foarte nesă­nătos! Pauza di­gestivă este im­perios necesară, pentru că o secreție conti­nuă de sucuri gas­trice și un efort perma­nent de digestie năucesc corpul! Nu mai știe când să-și facă provizii, când să se ocupe de elimi­narea toxi­nelor, de autovin­decare și când să consume din resursele acumulate – ceea ce se traduce prin slă­bit. Noi am ajuns să mân­căm non-stop și ne justifi­căm prin faptul că sunt gustări sănătoase, de parcă gustă­rile sănătoase nu în­grașă la fel de mult ca cele nesănătoase! Mai păcătoase sunt migdalele și fis­ticul (olea­gi­noasele, în gene­ral) decât pufuleții, care nu sunt altceva decât o mămăligă expandată. Iar oamenii moderni mă­nâncă oleagi­noase crude la orice oră, pentru că le percep ca „alimente să­nătoase” – nu mai fac dife­rența. Dar chiar și crude, ele conțin foarte multe grăsimi ve­getale care în­greu­nează funcția hepa­tică. În aceas­tă nebunie a consumerismului, lu­mea a ajuns să gândească „Oare ce să mai mănânc?”, în loc să se întrebe: „Dacă nu mi-e foame, de ce se mă­nânc?”. Pornim de la falsa pre­misă că trebuie să mâncăm ceva – mai greu e să facem alegerea… Or, eu vreau să le atrag atenția tuturor să nu mai mănânce – este cea mai sigură alegere! Oameni buni, dacă tot nu vă e foame, respectați pauzele dintre mese și orga­nis­mul vă va mulțumi!

„Pentru mine, o singură masă pe zi este un stil de viață”

– Postul este, și el, un mijloc eficient de cură­țare a organismului?

– Postul poate fi ridicat la rang de metodă anti­aging și detoxifiere, deopotrivă! Dacă vrei să-ți alegi o zi din săptămână în care să bei doar apă și ceai, este perfect. Dacă vrei să faci asta de două ori pe săptă­mână, este și mai bine. Nu se întâm­plă nimic rău dacă nu mâncăm o zi! Ame­ricanii au inventat noțiu­nea de „intermintent fas­ting” pentru această metodă. Pen­tru mine, o sin­gură masă pe zi este un stil de viață. În ultimii 10 ani, acesta a fost ritmul meu alimentar, pentru că atât mi-a permis silueta. Nu trebuie să facem o tra­gedie din asta; sunt oameni care mănâncă o dată pe zi de când se știu și sunt perfect sănătoși! Nu ai nevoie de „dezlegare” de la nutriționist pentru asta. Pur și simplu, îți adaptezi aportul calo­ric la siluetă, la metabolism și la activitatea fizică pe care o desfășori zilnic! Este o chestiune de bun simț să mănânci „cât îți permite pielea” – ca să zic așa. Altfel, poate că și mie mi-ar fi drag să mănânc din oră în oră câte o brioșă – cui nu-i place? Tre­buie să înțelegem că suntem proiectați să mâncăm la infinit și să ne îngrășăm la infinit din vremurile în care nu exista atâta abun­dență de mâncare. Toc­mai de aceea avem nevoie de puțină disciplină alimentară!

„Primele beneficii le resimțim după circa două săptămâni”

– Care sunt semnele unei detoxifieri reușite? Ce ar trebui să simțim după o astfel de cură?

– Primele efecte se simt la nivelul pielii și al respirației, pentru că se pun în circulație toxinele și se mobilizează grăsi­mea din depozite, așadar, pot să ne apară coșuri pe față, iar transpirația să miroase mai urât, dar n-ar trebui să ne îngri­joreze, acesta fiind sem­nul eliminării toxinelor în cantități mari. Atenție, în prima perioadă a curei de deto­xifiere, trebuie să fim mai atenți la igiena perso­nală, inclusiv să facem duș mai des, pentru a înde­părta toxinele eliminate prin transpirație!

Apoi, lucrurile se liniștesc treptat, și primele beneficii le resimțim după circa două săptămâni: în primul rând, apare o senzație de ușurare și avem impresia că organismul ne funcționează mai bine ca niciodată. Și nu e de mirare, pentru că prin eli­minarea toxinelor și prin acest mod de alimentare mai rar și mai ușor, se îmbunătățește inclusiv cir­culația sanguină, care ajută la scăderea inflamației din organism, scăpăm de edeme și ni se dezumflă picioarele, tranzitul digestiv este mult ameliorat și nu mai suferim de constipație sau de balonare.

După primele zile neplăcute (în care apare și frustrarea, deoarece consumăm mai puțin sau nu suntem sătui), odată cu eliminarea produselor de origine animală din alimentație, automat vom avea o digestie mai ușoară și o mai bună funcțio­nare a ficatului, apoi apare senzația că suntem mai ușori, mai dezumflați la burtă și mult mai relaxați. Tre­buie să simțim efectele benefice ale detoxifierii și pe îmbrăcăminte, la nivelul circum­ferinței abdo­minale (hainele vor fi mai largi în talie), ori la pantofi – care nu vor mai strânge la fel de tare! Mesele ușoare și rare ne dau acest sentiment bun, că nu mai suntem la fel de grei, nici balonați la nivel abdominal, și reușim să ne mișcăm mai ușor, ba chiar e posibil să scăpăm de durerile de oase ori de coloană, cauzate de kilo­gramele în exces, pe care sistemul nostru osos a fost nevoit să le ducă de colo-colo, cu eforturi suplimentare uriașe. Chiar este o senzație plăcută să ai burta goală, dacă treci peste frustrarea inițială!

Semnele unei detoxifieri reușite se fac simțite și la nivel psihic: apare somnul de bună calitate, ne trezim odihniți și fără cearcăne, nivelul de stres scade, scăpăm de preocupări și de gânduri, suntem mai relaxați, mai pozitivi, și ne regăsim bucuria de a trăi. Desigur, depinde de fiecare persoană în parte cu ce motivații pornește cura de detoxifiere. Dacă o faci superficial, nu vei simți mare lucru. Însă dacă te implici profund și reușești să-ți creezi și mici ritualuri de relaxare (și insist pe acest as­pect, pentru că reușita nu ține doar de alimen­tație!), inclusiv starea mentală va fi schim­bată în bine. Iar pentru că tot vorbim despre starea psihică la cote înalte, cred că o cură de detoxifiere ar trebui să fie însoțită și de un detox informa­țional. Pentru că dacă în toată perioada aceasta stăm în contact cu internetul, cu știrile negative, cu factorii anxiogeni, cu stresul și cu persoanele neplăcute, s-ar putea ca detoxifierea să nu aibă efect! Așadar, alimentația nu poate să schimbe tot. Știu oameni care mănâncă foarte corect, dar au nivelul de co­lesterol crescut, trigliceride mari, sufe­rințe hepa­tice și inflamație în corp. Pot să deduc de aici că stresul și factorii negativi din viața noastră de zi cu zi nu sunt întotdeauna vizibili și nu pot fi întot­deauna controlați. Iar detoxifierea trebuie să ia în calcul, întocmai ca postul religios, un context mai amplu al vieții noastre, asupra căruia să acționăm chibzuit, astfel încât să aducem multiple îmbu­nătățiri în starea noastră de sănătate fizică și men­tală. De aceea, pun accent pe aceste mici ritualuri, care au o însem­nătate inimaginabilă în contextul general al „binelui” propriu!

„Sunt soră cu canapeaua”

– În calitate de specialist în nutriție, dvs. cum vă curățați de „otrăvurile” depuse în organism?

– Vă declar cu sinceritate că foarte multă vreme, nu am crezut deloc în curele de detoxifiere și nu am pornit niciodată o cură detox, pentru că, în general, stilul meu de viață presupune oricum moderația alimentară și hidratarea corectă. Pot spune că trăiesc destul de sănătos (cu excepții, re­cunosc – e vorba de „plăcerile vinovate”!) și nu am simțit niciodată „nevoia” unui program de de­to­­xifiere. Am făcut la viața mea experiențe doar în ce privește curele de slăbire, pentru că am un metabolism tare „năbădăios” și au existat câteva momente în care jeanșii îmi păreau cam strâmți. Întotdeauna am fost atentă la alimentație, lupta vieții mele a fost să nu mă îngraș, au existat puține perioade în care am făcut abuzuri și s-au simțit. Detoxifiere nu am făcut și nici nu m-am lăsat sedusă de programele complexe ale diverselor centre care promit detox profund cu reconfigurare fizi­că și psihică – exact despre ce vor­beam ante­rior. Practic, stilul meu de viață nu are nevoie de detox. Nu m-am intoxicat niciodată atât de mult încât să am ne­voie să-mi curăț corpul pe dinăun­tru. Apropo de intoxi­care, mi-am dat seama că cei mai „păcătoși” dușmani ai noștri sunt zahărul și al­coolul, iar eu de mulți ani îi ocolesc. Singurele mele „de­rapaje” alimentare sunt grăsi­mile din pro­dusele de patiserie, de la care cu greu mă abțin. Recunosc că am o slăbiciune pentru dul­ciurile de patiserie, însă cred că organismul îmi trece cu vede­rea rarele episoade în care mai „scap în păcat”, deci nu-l consider atât de intoxicat, încât să-l duc la „curățătorie”. Din punct de vedere al stilului de viață sănătos, încă mai sunt lucruri pe care ar trebui să le îmbunătățesc – iar aici mă refer la sedentarism, unde sunt un exemplu nega­tiv. Cred că nu greșesc dacă afirm că sunt cel mai se­den­tar om pe care îl cunosc! (Râde) Mă gândesc de multe ori că ar trebui să-i ofer organismului meu șansa să se miște și el măcar așa cum a fost progra­mat, dar în urmă­torul minut, mă răzgân­desc! Sunt soră cu canapeaua, nu ne despărțim ni­ciodată! Eu inclu­siv natura o admir de la vo­la­nul mașinii, rar mă plimb pe cărări de munte, de unde de­duceți că sunt departe de a fi un om care trăiește perfect sănă­tos. Deci, nu detoxifiere îmi trebuie mie, ci să mă ridic mai des de pe canapea și să fac măcar atâta miș­care încât să nu mă mai cer­te telefonul că am ridicol de puțini pași făcuți zi de zi…

– În concluzie, ce e bine și ce e rău, într-o cură de dezintoxicare? Există un comportament ideal?

– Detoxifierea este un fenomen natural al orga­nismului; are loc independent de voința noas­tră. Trebuie să înțelegem că dacă nu am făcut nicio cură de detoxifiere în viața noastră, asta nu în­seam­­nă automat că suntem intoxicați în vreun fel! Nici să credem că dacă nu am apelat la o astfel de cură, s-a întâmplat ceva rău. Detoxifie­rea, prin definiție, este o perioadă de grijă supli­mentară pen­tru organism, care are efecte spec­taculoase. Dar sănătatea noastră nu depinde de frecvența cu­relor de detoxifiere făcute. Starea de sănătate se reglează zilnic și se menține în timp, dacă nu fa­cem excese de niciun fel! Consider că aceste cure de detoxifiere sunt utile mai ales pentru persoanele supraponderale sau pentru cei care mănâncă fel de fel de prostii (junk-food) în fiecare zi. Indiferent de vârstă, de sex, de obârșie, de faptul că suferim sau nu de afecțiuni cronice, deto­xifierea este fizio­logică – știe organismul ce are de făcut și fără im­plicarea noastră!

Totuși, este important ca în perioadele în care ne propunem să facem o cură de detoxifiere să nu cumva să apelăm la niște rețete și metode care să fie mai degrabă contraproductive! Că nici să te îndopi cu suc de fructe nu e o decizie bună, nici să treci la o alimentație bazată exclusiv pe lichide, pe o perioadă îndelungată. Orice lucru nefiresc, care nu este în armonie cu obișnuințele organis­mului uman, poate să ducă ulterior la dezechili­bre greu de corectat. Există centre de detoxi­fie­re care propun, în timpul curei, inclusiv hidro­colonote­rapia, deci lucrurile ajung și la ex­treme! Mulți astfel de „specialiști” fără stu­dii afirmă că dacă nu spălăm colonul în timpul curei de deto­xifiere, degeaba o facem. Dar acest lucru este absolut abe­rant! În momentul în care speli colonul cu diverse soluții, și elimini colo­niile de bacterii (bene­fice și mai puțin bene­fice, laolaltă), distrugi un întreg eco­sistem – și este imposibil să se refacă în mod spontan! Știu persoane care au rămas cu mari pro­ble­me digestive și dezechilibre imunitare gra­ve, după astfel de acțiuni agre­sive, radi­cale. Culmea este că aces­te metode de detoxifiere vând ideea ilu­zorie de „prea-bine”, de care, din păcate, sun­tem fasci­nați cu toții… Numai că do­rința de prea-bine este peri­cu­loasă, ne ajunge bi­nele, ne este suficient!

Moderația și echilibrul sunt ideale pentru un stil de viață sănătos, măcar într-un procent de 80%. E drept, nu atingem astfel perfecțiunea, dar măcar tindem cât mai mult către ea. Printr-un stil de viață sănătos, decent și ordonat putem ajunge ușor la procentul de 80% – depinde cum se com­portă fiecare, desigur! Dacă facem doar mici ex­cese în restul de 20% din timp, acestea cu sigu­ranță vor fi trecute cu vederea de propriul orga­nism, iar detoxifierea fiziologică va avea eficiență maximă în fiecare zi. Indi­ferent că vorbim despre îmbelșugatul Crăciun sau despre o banală zi de vineri în care ținem post, tot vom elimina toxi­nele din corp, altfel viața nu ar fi posibilă!