– Trecerea de la iarnă la primăvară ne dă o stare de entuziasm, care ne face să credem că suntem de neînvins. O atitudine hazardată, când e vorba de răcelile primăverii. Luați-le în serios! –
Și un simplu guturai merită atenție
Mulți își spun că o răceală nu e mare lucru. Te sâcâie câteva zile, după care poți să-ți vezi iarăși de treburile casnice, să te întâlnești cu prietenii și să ieși la plimbare cu câinele. Totuși, dacă după o răceală pe care o considerăm trecătoare, ne simțim parcă storși de ultimul strop de putere sau avem în continuare simptome, trebuie să evităm cu grijă excesele de zel. Căci altfel riscăm ca neplăcerile să se agraveze, ba chiar să cuprindă și alte zone ale corpului.
Sistemul imunitar are nevoie de timp
Chiar dacă simptomele bolii au cedat, sistemul imunitar este încă slăbit și, probabil, mai are de luptat cu agenții patogeni. Obosindu-ne peste măsură în această perioadă, nu facem decât să ajutăm bacteriile și virușii să câștige teren. Profitând de suprasolicitarea la care au fost supuse mecanismele de autoapărare ale organismului, germenii se pot înmulți necontrolat, provocând o așa-numită „suprainfectare”: o a doua infecție, suprapusă peste cea dintâi, nevindecată complet.
Așa se declanșează, de exemplu, sinuzita. Ea se dezvoltă dintr-un guturai insuficient tratat: bacteriile proliferează în sinusuri, apar durerile, uneori și o senzație de presiune la nivelul frunții sau al pomeților, care se accentuează în momentul când înclinăm capul. Starea de disconfort ia amploare, fiind adesea asociată cu febra, iar inflamația se poate extinde la orbite, meninge sau creier. În cazul când bolnavul se confruntă brusc cu tulburări de vedere, dureri violente de cap sau ceafa îi devine rigidă, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă a unui spital.
Microorganismele pot fi extrem de agresive
Bacteriile active în regiunea rinofaringiană pot cauza o amigdalită sau o otită medie. De cele mai multe ori, ambele se manifestă inclusiv prin febră și necesită consultarea unui medic. La rândul ei, tusea rebelă riscă să evolueze către bronșită. Semnele tipice sunt: expectorația, febra (38-39 de grade), durerile de cap și de membre, starea de epuizare. În lipsa unui tratament adecvat, această afecțiune amenință să ducă în final la pneumonie. Printre semnalele de avertizare, ce n-ar trebui să rămână neobservate, se numără: febra peste 39 de grade și respirația șuierătoare, însoțită de dureri. Când agenții patogeni care au provocat răceala ajung până la inimă, există pericolul unei miocardite. Ea se trădează prin tahicardie, ca și prin dificultățile de respirație ce ne dau de furcă la cel mai mic efort.
Nu ignorați următoarele simptome
Suprainfectarea cauzează, de regulă, o înrăutățire rapidă a stării generale: durerile intense, instalate brusc, febra ridicată, respirația îngreunată, dar și oboseala extremă, o senzație neobișnuită de extenuare sugerează prezența unei suprainfecții. Dacă simptomele răcelii nu se ameliorează și persistă după o perioadă de două săptămâni sau chiar înregistrează o agravare, adresați-vă neapărat unui medic. În asemenea situații, este adesea necesară administrarea unui antibiotic. Nu luați analgezice, în speranța că vă veți simți mai bine. Și evitați tot ce înseamnă suprasolicitare.
Programul scurt
O răceală durează, de obicei, între șapte și nouă zile. Acordați organismului dvs. acest răgaz, înainte de a-i pretinde din nou eforturi. Cât mai multă odihnă în cursul zilei și suficiente ore de somn vor înarma sistemul imunitar cu energia necesară pentru lupta cu germenii. Plimbările zilnice, de câte o jumătate de oră, eliberează căile respiratorii, îmbunătățind ventilația pulmonară, și împiedică proliferarea masivă a microorganismelor. La combaterea guturaiului sunt, de asemenea, utile, inhalațiile, ca și picăturile nazale. În completarea tratamentului, este important să vă asigurați o alimentație sănătoasă, cu multe legume și fructe, precum și hidratarea corespunzătoare: 1.5 – 2 litri de apă sau ceaiuri pe zi.
Cum stimulăm metabolismul
Magneziul este considerat un mineral de însemnătate vitală, fiindcă participă la toate procesele metabolice care se petrec în organismul uman. De aceea, este deosebit de important să ne asigurăm în permanență un aport suficient. Deficitul de magneziu se poate manifesta în diferite forme. Sunt tipice crampele musculare, prezente mai ales noaptea, la nivelul gambelor, ca și contracturile în zona cefei și a umerilor. Durerile de cap, tahicardia apărută subit, zbaterea pleoapelor și tulburările de somn pot indica atât un stres scăpat de sub control, cât și o carență de magneziu – de altfel, cele două deficiențe coexistă frecvent. Cercetările recente au evidențiat totodată și faptul că lipsa mineralului respectiv favorizează crizele de migrenă.
Nu ignorați semnalele corpului
Organismul are nevoie de circa 350 miligrame de magneziu în fiecare zi. De regulă, o alimentație echilibrată satisface acest necesar. Printre sursele cele mai bogate de magneziu se regăsesc nucile, semințele de dovleac și floarea soarelui, leguminoasele și produsele pe bază de cereale integrale. Dacă însă parcurgem o perioadă foarte stresantă sau practicăm un sport care ne impune eforturi fizice intense, rezervele noastre de nutrienți se vor epuiza mai repede. Creșterea necesarului zilnic poate fi determinată și de o răceală sau gripă. La rândul lor, și anumite medicamente contribuie la creșterea cantității de magneziu consumate zilnic. Dintre ele fac parte, de exemplu, diureticele sau preparatele din categoria așa-numiților inhibitori ai pompei de protoni (substanțe ce reduc producția de acid gastric). În asemenea cazuri, va trebui să ne ajustăm corespunzător aprovizionarea organismului cu minerale. Cine dorește să aibă certitudinea absolută că va preveni o carență ar putea să-și administreze unul dintre suplimentele nutriționale cu concentrație mai ridicată (ex. Magneziu organic – Herbagetica, Magnesium 500 mg – KAL/Secom, Lipozomal magneziu – Hypernatura).
